Categorie: Relatii

Relatia in patru …tu, eu si…parintii

Am tot zis ca voi scrie despre acest subiect : parinti si copii , dar cumva nu a fost momentul. AM fost acum inspirata de o povestioara , reala, despre o situatie familiala ce implica sotia si soacra in aceeasi casa.

De asemenea, am trecut prin situatii diverse atat eu cat si clientii mei, prietenii mei, in ceea ce priveste familia,parintii si „despartirea” de ei. Am constatat ca nu exista , sau nu am gasit eu, ceva scris pe aceasta tema. Cum ne influenteaza parintii la maturitate, de ce apar situatii conflictuale in familie, mai ales intre soacre si gineri sau nurori etc…

Suntem mai mult decat corp fizic si asta nu e ceva nou , sau poate pentru unii este…Stim ca exista niste cordoane energetice care se formeaza intre noi toti, cordoane foarte puternice fiind mai ales intre parinti si copii. Vi le puteti imagina ca niste funii ce exista intre o persoana si cealalta , de diverse grosimi si la diferite niveluri : chakra 2, 3, 4 etc…adica la nivel sexual, emotional, putere personala.

De ce va spun asta? Pentru ca aceste cordoane sunt cele care ne impiedica , ca si adulti, sa iesim de sub tutela parintilor .
Exista , la fiecare dintre noi acel complex Oedipian la barbati si Electra la femei- prin care baiatul isi iubeste mama si isi vede tatal un rival si fata isi iubeste tatal si isi vede mama ca pe un rival. Gasiti pe internet explicatii in acest sens.
Cand acest complex nu este vindecat ( si de cele mai multe ori nu este ) ca si adult vei cauta in continuare aprobarea, acceptarea, iubirea parintelui de sex opus. Inconstient de multe ori. Gandeste-te a cui parere o valorizezi mai mult, de a cui judecata iti este teama, la cine te gandesti pentru aprobare prima oara ( mai ales cand e vorba despre relatii ), pe cine nu vrei sa superi sau deranjezi ?

oedipus_complex_by_marvipacete-d5vy3yo.jpgAcei barbati pe care ii numim „baiatul mamei” sunt cel mai elocvent exemplu, uneori dus la extrem…atunci cand el locuieste inca ,la o varsta inaintata cu mama sa si nu are o partenera stabila sau nu gaseste nici o femeie care sa il multumeasca. Viceversa pentru femei.

Atat de bine joaca mamele rolul de mama incat si atunci cand barbatii sunt maturi ele continua sa le spuna „baiatul meu”, sa le spele rufele, sa ii cocoloseasca, sa ii santajeze emotional ( foarte subtil uneori, facand pe victimele) . Ei , bineinteles ca intra in acest joc, si fara sa iti dai seama te afli intr-o relatie in trei. La fel de valabil si pentru femeie, relatia in trei fiind cu tatal ei ,ea si iubitul. Si deja sunt patru persoane si nu doua.

Fara sa stie, la nivel subtil , umbrele /corzile lucreaza impiecand de cele mai multe ori cuplul sa aiba o relatie echilibrata sub diferite aspecte, cel mai des, sexual. Fix atunci cand iti saruti partenerul suna mama/tata sau iti apare in minte -e un exemplu….Ori nici un barbat/femeie nu este suficient de bun pentru mama/tata ceea ce provoaca discutii in casa, tensiuni, si de cele mai multe ori despartiri ce devin tipare …

Eu am trecut prin tot ceea ce va povestesc aici si nu mi-a fost usor sa descopar ca port cu mine energia tatalui prea protector, care intervenea, fara sa stie,in mod subtil, in toate relatiile mele..care la un moment dat se incheiau, chiar fara motiv. Apoi sa descopar ca port cu mine toata energia mamei , toate fricile ei, asteptarile ei care faceau ca eu sa gasesc mereu blocaje in relatia mea.

Ce e de facut? In primul rand sa ne constientizam rolul – de iubita pentru iubitul nostru, copil pentru parintii nostri . Apoi sa ne intrebam daca cel /cea pe care am ales/l-am ales este cel/cea pe care il/o iubim cu adevarat, fara sa mai asteptam aprobari din afara. Si in acest caz vizualizam parintele de sex opus intai si ii cerem sa iasa din structurile noastre, cerem sa fie dizolvate toate cordoanele nebenefice dintre noi, ii spunem ( mental) ca suntem adulti acum si ne luam propriile decizii si nu mai avem nevoie de ei in viata noastra pentru a ne lua deciziile. Prin hotararea noastra, prin liberul arbitru, dupa ce am avut constientizarile de rigoare si am inteles, putem rezolva acest aspect nesanatos.

Este posibil sa apara efecte precum indepartarea parintelui de noi, comportament ciudat, discurs schimbat. Dar se va simti si o eliberare, o stare de reintregire in interior. 🙂

Recomand sa se faca acest proces sub ghidarea unui terapeut , cu pasii corespunzatori , pentru ca fiecare situatie este unica.

Acest articol este scirs pentru a ajuta la gasirea unor raspunsuri, aducerea unor lamuriri si pentru ca eu una, nu am avut pe nimeni care sa imi explice sau ghideze si am trecut prin proces pas cu pas.

Mult succes la constientizari!

Importanta acceptarii si vindecarii copilului interior

In seara de Mos Nicolae, dupa ce am desfacut cadourile am ajuns la o discutie , nu stiu cum, nu stiu de unde, despre copilul interior, terapii, terapeuti, psihologie, psihologi.

1e59e31b81c254655e6402eef44af26f.jpgEu zic asa: A intelege ca exista in tine un copil interior , a-l accepta, a te conecta cu el si a incepe vindecarea lui este esential pentru tine ca adult.

Un semn de intrebare mi s-a ridicat atunci cand o clienta mi-a spus ca a fost la psihoterapie inainte si ca nimeni nu i-a spus despre aceasta conexiune si ca nu si-a dat seama pana acum de aceste rani ( ale copilului manifestate ca adult). De aici, de la alte astfel de marturisiri si din propria mea experienta deduc ca munca de vindecare necesita neaparat o latura spirituala si energetica. Nu este sufiecienta o abordare psihologica, mentala , ea ajuta, este binevenita dar nu completa. Atata timp cat mergem doar pe constructe mentale, pe instrumente ce ajuta gandirea si pe alocuri comportamentul , ignorand in mare parte profunzimile fiintei, emotiile ingropate, traumele dobandite inca din perioada intrauterina, corpul nostru energetic , refacerea, transfrmarea, starea de bine a omului este doar o jumatate de masura.

Am fost eu insami la psihoterapie ceva timp, m-a ajutat enorm. Am reusit sa recapt o parte din mine si sa ma pun pe picioare, am reusit sa am increderea aceea incat sa plec pe cont propriu si sa deschid mai larg ochii. Insa partea majora a vindecarii si transformarii mele a venit abia apoi, in anii urmatori. Cand am descoperit ca sunt mai mult decat ceea ce vad, decat corpul fizic si mintea mea, cand am descoperit ca am niste centrii energetici ce necesita atentie si cand am inteles ca in mine „traiesc” mai multe arhetipuri , fiecare cu ranile sale de neiubire.

Abia atunci am inceput sa investighez adanc fiinta mea, interiorul meu , sa fac conexiuni si sa inteleg mai bine cine sunt, ce sa fac, cum sa fiu bine. Un bine real, sustinut, curat. Asa am ajuns la partea cu copilul interior.

Si pe mine daca ma intrebai cum a fost copilaria mea dadeam acelasi raspuns pe care il primesc acum de la clientii mei : normala, ok, fara probleme, am avut tot ce mi-a trebuit. Am invatat, in urma experientei mele ca intotdeauna e mai mult decat atat. Ca acel copilas a avut , poate, tot ce i-a trebuit material, fizic, dar i-a lipsit crunt iubirea. Este si cazul meu. Nu m-am simtit iubita si apreciata, nu m-am simtit valorizata pentru ceea ce sunt. Mi-a lipsit caldura parinteasca. Si asta a sapat rani adanci in interiorul meu, copilul meu interior, fetita ramanad cu o puternica rana de respingere, de abandon, de umilire pe alocuri. Habar nu am avut de toate astea pana ce mi-am pus problema relatiilor care nu mergeau. Si am inteles ca adultul reactioneaza din acele rani profunde. Ca adultul de acum este puternic influentat de lipsa iubirii, a afectiunii, a validarii din copilarie. Este influentat puternic de toate cele ce le-a vazut la parinti , le-a auzit constant. S-au format tipare incastrate in inima si fiinta copilului si au ramas acolo si in timpul vietii de adult. Pentru ca nimeni nu te invata despre asta si nimeni nu te intreaba despre emotiile tale, despre nevoile tale sincere. Pentru ca ai fost constant educat sa fii puternic, rational, cerebral, sa nu te las coplesit, sa poti tot….

images (1).jpgDatorita acestor rani , mentionate mai sus, a credintelor dobandite din familie si intarite mai tarziu am ajuns ca adult sa manifest puternic rana de abandon, sa fiu dependenta de o relatie, de un om, de oameni. Sa ma valideze ei, sa ma accepte ei, sa ma iubeasca si pe mine cineva. Apoi…am inteles , copil fiind ca este rusine sa iti exprimi emotiile. Si am ajuns un adult care nu a fost in stare sa o faca , simtindu-se mereu umilit atunci cand exprima starile cele mai sincere …crezand ca se va rade de mine, ca mi se vor spune aceleasi propozitii pe care fetita le-a tot auzit mica fiind.

Acceptand aceste rani, acceptand sa merg in toate acele stari din copilul meu, sa il simt, sa il intreb…am descoperit nebanuite furii si tristete nemarginita. Am descoperit ca si acum, ca femeie fac totul ca sa obtin acceptarea, validarea , iubirea parintilor…pentru ca mereu, a trebuit sa demonstrez cumva, ca merit. Asa intelesesem eu , copil fiind- ca trebuie sa fac, sa ma straduiesc, sa ma chinui, sa trag tare ca parintii mei sa imi spuna bravo! Suntem mandri. Si de fiecare data cand asta nu venea , incercam si mai tare. Acesta este un mecanism foarte subtil de care este posibil sa nu iti dai seama constient.

Pe partea de relatie de cuplu a fost si mai dezastruos. Ma simteam mereu parasita, abandonata, neimportanta . Nu puteam sta fara el, nu intelegeam libertatea in doi , individualitatea in doi. Am suferit cumplit din aceasta cauza. Tot copilul interior reactiona , din rana sa, la ceea ce Universul ii aducea pentru a se vindeca. Atunci nu stiam. Acum am inteles foarte bine si sunt intr-un proces de vindecarea a copilului meu interior inceput de mai bine de un an.

Asa vad fatete si fatete ale mele, reactii si bube inflamate – ori de cate ori o situatie , un om imi declanseaza aceste stari, emotii, rani ale copilariei. Acum le accept, le imbratisez, ma retrag cu mine si stau de vorba cu fetita, o intreb cum se simte, o iau in brate si de cele mai multe ori retraiesc emotia, plang , ma intristez, simt…simt tot ce simte ea. Si in felul asta apare eliberearea….dizolvarea, vindecarea.

Copilul interior este un construct esential in interiorul fiintei noastre. Este nevoie sa fii dispus sa intri acolo, sa o iei de la inceput, sa faci curat la radacina, sa aduci la suprafata amintiri demult uitate sau incuiate bine de tot…Multi clienti imi spun ca e greu, ca nu vor sa retraiasca durerea, ca nu vor sa intre acolo, sa nu sunt pregatiti. E ok. Daca intelegi si daca eu iti explic cu blandete, te sustin si te conduc in aceasta calatorie, vei putea. Daca nu, nu, este alegerea ta cat esti dispus sa faci pentru tine. Doar mergand cu asumare completa in acest proces insa, transformarea este adevarata si rezultatele vor fi uimitoare. Altfel, ramanem la un proces de vindecare superficial, bazat pe solutii rapide, pe plasturi pe care ii poti aplica unde doare si malul de pe fundul sufletului este tot acolo…rabufnind cu fiecare ocazie in viata ta zilnica.754500732c81f4352352174585e95f56

Stiu ca oamenii nu sunt pregatiti, nu vor sa ii doara, sa li se spuna ca e de
lucru serios, ca e posibil sa nu le convina, sa se enerveze, sa nu le fie bine pe alocuri…stiu ca se prefera o abordare usoara, plina de zambet si frumos care sa nu doara prea tare. Insa
fara asumarea adevarata si perseverenta vei continua sa ai stari pe care nu le intelegi, situatii care te enerveaza, ganduri care nu-ti dau pace etc.

Multumesc si ii felicit pe toti cei ce au ales sa apuce acest drum si il continua! Bucuria de a fi inteles atat de multe din propria fiinta, bucuria iertarii, a constientizarilor, a eliberarilor este imensa si te ajuta mereu sa mergi mai departe!

Nu uita ca esti minunat, ca ai tot potentialul din lume sa stralucesti, sa fii fericit, iubit , abunent! Depinde doar de tine cat de adanc esti dispus sa sapi, cat de sincer esti cu tine!

 

 

*pentru a te sustine in propria ta calatorie , atunci cand te hotarasti sa o incepi, iti stau la dispozitie cu mare drag. Gasesti detalii la „Contact” si la „Consultatii pentru trup, minte, suflet”.

Care sunt cele mai importante relatii din viata ta?

Observ oamenii, observ ce se intampla in jur. Observ ca suntem intr-un punct in care lucururile sunt destul de drastice din punct de vedere al deciziilor , al felului in care ne traim viata. Universul ne bate la usa inimii cu din ce in ce mai multa insistenta pentru a ne trezi , pentru a ne pune intrebari esentiale precum : Cine sunt? De unde vin? Care este rostul meu? angelduoCare e de fapt faza cu lumea asta? si asa mai departe… Pentru multi dintre noi aceste batai in usa se traduc prin somatizari diverse precum dureri de cap dese, dureri articulare, dureri persistente in diferite zone ale corpului fara cauza medicala, depresie, insomnii , tulburari de alimentatie , stari schimbatoare si asa mai departe. Pentru altii apar tot felul de boli sau acutizari ale unor simptome, eruptii din senin, episoade emotionale intense din senin pe care le tratam cu superficialitate ori cu multe pastile. O alta categorie este cea pentru care relatiile ajung la un punct critic, fie se rup brusc, fie dispar prieteni din senin, fie se transforma intr-un mod neasteptat. Mai sunt si acele persoane a caror viata este un haos complet, care pot avea toate dintre cele de mai sus ca manifestari sau combinat astfel incat sa nu mai inteleaga nimic din ceea ce traiesc.
Toate acestea iti spun ceva : Trezeste-te! Ori o faci ,accepti, te intrebi, te deschizi, cauti ori iti va merge tot mai neplacut pentru ca te impotrivesti fluxului, vietii , curgerii si tratezi superficial manifestarile ( situatiile, oamenii, intamplarile).

Si aici ajung la subiectul acestui articol : cele mai importante relatii pentru mine- relatiile care pot schimba totul in viata mea. Ele sunt: relatia cu mine insami/insumi si relatia cu Dumnezeu/Divinitatea. AI putea sa te miri, ai putea sa observi ca aceste relatii nici macar nu erau trecute in lista ta…ori ai putea sa ai cea mai importanta revelatie de pana acum. Cum de nu mi-am dat seama?!

Suntem crescuti si invatati de asa maniera ca ultimul lucru la care ne gandim este relatia cu noi sau cu Dumnezeu. Mai ales daca Dumnezeu ne este prezentat ca un nene rau care abia asteapta sa ne pedepseasca, pentru orice! Atunci apare chiar o respingere totala a divinitatii. Ori situatii in care se intampla niste momente grele, marcante in viata noastra si ne certam cu EL , definitiv.

Cat despre relatia cu mine insumi/insami – ea nu este o optiune de cand suntem copii. Spun asta pentru ca totul este directionat in exterior: esti invatat sa urmaresti mereu ce fac ceilalti, ce au ceilalti, cum sunt ceilati si devii competitiv urmarind doar sa fii mai bun decat ei toti. Sau esti comparat cu ceilalti pana in punctul in care ajungi sa te negi complet, sa crezi ca toti sunt mai buni si ca tu nu meriti nimic sau nu esti in stare oricum. Si atunci care relatie  cu mine? Mai ales ca suntem obisnuiti sa ne raportam mereu la ceilalti , sa conteze atat de mult parerea lor, validarea, acceptarea, comentariile lor incat vocea noastra interioara moare incet, sufocata de vocile exterioare.

Cand a fost ultima oara cand ti-ai ascultat intuitia? Cand a fost ultima oara cand ai zis : nu ma intereseaza, eu simt ca asa e mai bine pentru mine deci asa fac. Sau cand te-ai oprit macar din goana zilnica pentru a face liniste in interior si a vedea ca exista o voce a sufletului tau care iti sopteste, ragusit , ce are nevoie? 

Cand ai cerut ultima oara ajutor divinitatii ( in orice forma crezi in ea)? Cand te-ai rugat, ai multumit sau ai lasat poverile tale pe seama Universului /a lui Dumnezeu/ a ingerilor etc.? Cand a fost ultima oara cand ai lasat controlul si ai simtit ca exista ceva/cineva care are grija de tine, care te sustine si iti trimite semne pentru a te ghida?

Pune-ti aceste intrebari si raspune-ti sincer. Ia-ti acum cateva minute si fa liniste. Inchide ochii si respira adanc de trei-patru ori. Spune : vreau sa ma conectez cu mine, cu sufletul meu, vreau sa ma regasesc si sa ma ascult. Si asteapta, in liniste. Simte linistea aceea din tine si las-o sa fie. Apoi poti sa te intrebi lucruri precum: ce am nevoie, cine sunt, ce sa fac, ce se intampla cu mine? si asa mai depate. Asculta, simte,nu fugi. Lasa-ti cateva minute pentru exercitiul asta in fiecare zi. Daca esti o persoana foarte agitata este suficient sa incepi cu 5 minute in care te opresti, inchizi ochii, respiri, faci liniste. Continua. Vezi ce se intampla si noteaza schimbarile, transformarile, revelatiile ce au loc in tine si in viata ta.

INvata sa ceri ajutor, invata sa spui : „Doamne, am nevoie de”….; „te rog ajuta-ma cu”…sau „iti las tie in grija ….” , „arata-mi drumul, ajuta-ma sa inteleg..” Invata sa lasi controlul , cere semne , cere raspunsuri si fii atent in viata ta , fii mai atent in viata ta, devino mai constient si vei vedea si raspunsurile. Nu exista coincidente- ele sunt raspunsuri de la Univers/ Dumnezeu. Permite-ti pentru o zi sa nu -ti faci planuri, sa te lasi in voia vietii, sa faci exact ceea ce simti sa faci. Poate chiar sa scrii ce iti doresti, ce visezi si sa dai acestea lui Dumnezeu spre implinire. Nimic nu este la intamplare, totul are un rost al sau. Si faptul ca esti aici, acum citind. Ia-o ca pe un semn, ca pe un raspuns. 2HeartsOneLove

Pentru ca am uitat sau nu am stiut de aceste doua relatii -esentiale- ne-am indepartat de sanatate, de echilibru, de armonie, de fericire. O relatie apropiata cu tine si cu divinitatea readuc toate astea in viata ta. Cand ele nu exista apare depresia, insingurarea, sentimentul de izolare, sentimentul acut ca ceva lipseste chiar daca ai tot. Un om care este deconectat de la el insusi si de la orice forma de divinitate se va pierde pe el insusi. 

Observa si tu pentru cateva zile – ca si exercitiu- de cate ori te raportezi la propriile tale trairi, la intuitia ta, la ceea ce vine dinauntru, la nevoile tale si de cate ori te raportezi la ceilalti, la ce spun ei , la ce au ei nevoie, la parerea lor. De aici te las pe tine sa hotarasti daca e timpul sa deschizi usa la care ti se bate …daca e timpul sa regasesti si sa refaci conexiunea cu tine si cu divinul din tine! Mult succes!

Daca ai nevoie de calauzire, de ghidare pe drumul tau te astept cu drag sa lucram impreuna. Detalii gasesti aici : https://ankalavinia.wordpress.com/servicii/ .

Victima- prietena mea cea mai buna. Uneori prieteniile se incheie ,cand lectia este invatata.

Exista o constanta in vietile noastre, in societatea in care traim, in rutina  noastra, in felul in care gandim si ne percepem- de cele mai multe ori- inconstient: VICTIMA.

Poate ca citind pana aici ai sa spui : a, nu e vorba despre mine, nu am nimic in comun cu asta si vei merge mai departe pe alt site sau alta pagina.

gaia-rising-solveig-katrinGandeste-te putin ( in cazul in care inca esti aici) : de cate ori ai spus : „viata e grea”, „nu eu am fost de vina, el /ea au facut/zis”, ” toti sunt niste nemernici/nesimtiti/rai/ai naibii etc…si ma fac /m-au facut sa sufar atat de mult”, „mama/tata ar fi trebuit sa…si nu as mai fi suferit atat…” si asa mai departe, mai gasesti tu alte asemenea ganduri sau afirmatii acum ca am deschis cutia. Toate astea sunt VICTIMA din tine.

Stiu ca pare greu de acceptat ca TU esti o victima, tu cea/cel puternic/a, cea/el destept/a, bun/a la toate, sef/a premiat/a etc. Tu care esti atat de bun/a, generos/a, cumsecade si ti-ai luat viata in maini demonstrand toate astea in fiecare zi.

Incearca pentru 2 minute sa accepti aceasta stare, aceasta latura a ta pe care ai ascuns-o. Ea vine din copilarie, din neputinta, din lipsa de responsabilitate, din tot ce am fost invatati. Este o stare  a lumii in care ne aflam. Nu te invinovati, nu e nimic rau sa fii o victima , sa o recunosti si sa o accepti. Macar tu devii constient de asta acum si poti alege sa faci o schimbare.

VIctima te tine in trecut, te tine mereu reactiv gasind tot timpul pe cineva de invinovatit si daca nu exista un om va fi o situatie, o conjunctura sau chiar Dumnezeu/Universul. Le-am intalnit pe toate in practica mea. Orice numai sa nu ma uit eu la mine ca la o victima. Am primit chiar replici de genul  : nu, eu nu sunt asa, refuz sa accept asta.

Ok, Ai de ales intotdeauna ce doresti sa faci. Poti alege sa fii in continuare dominat/a de victima din tine, de copilul ranit care fuge de orice responsabilitate. Daca insa ai vrea sa shimbi ceva in viata ta, sa te simti mai puternic/a, mai sigur/a pe tine, intr-un cuvant, mai impacat/a si mai liber/a atunci vei acorda acestor randuri cateva minute din timpul tau si vei medita la toate datile alea cand ai gandit sau spus cele de mai sus ori altele asemanatoare.

„Eu sunt responsabil/a pentru suferinta mea, pentru esecul meu, pentru durerea mea, pentru tot ceea ce viata mi-a adus, pentru ca eu am ales sa vin aici, pe pamant, sa invat aceste lectii. Si nu am cum sa invat iertarea, compasiunea, iubirea daca nu sunt pus in fata unor situatii complicate si de cele mai multe ori neplacute. Nu am cum altfel, deocamdata cel putin.

Am pus astazi intrebarea cuiva : ” cat mai vrei sa lasi trecutul sa te domine, sa traiasca in prezentul tau ?”

Toate acele „ei au fost de vina si inca sunt suparat/a pe toti si nu stiu daca o sa-mi treaca” nu fac decat sa alimenteze starea de victima. Ea creste frumos si se bucura exact ca acel copilas care nu mai poate de drag ca a furat jucaria celui de langa el.

Victima ti-a fost de folos pana acum incercand sa te apere , ca tu sa nu mai suferi gasind mereu cauze si explicatii exterioare, indreptand mereu furia, supararea, tristetea catre exterior. Doamne fereste sa recunosti ca Tu ai atras toate acele situatii si persoane in viata ta. Da TU!
Universul functioneaza dupa mai multe legi si una dintre ele spune ca atragi ceea ce esti. De ce? Pai in cazul situatiilor neplacute in care te pui in starea de victima, sa inveti ceva. Si totul se va repeta frumos, intr-un cerc pana ce tu te vei trezi si vei spune: „Gata! Mi- a ajuns , accept ca sunt o victima, accept ca eu ma pun mereu in starea asta, accept ca mi-am facut-o cu mana mea si eliberez acum trecutul, drama, furia etc…Aleg acum sa traiesc in prezent, sa ma conectez la adultul din mine, sa imi iau responsabilitatea asupra deciziilor mele, vietii mele, actiunilor si gandurilor mele. Aleg de acum sa fiu mai atent la mine si sa nu mai las victima sa conduca. Voi privi de fiecare data in interior si nu in exterior pentru a vedea ce a cauzat supararea mea, furia , tristetea, nervii mei , ce vrea situatia respectiva ( sau Dumnezeu/Universul ) sa ma invete prin asta. „
images (3)Nimeni nu are putre asupra ta. Nimeni nu te poate face sa te simti in vreun fel- sa te doara, sa suferi, sa-ti fie greu. Doar tu perimiti ca asta sa se intampla pentru ca reactia ta vine dintr-o rana a ta capatata in trecut. Accepta reactia, accepta ceea ce vine si multumeste pentru fiecare oportunitate de a mai invata ceva despre tine si a mai creste.

Nimic nu este intamplator. Vezi viata ca pe o oportunitate si nu ca pe un razboi, ca pe ceva ce te chinuie si iti vrea raul. Iesi din starea de victima si asuma-ti starea de adult constient, liber. Alegerea e la tine, ce mai astepti?

Ce nu se spune despre relatiile de iubire din visele noastre

Povestesc in ultima perioada despre relatia mea, despre cum am ajuns sa o am , despre cat de minunat este ( va aparea un articol si despre asta ceva mai incolo) . Sunt intrebata mai ales de femei, prietene sau cele de la grup ori cliente cum e si cum l-am cunoscut si alte detalii. Spun cu toata iubirea si deschiderea ceea ce s-a intamplat si sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca mi-a daruit asa om si asa trairi si da, ca traiesc povestea aceea la care visam toate si toti.

tumblr_mzhia1OkJx1qapls9o1_500Aceasta poveste de iubire starneste lacrimi , zambete, trairi, deblocari si aduce multa speranta. Asta imi si doresc pe de o parte. Pe alta parte as vrea sa vorbesc despre ceea ce nu se spune in toate cartile, filmele, best-sellerele despre sufletele pereche sau gemene, conferintele si articolele dedicate subiectului.

Vorbeam cu un prieten bun si remarcam felul in care se incearca si se reuseste devalorizarea familiei, a principiilor sanatoase intr-o relatie, cum iubirea este mareketata si vanduta ca un vis roz plin cu fluturasi si inimioare, lacrimogen astfel incat sa visam, ceea ce nu e rau, dar sa visam la modul acela idealist si iluzoriu. De ce? Pentru ca in realitate lucrurile nu stau chiar asa. E minunat sa vezi totul prin ochii iubirii , cu o perceptie pozitiva , calma, frumoasa dar si realista.

Femeia creeaza barbatul. Femeia cheama barbatul si ea il sustine si sustine relatia si cresterea ei. Deci femeia este cea care intai are o treaba de facut prin a se creste pe ea, prin a fi ea femeie intai , si nu barbat, ( apropo de masculin-feminin) ca barbatul acela visat sa apara in drumul ei.

Toate femeile pe care le-am cunoscut pana acum au zis :” imi doresc si eu acel barbat adevarat, care sa ma domine, care sa fie asa….sa nu fie pampalau si sa ma plictiseasca”. Bun pana aici. Apare el, acesta care e ceea ce ti-ai dorit. Numai ca surpriza: vei zice chestii de genul : aaa, da ce, e mai destept el ca mine…aaa, da e prea increzut, aaa da nu ma face el pe mine lasa ca ii arat eu lui,,,etc,,,si lupta intre „muschi” continua, relatia se rupe si tu ramai iar bosumflata si cu visele spulberate. A venit exact el si tot asa a si plecat….de ce? Pentru ca in loc sa fii femeie, sa manifesti latura da feminina si energia calda, blanda , receptiva a femeiii tu manifesti barbatul din tine, latura ta mentala, asa cum ai fost invatata ( sa fii puternica, sa nu te lasi, sa fii tare, independenta etc..) . Si ghici ce se intampla? Doi masculi isi masoara puterea , nu in sabii cum era alta data, ci in comportamente, vorbe, demonstratii de putere. Doi masculi, unul in trup de femeie si unul in trup de barbat nu au cum sa tina o relatie de vis. Se vor bate, se vor certa, se vor calca unul pe altul pe bataturi si vor vrea mereu sa fie ei pe locul intai, sa supuna.

Fiti sincere cu voi, fiti sinceri cu voi ( pentru ca se aplica inversul si barbatilor) si ganditi-va la cele de mai sus.

In aceasta lumina lucrurile se schimba. Intervine munca, pregatirea , cresterea individuala. Intervin luni si ani de lucru pe care l-am facut cu mine pentru a intelege cum e sa fii femeie, pentru a ma aduce in punctul in care sa manifest energia feminina si de a nu mai fi eu „barbata” care isi ia ceea ce ii trebuie de pe piata. Am facut numeroase curatari la nivel subtil, energetic, am trecut prin faza de intelegere a arhetipurilor feminine si masculine si a rolurilor implicate, am trecut prin faza de intelegere a ranilor fetitei ( copilul interior) si de lucru cu tatal si rezolvarea complexului oedipian ( Electra) . Am facut in plan concret actiuni marunte dar importante pentru a fi mai feminina, am cerut ajutorul divinitatii pentru a manifesta acel barbat in viata mea , am observat comportamentul meu, mi-am clarificat ce vreau de la un barbat si de la o relatie, am fost atenta de cate ori ziceam una si de fapt, in mine era alta. AM lucrat cu toate astea ca sa devin femeie, ca sa echilibrez , atat cat am putut pana acum, aspectul feminin-masculin astfel incat sa fiu femeie langa un barbat . Sa fiu receptiva, mai tacuta, mai tandra, mai atenta, mai blanda, mai „moale” daca vreti, mai emotiva in sensul de a-mi intelege, accepta si exprima emotiile. Tot acest proces care a durat luni pentru mine ( si continua) m-a adus in punctul in care el a putut sa apara in viata mea. Chiar mi-am dorit, cihiar am facut ceva pentru asta, chiar am fost perseverenta in acest sens si nu am fugit de toate acele rani, bube, laturi neplacute ale mele ci le-am infruntat pentru a le rezolva si a deveni tot mai echilibrata.

Apoi, in momentul in care relatia a inceput , au aparut si laturile mai putin stralucitoare, dincolo de stelute si inimioare. Am vazut si ceea ce m-a facut, pentru un timp sa vreau sa fug , ceea ce m-a dezechilibrat. Am vazut ca nu e atat de roz si perfect precum parea si speram. Insa in acel moment, cu sprijin divin si omenesc am zis : imi asum! vreau! Merita! Toate minunatiile pe care le traiesc, toate calitatile lui, toate aspectele de nedescris din relatia noastra merita. M-am rugat, am vrut, a venit asa ca imi asum totul, tot pachetul si am consacrat relatia lui Dumnezeu  rugandu-l sa imi dea intelepciunea, iubirea, puterea sa accept , sa rezolv, sa vad , sa mearga…

Asta este partea despre care nu se vorbeste: despre munca si despre asumare. Nimic nu este , inca, perfect din punct de vedere uman. Avem toti o umbra, avem toti aspecte nerezolvate, rani si bube si suntem fiecare la un anumit nivel de intelegere a lor si de „dorinta a redresarii, a rezolvarii”. Asa ca am zis da, vreau sa fac tot ce pot, vreau sa ma dedic si il iubesc in asa masura ca indiferent ce apare vom rezolva impreuna. Comunicarea este baza. Poate trebuie sa o repet : dualok2COMUNICAREA este BAZA. Am hotarat asta impreuna si aplicam in fiecare zi aceasta. Vorbim despre orice, ne spunem orice , suntem dornici sa intelegem, sa crestem impreuna, sa rezolvam toate aspectele care mai trebuie rezolvate pe parcurs…si avem incredere, credinta ca iubirea noastra poate depasi orice. Suntem maturi si avem nivelul de intelegere astfel incat sa putem vorbi si despre aspectele care nu ne plac sau care apar pe drum si sunt mai putin placute ; avem dorinta si motivatia ( datorita iubirii) sa facem ceva in acest sens. Cu calm, cu atentie, cu deschideremaxima, autentica, cu intelegere, cu iubire.

Va doresc tuturor sa aveti cea mai frumoasa relatie, iubire care exista si pe care o visati. Ea poate veni catre voi, ea este acolo undeva. Insa…e vorba despre munca si asumare dincolo de vise, inimioare si fluturasi. Si toata aceasta munca merita din plin , iar visul devine realitate , iubirea este mai frumoasa si mai plina decat credeai incat tot ce este de muncit devine o placere si se face cu usurinta. Mai ales cand il ai pe Dumnezeu impreuna cu tine, cu voi.

Pentru un program personalizat de terapie si dezvoltare individuala sau in cuplu ma puteti contacta la https://ankalavinia.wordpress.com/contact/ 

Tatal si fetita- adevarata vindecare

Vindecarea este un proces indelungat uneori cu multe carari si multe trairi. Este de preferat sa se inceapa cu copilul 28-silhouette-father-child-pohotogprahyinterior. Este de preferat sa ai determinarea, motivatia ,intelegerea faptului ca degeaba torni lumina, ganduri pozitive, mantre si documentare daca nu mergi mai adanc in copilul interior si in traumele emotionale.

Multi se intreaba de ce dupa ani de seminarii, cursuri, carti , sisteme invatate si practicate inca nu se simt fericiti, impacati , armoniosi. Pentru ca in tot timpul asta latura emotionala de rana si trauma, acel copil interior cu toate durerile lui a fost uitat. Chiar daca se vorbeste mult despre el sunt pasi seriosi de facut inspre el , cu el si pentru el in procesul vindecarii tale ca adult.

Tatal si fetita este un subiect pe care majoritatea femeilor il ignora complet  , il astupa sau neaga crezand ca totul e bine, merge de la sine, am iertat, am uitat etc.

AM sa povestesc despre mine pentru ca exemplul personal concret poate sa ajute vieti reale si puteti rezona cu adevarat decat citind ganduri sau teorii din carti.

Daca ma intrebai acum 1 an 2 despre  familia mea as fi zis ca totul e normal , ca mama poate este cea care n-a reusit sa ajunga la mine si cu care nu am comunicat si ca tata este baiatul bun si glumet care niciodata nu a pricinuit vreun rau sau deranj pentru mine.

Am pornit in calatoria de autocunoastere si vindecare si odata cu atelierele despre copilul interior , feminin si masculin am fost pusa in fata  traumelor, emotiilor refulate, durerilor, ranilor. Am descoperit ca acolo unde credeam ca e cel mai liniste era cea mai mare buba: tata. Acolo unde niciodata nu am auzit cuvinte grele, cearta, critica statea ascunsa trauma. Care? Cea de abandon si respingere. De ce? Pentru ca tata este primul barbat din viata fetitei si mai apoi, femeii.

Felul in care tu ai trait alaturi de tatal tau, ceea ce el a spus sau nu a spus, a facut sau nu a facut, tot ceea ce tu ai simtit ca ai fi vrut si nu ai avut au impact asupra ta ca femeie si asupra relatiilor tale.
Revenind, am inteles ca tata de fapt nu m-a prea iubit cand m-am nascut si din start eu am simtit abandonul. Sa nu credeti ca daca ai cateva luni , un an , doi nu simti si nu preiei. Apoi uitandu-ma constient inapoi am vazut ca n-am comunicat niciodata cu el, ca nu mi-a spus niciodata nici ca-s frumoasa nici ca -s urata, ca nu m-a validat, ca nu m-a imbratisat, ca nu m-a admirat…ca nimic. Totul s-a redus la disutii simple, superficiale si pe tacute s-a instaurat in mine, ca si copil, apoi adolescent, apoi adult nevoia de aprobare din partea lui. De fapt, nevoia de iubire

Ce vrea orice copil? Sa fie iubit, sa fie mangaiat si tinut in brate, sa i se spuna „bravo” si „esti minunat”. Pentru ca nu am primit toate astea , inconstient am dezvoltat stima de sine scazuta, dependenta fata de  barbati, devalorizare de sine. Am cautat toata adolescenta si maturitatea mea pana acum barbatul care sa fie tata- care sa ma iubeasca. Si de fiecare data eram parasita sau relatia se termina brusc. Retraiam sentimentul de abandon si respingere intarit de ideea de umilire- daca vrei iubire si ceri asta, exprimi sentimentele atunci vei fi luata in ras si ti se va intoarce spatele- erau credintele mele de baza.

downloadAm tanjit si nu am inteles, am plans, cautat si ridicat de n ori fara sa stiu unde era cauza. Nu de mult am descoperit ceea ce va spun. Am ajuns, din nou, inconstient, din copilul acela ranit, sa fac tot ca sa demonstrez ca merit sa fiu iubita. Sa FAC si nu sa FIU. Sa merg la scoli, sa ma strofoc siingura, sa fiu independenta, sa pot doar ca sa imi spuna tata ca da, e mandru de mine si ma iubeste. Asta nu a venit pana acum, clar, verbalizat si cu emotia aferenta.

Am ajuns in punctul in care am rugat divinitatea sa ma ajute sa iert, sa inteleg. Asta s-a petrecut in pasi. Intai constientizarea bubei existente si apoi, lucrul. Intr-un punct am simtit ca ceva e inca nerezolvat, ca inca nu-l pot iubi cu adevarat si intr-o discutie cu un prieten despre cum proiectam pe toti barbatii si principiul masculin ceea ce credem/simtim despre tata, mi s-a aprins emotia. Am simtit furia pe el, am simtit ca nu pot sa ii cer nimic pentru ca m-as simti din nou umilita, desconsiderata, incapabila.

Si atunci am inchis ochii si am mers catre el. A aparut fetita in rochita alba si tatal in fata ei. Am simtit furia si lacrimi au inceput sa imi curga apoi a aparut disperararea si am inceput sa tip inabusit in perna si la el , in exercitiul meu imaginar. Eu tipam din toti rarunchii ” am vrut doar sa ma iubesti, doar sa ma tii in brate , sa ma mangai pe crestet…doar sa ma iubesti” Loveam deja perna cu pumnii in timp ce lacrimile si tipatul dureros ieseau din mine. SI el statea in fata mea ..iar cu mainile intinse a imbratisare reptam furioasa….A durat ceva pana ce el s-a aplecat si eu am putut sa accept, m-am muiat, a plecat furia si supararea. M-a luat in brate si am plans linistit, calm simtandu-ma ocrotita si iubita in bratele tatalui meu. Apoi mi-a venit sa i spun cat il iubesc….

TOate astea sunt reale, fac parte din procesul de vindecare a fiecaruia. Emotiile, trairile, ranile trebuie lasate sa iasa, sa fie exprimate, sa fie eliberate….bubele trebuie sa se sparga daca vrei ca femeia din tine sa fie echilibrata, sa isi gaseeasca barbatul potrivit pentru  o relatie armonioasa, in iubire. Altfel vei retrai relatiile din ranile copilului, vei retrai mereu si mereu abandonul, respingerea, tradarea, umilirea, il vei cauta iar si iar doar pentru ca nu te opresti un pic sa vezi mai atent ce se intampla de fapt, in spate.

Vindecarea se face cu totul, de la zero, cu atentie, cu perseverenta, cu motivatie, cu intelegere, rabdare , credinta si ingaduinta. Trebuie sa iti asumi intai, sa ceri daca e nevoie, ajutor si sa nu renunti. Asa vei ajunge omul fericit pe care il visezi. Si iti spu sigur ca poti!

Parfum de liliac cu iubire nemuritoare

Mergeam de mana pe strada , era seara. Natura isi canta cantecul sau suav si cerul ne imbraca pasii deloc grabiti. Ne-am apropiat d eo florarie si am simtit miros de liliac. AM zis ..mmm…liliac. EL a intrat si a intrebat aproape soptit : Unde este liliacul ? ” Afara” a zis vanzatoarea „Atat mai am, daca il iei pe tot iti fac cadou doua buchete”. SI el fara sa clipeasca a zis da, il iau. Eu am inceput sa rad, sa rad din toata inima incremenita-n clipa savuroasa cu parfum de liliac si iubire. Doamna, parca traia alaturi de mine , era fericita ca sunt fericita, a exclamat cu un zambet larg : ” Ia uite-o ce zambeste, ce fericita e !” …am primit liliacul si inima-mi tresalta …nu mai stiu de cand nu am mai primit un buchet de flori de la un barbat. Acum el venea de la iubitul meu, de la cel care mi-a marturisit apoi : ” Am vazut floraria de cand am trecut pe aici prima data. Am IMG_20150503_221351sperat sa gasim deschis cand ne intoarcem sa iti iau liliac”…Am zambit uimita de atentia lui, de parca mi-ar fi cititi gandurile. Demult imi doream liliac si nu apucasem sa imi cumpar. Am pasit spre casa printre picaturi de ploaie de mana, cu nasul in buchetul imens de liliac , razand.

Iubesc florile, iubesc barbatul ce mi le-a daruit intr- o seara de mai rupta dintr-o fila de poveste. Ce a urmat este demn de expresia „viata bate filmul”. Am trait pentru cateva zile la modul cel mai real, concret , oprirea timpului, eternitatea intr-o clipa, nemurirea iubirii si regasirea intregului odata cu regasirea ceilulalt. Nevoia de a tacea a fost si este mai mare decat cea de a explica, de a vorbi, de a spune….iubirea nu se poate spune. Nu asta. Nu cea pe care o traiesc. Ea este dincolo de conceptia si intelegrea umana, cuvintele nu au fost inca inventate pentru ea. Orice poveste de iubire din filme sau carti paleste in fata acestei maretii a lui Dumnezeu care se traieste pe El prin inimile noastre, mangaierile noastre, imbratisarile noastre, privirile noastre.

Una dintre cele mai importante dorinte pentru mine vizavi de barbatul pe care il visal a fost sa ne putem privi ochi in ochi pentru o clipa nesfarsita fara a rosti cuvinte, intelegand tot ceea ce e de inteles …calatorind si traind peste tot si tot.

Iubirea aceea din filme este mica, incompleta, imperfecta…Cea adevarata in care nu mai esti tu , omul, ci Fiinta si amandoi sunteti aceeasi fiinta, este aici, printre noi, pentru noi. Daca o ceri, daca ai incredere in ea si in Dumnezeu, daca iti urmezi mereu inima si dorinta ei ascunsa fara a te multumi, ea vine, te gaseste. Ea vine atunci cand si tu esti pregatit sa o primesti, sa o savurezi, sa o intelegi, sa o lasi sa te transforme dincolo de vorbe, dincolo de planul fizic.

Nu renunta la tine si la increderea in iubirea reala, completa, adevarata, Divina alaturi de un cineva. El/ea exista si Dumnezeu te iubeste atat de mult incat ti-l/ti-o va trimite daca si tu inveti sa te iubesti pe tine, sa te traiesti pe tine din curatenia si puritatea inimii tale…

O singura dorinta simtita, traita in adancul Fiintei mele a luat forma in viata mea  in cel mai neasteptat moment si loc. In cel mai autentic, simplu si Eu moment. In acel moment nu faceam nimic pentru a fi iubita sau placuta , eram eu, eram.

Astazi L-am simtit si trait pe Dumnezeu cu noi, prin noi, prin iubirea noastra.

Crede! Lucreaza cu tine , descopera-te si vindeca-te prin orice cale vrei si simti si va veni un punct in care vei fi pregatit sa primesti ceea ce nici nu crezi acum ca este posibil.

Linistea nemuririi in eternitatea clipei.

Noi. Poveste de iubire.

E tarziu si mi-e dor de noi….m-a inspirat un film e l-am vazut astazi , am sa -l postez la finalul acestor randuri. …Despre o fata simpla. Si muzica. Dar nu doar atat . E si despre sinceritate, emotie, libertate, verticalitate, senzualitate, incredere, bunatate…puritate..e despre multe lucruri pe care le poti gasi in cineva…

Noi e general asa…ma uitam la fata asta din film si admiram frumusetea simpla si loialitatea ei fata de ea. Claritatea cu care simte si stie ce vrea. Lipsa de compromis si curatenia sufletului. Da, ma regasesc numai ca la un moment dat am pierdut ceva din toate astea….acea dulceata senzuala simpla…La un moment dat am crezut ca decat sa fii ranit mai bine te transformi. In ceva ce nu esti si devii o schimonoseala a ceea ce esti de fapt..Devii compromis, usurinta, confuzie, neincredere, delasare, neatentie. Poti chiar sa devii o umbra destul de intunecata ce a pierdut sclipirea ce era candva. E bine si asta intr-un fel pentru ca traim in lumea polaritatii, a lui yin si yang. Si atunci vezi cum e la ambele capete. E bine pentru ca unele din lectiile noastre ne arata cum sa nu fim, cum sa nu devenim, cum sa nu manifestam….ne arata ce este in dezechilibru si unde avem de lucru.
Asa ca astazi am simtit ca mi-e dor de mine intai si apoi de noi…de boarea aceea a iubirii sincere si plina de speranta si naivitate. Este haios cum dupa o viata de experiente , situatii, incercari….simt ca sunt din nou, la inceput. Si mai mult…ma regasesc pe mine visatoarea, cea care stie cu siguranta ca tu existi exact asa cum eu te simt….simplu, bland, puternic si firav, ferm si vulnerrabil, artist si conducator, cald si stabil, creativ si haios, plin de resurse…Stiu ca existi asa cum esti in inima mea, in ochii mei, celulele mele, in sentimentele mele: lumina curata, iubire nestavilita, asprime si moliciune, zumzet si tacere, lacrima si zambet, plin si gol, nesigur, stangaci si totusi puternic si hotarat….
Mai ramane sa fuzionez eu cu mine , eu cu acea fata din film , din filmul meu pe care l-am pastrat mereu acolo, in inima…pentru tine. Si cand fuziunea este completa atunci tu vei fi negresit langa mine…dorindu-ti si tu, simtind ceea ce eu simt deja, regasindu-ne in spatiul care este deja intre noi demult…
10111_4De data asta povestea este una adevarata pentru ca de data asta Dumnezeu este si el aici intre noi. L-am chemat eu si L-am rugat sa ne reaminteasca cine suntem fiecare intai…sa ne arate unul in celalat cum suntem si sa ne ajute sa Il regasim pe El in noi, in fiecare pentru ca apoi….sa manifestam povestea si aici, pe Pamant.

Mi-e dor de noi…asa cum stiu ca am fost si suntem….si acum nu te mai astept pentru ca fata aceea din mine stie ca tu esti deja. Si ea nu face compromisuri, nu renunta la ceea ce stie ca merita. Pe tine.

http://filmehd.net/begin-again-new-york-melody-2013-filme-online.html

NOI

Cine sunt, cine esti?

Soapte -n vant ce se intrepatrund.

Cine esti, cine sunt?

Suflete din Soare , scantei ratacitoare.

Unde esti, unde sunt?

Suntem peste tot, pe sus si jos,

Pe Pamant si-n Univers,

Suntem noi, curati si goi

Intr-o clipa -ncremenita-n simturi

Respiram, adulmecam, cautam si iata-ne:

soapte-n vant, lumini scanteietoare, parfum din raze -ncantatoare,

boare de iubire , vuiet de mare …

Toate-n unu, toate-n noi, impletiti intr-o eternitate-n doi.

Relatii…iubire

Cred ca pana acum nu am abordat subiectul relatiei, al iubirii, al cuplului…si simt sa o fac deoarece am trecut prin lungi si dificile lectii pe aceasta tema. Bineinteles atunci cand nu ma asteptam. 

luvAtunci cand eu eram cea mai sigura pe relatia mea, cea mai ok din punctul asta de vedere si niciodata nu aveam nevoie de confirmari sau citiri …cand eu eram concentrata doar pe evolutia mea, pe *cariera* sa zicem asa…atunci Universul a spus: ia-o si p-asta ca prea te-ai obisnuit asa. Acum iti servesc cea mai importanta lectie pt tine: iubirea de sine. 

De ce iubirea de sine? Pentru ca pana la urma totul se reduce la asta. Totul are de-a face cu cat ne iubim-respectam-valorizam pe noi. Cum spuneam, orice actiune faci, orice spui , de fapt, spune despre cat de mult te iubesti pe tine ( chiar daca asta o stii doar tu in adancul tau atunci cand mai apare cate un regret, vinovatie, confuzie, furie etc..). 

In afara totul pare minunat…toti vad un cuplu perfect asa-i? Cati dintre voi va aflati in situatia asta? El si ea – frumosi , destepti , cu viitor dle…nu se cearta, nu exista disensiuni sau nopti dormite pe canapea 🙂 Totul este o poveste minunata. De multe ori insa, voi stiti ce e in sufletul vostru mai presus de orice pare ca e in exterior. De multe ori vi se dau semnale dar nu vreti sa le recunoasteti, sa le vedeti. De ce? Pentru ca omul e obisnuit cu obisnuinta. Cu a sta acolo unde  e caldut, moale si confortabil si daca mai e si siguranta financiara deja…nu mai pleci niciodata asa-i? A! Si mai este aspectul rude, parinti, prieteni care va stiu de-o viata si ce-or sa spuna daca tie iti vine vreo idee nastrusnica? 

Spuneam la un moment dat: iubirea asta de cuplu normala, a ta, a mea, a vecinului…nu este iubire, mai are mile de parcurs pana sa ajunga aproape de iubirea adevarata. Ceea ce traim noi oamenii este o indragosteala de cateva luni-1 an dupa care apare obisnuinta, atasamentul, dependenta, frica…si ajungem unde? La iubirea de sine. Daca tu alegi in fiecare zi sa ramai atasat din considerentele de mai sus, daca alegi in fiecare zi sa nu iti asculti sufletul, daca si mai grav- ajungi sa nu mai poti dar pui totul pe seama unei indispozitii trecatoare…atunci ce faci? Afirmi fata de tine ca nu te iubesti. Cine este mai important in lumea asta? Tu sau el? Tu sau ceilalti? 

Mi s-a servit o lectie puternica care m-a dus , cum am zis la vremea aia, pana in iad si inapoi. Am fost trantita de n-am stiut ce m-a lovit. Pe de o parte -am cunoscut o iubire care nu are cuvinte pentru ca nu poti pune iubirea adevarata in cuvinte,ar limita-o…pe de alta parte…am ajuns in umbra mea. Si de acolo, dupa nopti cu lacrimi si durere sfasietoare, dupa meditatii si multe pagini scrise…am inteles cine sunt si ce am facut cu mine atatia ani. Am inteles ca pot, ca nu mai sunt acel copil dependent, acea femeie speriata ca nimeni nu o va iubi, acea persoana care se devaloriza si credea mereu ca altcineva trebuie sa o aprecieze…Cu toate astea, veti rade! Am continuat…sa nu dau crez sufletului meu si am zis da…poate ca mi se pare, dar poate ca se va intampla ceva de la sine si atunci totul se va rezolva. Alta fateta a iubirii de sine- fuga de asumare, de responsabilitate. Pai te iubesti sau te joci? Ai incredere in tine si in ce simti sau te prefaci? 

Universul a fost din nou dragut cu mine si mi-a adus oglinzi, ajutoare…pe care le iubesc enorm ( da, le iubesc si nu din considerente umane ). Cu ajutorul lor am inteles din nou iluzia in care traiam si atunci am zis : eu aleg acum si aici sa ma iubesc, sa ma respect sa cred in mine! restul e poveste. 

Cineva m-a intrebat: cum e iubirea asta? Explica-ne si noua…dupa cum ziceam este foarte greu de pus in cuvinte ceva ce transcede spatiul, timpul, umanul, limitele , etichetele….e blanda, iti umple inima si fiinta, te ridica, iti aduce acea conexiune adanca, de demult cu tot ceea ce este…te mangaie, te hraneste, este pur si simplu in tine, esti..pur si simplu plin de iubire…indiferent ca celalalt e fix cum tu, omeneste vorbind, nu te-ai fi gandit sa fie. Iubirea asta nu are bariere…sufletele se cunosc si se recunosc imediat si explozia care se intampla este atat de puternica, pana in adancul celulelor tale…Da…cuvintele sunt limitate si imi mentin parerea asta..trebuie sa simti, sa fii iubire ca sa intelegi iubirea.

Cat despre relatii..ca sa mai coboram un pic si pe aici printre oameni…eu nu cred in gelozie, compromis, control si asa mai departe. Nimeni nu iti apartine si nimeni nu iti este proprietate..sincer, cand aud * al meu* ….ma abtin. Suntem fiecare pe drumul nostru, pe o carare a noastra si cum zicea cineva drag mine, ii invitam pe ceilalti alaturi de noi sa ne insoteasca atata timp cat este bine pentru amandoi. Asta inseamna independenta si libertate in doi. inseamna ca fiecare creste si traieste pentru el dar si impreuna. Fara constrangeri si certuri sutpide iscate din te miri ce…Crezi ca daca controlezi sau intrebi mereu unde se duce si ce face nu il/o indepartezi? Crezi ca nu poate sa faca oricum ceea ce ar vrea daca vrea? Un drum la piata sau la magazin poate fi momentul perfect pentru orice incerci tu sa controlezi. Si inca ceva! Gelozia si controlul asta are radacini tot in tine,in teama ta de a face exact acel lucru, in teama ta de a fi abandonat…in teama ta ca nu esti sufiecient de bun…tumblr_mtem54HbmH1s62fzoo1_1280

Femeile sunt mai predispuse sa stea in astfel de relatii din diverse motive si scuze. Revin: Iubirea de sine! Cand ai sa alegi sa te pui pe primul loc si sa ai curajul sa fii tu! Pentru ca stii bine ca poti si ca ai sustinere divina in orice decizi. Si stii bine ca atunci cand ceva se incheie e doar ca sa faca loc pentru ceva mai bun pentru tine, ceva ce rezoneaza mai bine cu tine. De ce te agati draga mea? De un vis? 
Vibratia actuala nu mai sustine asa ceva …deci oricum ar fi la un moment dat visul tau se va spulbera daca nu este pe bune, daca tu ai tot intins ceva ce s-a terminat demult. Este o perioada in care adevarul, iubirea sunt cele care primeaza si filtreaza toate relatiile. Se produce o decantare, o triere si daca tu nu mai vibrezi la fel ca el/ea…atunci nu mai sunt puncte comune si sufletul tau iti spune asta. Asculta-l doar! Si urmeaza-l…Universul, ingerii, Dumnezeu stiu mai bine ce ti-e bine , ce ai nevoie si iti va aduce fix acel lucru. Aa…ca omul va suferi un pic, da…tot ce se poate insa asta e inca o lectie. A iubirii de sine, a detasarii, a independentei, a puterii personale…a intelegerii dincolo de fizic, material.

Asa ca dragele mele prietene…e vremea sa va iubiti cu adevarat, sa va ridicati din genunchi si sa stati drepte pentru ca totul este doar spre binele vostru si nimic tragic nu se intampla. Totul este bine asa cum este si cand pentru tine ceva nu mai este bine ai libertatea sa decizi, sa alegi…