Ma simt bine, ma simt bucuroasa si inspirata sa va spun cat de fericiti ati putea fi de fapt.
In urma unei citiri recente cu cardurile oracol prin ceea ce am primit am inteles si eu o data in plus ca sunt o fericita. Explicand mesajul celui caruia ii faceam citirea mi am spus mie de fapt – lasa trecutul in urma, el nu mai este acum, lasa sacii jos din spate. Accepta ceea ce este asa cum este si ai credinta ca tot ceea ce se intampla este de fapt ca sa cresti!
Da! Orice haos, orice intamplare neplacuta, orice cutremur in viata noastra este dat special ca sa ne invatam lectia si ca sa crestem. Felul in care ne raportam la lectie, la asa zisul dezastru depinde numai de noi. Aleg sa ma las coplesit de ganduri, de educatia negativista si de diverse experiente neplacute, de ego…si atunci e foarte greu sa inteleg ceva dintr-o experienta aparent negativa sau- aleg sa vad detasat ca ceea ce mi se intampla este o lectie pe care Divinitatea mi-o arata in urma a ceea ce am ales sa invat cand am venit pe Pamant. Aleg sa raman in credinta ca sunt sprijinit, ca mi se da exact ceea ce am nevoie, ca orice s-ar intampla in exterior nu afecteaza de fapt interiorul. Si aici vorbim despre lucurul cu sine din nou, pentru a ajunge la acel echilibru, la acel ‘stiu cine sunt’ astfel incat in mine este pacea si iubirea si raman neclatinat in fata oricarei furtuni. Am trait experienta asta chiar saptamana ce a trecut. Oricat de mare si urata a fost furtuna, oricat de apropiat imi era omul in cauza am zis „wow….bine ca am crescut pana aici incat sa stiu cine sunt si unde ma aflu….ca sa nu ma las doborata. Eu stiu ca sunt asa sau altfel si indiferent de ceea ce imi spui tu, din ego, indiferent de atacul pe care il primesc pentru a cadea in capcana…..eu raman EU.” Da, e clar ca mai am de invatat, e clar ca e dureros pe moment si te intrebi de ce ….si inca ma mai afecteaza niste cuvinte aruncate taios…dar, dupa un pic de timp pot privi obiectiv, cu intelegere, cu compasiune ceea ce vine ca o lectie, ca un prag de trecut.
Totul se completeaza foarte frumos cu ce ziceam in articolul trecut despre binecuvantari. Aleg sa vad toata prabusirea din jurul meu ca o binecuvantare deghizata sau aleg sa ma prabusesc si eu cu casa, cu jobul, cu relatiile, cu lipsurile….ba sa ma mai si infurii pe Dumnezeu ca de fapt nu e iubitor si bun….
Sunt o fericita ca am ales sa raman incredintata ca orice ar fi in exterior….interiorul meu poate ramane tot cald si calm, in pace si iubire. Puteti si voi sa faceti alegerea asta….sa va faceti acum o balanta a ceea ce sunteti si a anului asta…si apoi sa alegeti cele mai curate intentii pentru anul ce vine, sa le asterneti pe hartie si sa le simtiti cu adevarat. Cereti clar ceea ce doriti sa se intample, sa se schimbe, sa se infaptuiasca si vi se va da. Ramaneti cu credinta ca toate schimbarile sunt doar un prilej de a creste, acceptati-le , imbratisati-le si radeti stiind ca alegeti iubirea!
