Categorie: Feminin
Ție ți-e frică să fii FEMEIE?
Am trăit într-un con de umbră și am respins din răsputeri Feminitatea mea.
AM învățat să fim Puternice într-un mod extrem de distorsionat și care ne dăunează grav.
Nu știi de ce nu te simți împlinită, de ce nu îți iese orice ai face…de ce nu ți-e bine.
Îm momentul în care o FEMEIE îndrăznește să se exprime, să nu se mai scuze, să NU mai FACĂ, să se oprească din a face pe plac, să trăiască bazat pe Interiorul ei, pe ce are ea nevoie….să își arate puterea prin a-și îmbrățișa vulnerabilitatea, sensibilitatea, emoțiile….devine ‘periculoasă”. Este catalogată, etichetată și totul în viața ei se schimbă.
Nu suntem dispuse să ne uităm la toate rănile, fricile, judecățile noastre…la copilele speriate din noi.
Mă simt folosită…
E vremea să schimbăm totul. E timpul pentru o cale nouă pe care doar tu și eu o putem făuri prin propria noastră asumare și vindecare.
Una dintre rănile cele mai dureroase și adânci ale societății în care trăim este cea legată de sexualitate și relația masculin-feminin. Cred că cea mai dureroasă și puțin adusă la suprafață. Rana asta are legătură cu valoarea de sine, cu încrederea, cu bucuria, plăcerea, cu felul în care trăim și ne simțim în corpul nostru, cu noi însene.
Este un miez existențial cu un potențial uriaș de a fi cea mai mare eliberare, bucurie, modalitate de evoluție.
Un pic de context.
De secole, încă de la începuturi imemoriale femeia, fata a fost educată să facă pe plac, să fie frumoasă, să arate într-un fel, să atragă bărbatul, băiatul.
Totul se învârtea în jurul măritișului și pentru asta, trebuia să fii într-un anume fel. Dacă nu erai măritată erai o rușine, ceva aproape abominabil. E ca și cum ne-am născut fragile, incapabile și suntem degeaba dacă nu avem lângă noi un bărbat, el, puternicul și cel ce ne întreține, ne aduce onoare, ne face valoroase, ne face să EXISTĂM.
Ăsta e un aspect.
Alt aspect, legat de asta este latura de seducătoare ce ne-a fost adânc imprimată cu dublu tăiș.
Pe de o parte undeva adând în noi credem că pentru asta suntem aici, să seducem, să atragem, să se uite ei după noi, obiecte pentru plăcere. Mai credem, tot adânc, inconștient, că treaba noastră este să îi facem lui plăcere, să ne lăsăm dominate și supuse sexual pentru ca el să se simtă bine și mai ales, pentru ca noi să fim valoroase, să nu fim părăsite.
Mai citește asta odată.
Câtă durere stă în spatele acestui adevăr? Și câți ani de uitare de sine, de devalorizare, de rușine, frică și mai ales, furie, teamă, dezgust acumulate față de sexualitate, de bărbați.
Nu cred că am întâlnit femeie până acum care să nu spună sau să „scape” ceva de genul „toți vor doar sex”. Iar aici, în corpurile lor, ale noastre, în inimi și pântece mocnește furia, durerea, dezgustul, frica, vinovăția, rușinea, separarea, războiul.
Mai credem și chiar simțim visceral că dacă cumva, îndrăznim să vrem plăcerea, să fim senzuale, să emanăm ceva de genul ăsta vom fi atacate, agresate, vom fi din nou, folosite. Alt cuvânt greu pe care îl știu și îl aud continuu. Folosită. Ca o cârpă.
Așa că fie dezvoltăm latura de prădătoare, de femeie fatală crezând că așa deținem puterea, ne dăm cui vrem când vrem și ne folosim de sexualitate pentru a ne simți puternice, fie ne retragem, ne închidem, ne reprimăm orice dorință din teama de a nu mai fi „doar asta”, „bune doar pentru plăcere”.
Nici una dintre variante nu este una sănătoasă. Ele se întâmplă adesea în aceeași viață cum e și cazul meu. O parte de cuceritoare însă cu multă suferință de fapt, la pachet și o parte de reprimare, închidere.
Sub rolul de femeie fatală stă de fapt o fetiță speriată și disperată după atentție, iubire, după acel telefon, a doua întâlnire prin care ea să se valideze pe sine. Sub masca puterii este gol. ȘI ea este cumva, mereu singură.
De obicei asta se întâmplă după ce fata tânără înțelege că pentru a fi plăcută, iubită e nevoie să se dea pe ea bărbatului indiferent dacă ea vrea, are chef, simte sau nu. Subînțelege, datorită unei educații inexistente, a reprimărilor și rănilor mamei, bunicii, a injecțiilor din societate, că trebuie să seducă spre a fi văzută, că ceea ce contează este corpul ei, să fie sexy, dorită.
Și trece prin faza în care primește orice bărbat în templul ei, în viața ei, adesea cu forța, băută, disociată, fără să simtă nimic pentru că ea crede că așa va fi iubită, așa va primi acea atenție și validare mult așteptată. Durerea vine când vede că rămâne singură oricum…oricât s-ar da ea pe ea, corpul ei, sufletul ei…nimeni nu rămăne lângă ea. ȘI nu știe de ce.
De aici….calea poate fi spre retragere sau spre acea mască de putere, de seducătoare când urmează răzbunarea, închiderea inimii, de tipul „vă arăt eu vouă”.
Sub toată această poveste dureroasă și reală stă o mare fisură în educație, în societatea în care trăim.
Fetele NU șstiu să spună NU, cred că e firesc să facă sex cu oricine, că nu e mare lucru, iar băieții nu știu să ceară permisiunea, să onoreze ci cred că li se cuvine.
Câte nu am trecut prin batjocură, miștouri, apropouri, avansuri care mai de care ce doar FORȚAU nota și apoi noi cedam? Câte nu facem asta și acum chiar dacă suntem căsătorite sau în relații stabile?
Câte știm să spunem NU? Câte credem că e firesc să spunem NU? Câte știm cu adevărat că el NU are drept asupra corpului nostru, plăcerii noastre și că NU este datoria noastră să îi facem pe plac, că dacă el vrea NU înseamnă că noi TREBUIE să dăm?
Câte dintre noi ne dăm voie să fim senzuale și să fim în plăcerea noastră, să fim seducătoare dintr-un spațiu de asumare, onorare, suveranitate? Fără să ne facem mici, fără să ne temem, fără rușine, fără conotații și gănduri asociate din educație?
Este o rana care supurează, adâncă și care se perpetuează cu fiecare mamă care nu știe să vorbească cu fiica ei, care nu este ea suverana în corpul ei, care poartă cu ea secolele și generațiile de rușine, reprimare, frică.
Avem nevoie ca și femei să ne uităm la această durere și poveste atât de prost transmisă, trăită, perpetuată.
NU ni s-a spus nicioadaă despre INIMĂ, conexiune, emoție, iubire reală, onorare, sacralitate, despre templul care este pântecul nostru. NICI LOR nu li s-a spus vreodată despre emoție, conectare, onorare, inimă, consimțământ…Cu toții purtăm această povară și această stigmă….CU toții suntem cu inimile închise, în război unuii cu alții...urând, învinovățind, reprimând, tăcând, plângând pe ascuns, fugind…
Majoritatea avem corpuri și pântece amorțite, închise, dureroase. Pentru că ne-am deconectat și am lăsat pe alții să fie stăpâni asupra plăcerii noastre, sexualității noastre. După atâtea abuzuri pe care le-am permis corpul nostru refuză să mai simtă, să mai fie deschis….iar noi plecăm cu totul în alte sfere doar ca să se termine mai repede…
Habar nu avem despre plăcere și despre limite, despre conectare cu noi și onorare. Știi că este firesc ca atunci când începi vindecarea să ai nevoie de timp și spațiu pentru a procesa, curăța, elibera, vindeca corpul tău? Că e posibil să îți ia luni și chiar ani și să nu mai vrei să fii atinsă? Să simți că efectiv nu poți? După atâta rană este firesc să nu mai poți.…mai ales când devii conștientă. Corpul tău e viu și simte. Își cere dreptul, are nevoie de pauză, are nevoie să recapete SIGURANȚA, are nevoie de tine să îl onorezi și să te pui pe primul loc.
Nu e nevoie să fi fost abuzată fizic în viața asta. E suficient tot ce au trăit mamele și bunicile, strămoașele, generațiile trecute. Porți în adn ul tău poveștile de abuz, durerea, deconectarea, frica.
Simt durerea tuturor femeilor. Simt durerea tuturor pântecelor.
Simt că e vremea să ne vindecăm, să ne recunoaștem nouă asta, să oprim aceasta poveste distructivă pe care o dăm copiilor noștri mai departe prin exemplul propriu.
Simt că e o călătorie imensă și porfundă prin care trec nu doar eu ci noi toate. Recăpătarea suveranității, încrederii, siguranței, împăcarea cu sexualitatea noastră, cu plăcerea, cu extazul ca drept divin sunt pași pe care îi avem de făcut.
Această conversație nu mai poate să fie despre ” sunt doar un obiect, vreau să fiu privită ca un om, sunt o cârpă, nu am știut că pot refuza, urăsc, mi-e frică….Această conversație și trăire e necesar să devină una despre limite, consens, blândețe, conectare, inimă, deschidere, adevăr, putere personală, suveranitate.
Iar noi avem puterea să deschidem această nouă cale, acest nou drum pentru generațiile viitoare prin propria noastră asumare și vindecare. De aceea suntem aici. Să ieșim din vechi, să aducem noul chiar dacă asta înseamnă curaj, durere trăită, rana deschisă, rezistențe, lacrimi. E necesar. E necesar dacă vrem ca fetele noastre și băieții noștrii să nu mai fie o generație de oameni reprimați, abuzați și abuzivi, cu inimi închise, în război unii cu alții.
Ce zici? Deschizi această conversație?
Sunt aici dacă vrei să parcurgem călătoria împreună. Scrie-mi.
Barbate e timpul sa iti trezesti inima si sa ne Unim
Barbate e timpul sa iti trezesti inima si sa incetam cu separarea.
E timpul sa ma vezi, sa ma primesti, sa ma onorezi si sa ma iubesti dincolo de carne si dincolo de minte.
Eu ma voi darui tie, iti voi darui nectarul si puterea energiei Divine sexuale, creatoare, energia lui Shakti, Inanna atunci cand tu vei deschide Inima ta si vei sta gol in fata mea, imbratisandu-ne in Uniune Sacra.
Eu nu pot sa ma daruiesc tie cu totul si sa Cream impreuna Divinul atunci cand tu ma privesti doar cu ochii si cu corpul tau, atunci cand doar Mintea ta ma vrea ca sa ma posede, sa supuna, sa ma aiba ca pe un obiect, ca pe o pedeapsa pentru ca sunt cine sunt.
Nu ma voi putea uni cu tine cu adevarat ca sa simtim si sa traim amandoi Iubirea si Inaltarea pana cand tu nu iti vei da voie sa iti dezgolesti inima, sufletul in fata mea si sa iti accepti rana. Eu voi suferi si voi fugi de tine, te voi respinge si ma voi inchide ori de cate ori te voi simti departe, doar in mintea ta, doar in corpul tau, doar in pofta ta.
Ajunge cu generatii si generatii de separare, abuz, frica, dominare si agresvitate cand amandoi ne dorim Iubirea si Uniunea.
Este destul cat am fugit de tine, cat te-a respins, cat te-am invinovatit si este destul cat m-ai respins, invinovatit, acuzat pentru ca nu iti dau ce vrei, pentru ca sunt o curva, pentru ca sunt Cine sunt.
Este de ajuns cat au suferit mamele si tatii nostri si cate acte de fortare, de durere, de viol, de tacere dureroasa s-au intamplat intre ei!
Cauti femeia plina de sexualitate care sa iti ofere placere si care sa fie in placerea ei, plina de pasiune si stapana pe ea insa o cauti in alta decat cea care e langa tine. Cauti si vrei doar sa posezi si apoi ii intorci spatele, o acuzi, o denigrezi, o supui, o faci vinovata pentru ceea ce tocmai te-ai dus sa iei de la ea.
Barbate ma voi darui tie toata cand vei putea sa plangi si sa vezi rana pe care ai perpetuat-o, cand vei putea sa ma privesi si sa ma simt in siguranta in privirea ta si sa ma atingi simtindu-ma onorata, respectata, savurata si primita in totalitate, cand iti vei vindeca frica de mine si iti vei da voie sa te intorci in paradis.
Inimile noastre sunt cele care au nevoie sa faca dragoste intai. Si pentru asta e necesar sa ne recunoastem ranile, fricile, neptintele, durerea, respingerile, vinovatia si le imbratisam, sa le dam drumul.
Suflu peste inima ta blandete si iertare si imi doresc ca tu sa Vezi Femininul dorindu-ti sa te lasi in bratele Ei, sa te intorci Acasa la sanul ei, sa te hranesti din Iubirea ei fara a mai domina si rani.
Sunt in tine si esti in mine.
Frica, sensibilitate si putere -o noua paradigma
Traim intr-o lume plina de frica.
Frica este in toate aspectele si ramurile vietii noastre. Frica de acasa, ca gresesti, ca o sa fii pedepsita, ca o sa plece mama sau tata, ca nu esti suficienta…Apoi frica de la scoala, ca nu esti destul de buna sau de frumoasa, ca nu o sa ai prieteni, ca o sa iei note mici, ca o sa fii respinsa.
Asta se sedimenteaza si se sustine ulterior peste TOT! Frica din sistemul medical – ca te imbolnavesti, ca mori, ca nu ai tratament pentru ceva anume. Frica din sistemul de invatamant – ca nu ai note destul de mari ca sa ajungi unde vrei, ca o sa pici examenul, ca nu intri la facultate etc.
Frica de a nu avea un corp perfect si de a fi mai putin decat…
Frica de cutremure, de inundatii, de violenta…intarita de media.
Frica de a ramane singura si fata batrana, de a nu fi intr-o relatie.
Frica de a ramane fara job, de a instabilitate.
Frica de a nu avea bani destui, de a ramen fara, de a nu avea cu ce plati ratele…
Frica este ca o injectie continua in creierele si venele noastre care ne mentine paralizate, mereu in fuga, inghet sau lupta.
Frica asta ne-a facut insensibili si „puternici” intr-un mod care e bazat pe lupta, agresivitate, competitie, lipsa de emapatie, de compasiune, de acceptare.
„MI-e frica sa nu devii un pampalau„
„Mi-e frica sa nu fii luata drep fraiera”
„Mi-e frica sa nu ajungi ca….( proasta, slaba, intretinuta)”
„Mi-e frica sa nu fii prea sensibila ( slaba)”
Ce a facut asta ? Ce a creat in noi?
Teama de a fi cine suntem. Teama ca sensibilitatea noastra, ca emotiile noastre, ca blandetea noastra nu ne vor duce nicaieri ci ne vor face probleme.
„trebuie sa fii puternica, sa nu plangi, sa nu iti arati emotiile, sa nu fii bleaga, slaba, tantaloaica, prea buna”
„baietii nu plang”
Am fost treptat si sistematic desensibilizati si s-a cerut de la noi mereu „un obraz gros/ tupeu/ambitie” astfel incat am ajuns sa credem ca a fi sensibile si senzitive este o prostie, o slabiciune…si sa devenim cineva cine nu suntem
EU sunt o astfel de femeie.
Mereu sensbila, senzitiva, deschisa, empatica. Pentru asta am fost criticata ca as fi bleaga, proasta, prea slaba si mai ales…stiti voi cliseul ” las-o draga ca e sensibila” ca si cum asta e o boala, un handicap…
Mi-am dezvoltat ziduri si mecanisme si am devenit in scurt timp o nuca de cocos- literalmente expresia unui coleg de facultate…care nu se gandea vreodata ca ar putea sa fie prieten cu mine pentru ca paream atat de distanta si inchisa. DOAR MA PROTEJAM pentru ca a fi deschisa, sensbila mi-a adus doar critici si respingere.
LUMEA ESTE UNDE ESTE AZI PENTRU CA NU MAI SUNTEM SENSIBILI, PENTRU CA NE_AM PIERDUT SENZITIVITATEA SI DESCHIDEREA.
Asta a cauzat razboaie, lideri asa cum ii avem, omoruri fara motiv, lupte, judecata, rasisim, etc.
SI FRICA sta la baza LUMII noastre. Totul este infuzat cu ea. De ce?
Ca sa nu ajungem la aceasta parte din noi, sensibila, deschisa, PUTERNICA, in contact cu emotiile noastre; sa nu incepem sa simtim cumva …pentru ca asta ne va reda puterea reala.
CAnd traiesti mereu cu frica in san ( de orice) esti separata de Divinitate ( sub orice forma), crezi ca esti o victima la cheremul vietii, ca altii decid pentru tine si ca nu ai ce face, ca orice se poate intampla oricand ca sa patesti ceva.
Si cand se intampla asta tu NU AI PUTEREA la TINE. Esti in unul din modurile ingheata, fugi sau lupta. Ori nu stii cum sa reactionezi si efectiv ingheti, ramai fara cuvinte, fara replica, fara actiune. Ori eviti continuu sa te uiti la tot ce se intampla, la frica ta, la viata ta si fugi conitnuu de adevarata problema, ori te lupti non stop cu ceea ce vine spre tine crezand ca asa castigi ceva.
A fi in aceasta stare activeaza sistemul basic de supravietuire care…nu mai lasa loc conectarii cu Sinele, cu sufletul, intrebarilor importante, aflarii adevarului, cautarii de sine…Si asta este si ideea. SA nu te cauti pe tine prea mult, sa nu pui prea multe intrebari, sa nu stii prea multe si sa nu simti prea multe pentru ca asa ai sa descoperi PUTEREA ta si tot SISTEMUL VA CADEA.
Ce iti spun este ca a fi SENSBILA ESTE PUTERE. La fel cum a fi VULNERABILA ESTE CURAJ. Este o dovada de maturitate, asumare si cunoastere de sine.
CAnd incepi sa iti dai voie sa simti incepi sa intuiesti, sa stii, sa percepi lumea nu doar prin cele 5 simturi de baza – care sunt bombardate tot timpul cu Frica…ci dezvolti, deschizi al 6lea simt- cel al perceptiei subtile. SI AICI STA PUTEREA.
Ai fost impinsa sa crezi ca nu exista miracole, ca nu exista energie, ca nu exista nimic dincolo de lumea fizica pe care o vezi si atingi, ca nu exista viata dupa moarte sau suflete cu care poti intra in contact dupa ce trec dincolo, ca nu poti vorbi cu ingerii, ca esti singura in Univers, ca toata treaba asta cu energia este voodoo, este o prostie pentru a te pacali si manipula. Oare NU ESTE CUMVA INVERS???
Cum de sunt atatia oameni care s-au vindecat spontan, care au revenit din moarte clinica, care au avut revelatii si si-au schimbat viata radiind de bine, care spun ca vad si simt ingerii sau sufletele plecate etc. Sunt TOTI O MINCIUNA?
FRICA a fost indusa si pe acest palier sau mai ALES pe acesta. Sa ne fie frica de energie, de ce nu vedem, de cei care comunica cu ce nu se vede, de intuneric etc. Oare ce se insereaza in subconstient in toate filmele horror?
ACOLO unde NU au vrut sa vezi si sa stii au injectat FRICA- pentru ca ea este cel mai eficient mod de control! Asa cum fac si acum cu situatia globala in care ne aflam.
Daca am fi cu adevarat in contact cu noi, cu emotiile noastre, cu intuitia noastra, cu DIVINITATEA, cu latura noastra invizibila…am sti pentru ca am SIMTI ADEVARUL. Nu ne-am mai lasa manipulati si nu am mai avea frica de moarte, de boala, de razboi etc…Pentru ca nu am mai fi controlati. AM putea sa alegem sa ne centram, sa ne ducem in interior, sa simtim, sa intuim, sa ne luam Adevarul de dincolo de povestea prezentata.
Si nu , nu e o prostie.
Lumea simte din ce in ce mai mult nevoia de autentic, de real, de emotie, de spiritualitate. De ce? Pentru ca asta e natura noastra si asta e firescul. Pentru ca simtim nevoia de ADEVAR si intoarcere la el. Ne-am saturat de minciuni si de manipulari pe toate fronturile.
Si mai ales ca FEMEI , sensibilitatea, al 6lea simt, perceptia subtile sunt DARURI musai de recuperat pentru ca asa vom putea sa dam voie Marii Mame, Divinului Feminin sa se exprime prin NOI si sa se produca o schimbare reala.
„Mi-e frica de a fi ranita iar…de a fi respinsa iar…de a fi facuta proasta, de ras…” vei zice. Well…chiar aici este si vindecarea ta, unde e frica. Opreste-te si uita-te la ea. Lucreaza cu ea, lucreaza cu toate ranile tale ce te mentin acolo …in rana, in frica, in copila speriata. Accepta, imbratiseaza, elibereaza, ia-ti puterea inapoi. Cere ajutor unui terapeut acolo unde nu poti singura. REDESCOPERA-TE si ai sa vezi cat de frumoasa, curgatoare, simpla, implinitoare este VIATA cand iti DAI VOIE SA SIMTI, sa fii dechisa si in contact cu sensibilitatea ta.
Poti vedea unde esti acum…unde te-a adus sa fii „puternica, in lupta, competitie, ambitie, sa nu plangi niciodata, sa nu ceri ajutor, sa te descurci” Unde esti acum? Cum te simti?
Continuand sa faci acelasi lucru vei mentine aceeasi stare si aceleasi rezultate.
SENSIBILITATEA ESTE UN DAR! Avem nevoie de ea, avem nevoie de inimi deschise, avem nevoie d ebunatate si blandete, de compasiune si de acceptare. Imagineaza-ti cum ar fi sa fi lumea condusa de astfel de oameni!!!
NU , nu e un vis degeaba, o fantezie. TU AI PUTEREA sa creezi aceasta lume alegand sa vindeci FRICA si sa iesi din ea, sa iti dai voie sa SIMTI si sa iti deschizi inima din nou, sa fii acea persoana care aduce schimbarea!
Pentru o lumea plina de frumos si de sensbililitate,
Anca Lavinia
Calatoria de la fetita la Femeie
Bine te gasesc draga mea.
Am incheiat o zi care incepuse ciudatel, fara chef si fara stare si s-a incheiat cu doua sesiuni minunate ce mi-au adus energie si bucurie, mi-au reamintit de ce fac ceea ce fac si mai mult, ca sunt atat de minunat, pe misiunea mea.
Si care ar fi aia? De a calauzi femeile inspre interior la reconectarea cu sine, la vindecarea emotionala si aflarea propriilor daruri minunate. De a fi o calauza in calatoria ce incepe in fetita interioara, in copilarie spre Femeia adulta, asumata si curajoasa, in puterea ei, constienta de darurile ei si calauzita mereu din Interior.
Luand-o de la inceput…toate am fost fetite candva si majoritatea am trait intr-un mediu lipsit in mare masura de afectiune, validare, iubire, caldura sufleteasca, prezenta. Da, am avut in cel mai bun caz haine sa ne imbracam, mancare pe masa, jucarii, prieteni si o copilarie aparent linistita.
Ne- a lipisit insa esentialul si anume Prezenta si Caldura parintilor nostri. Ei au fost o generatie care a trebuit sa munceasca pentru a supravietui, pentru a asigura traiul de zi cu zi. Nu au avut timp de emotii, smiorcaieli…
Asa ca nici noua nu ne-au transmis ceva pozitiv in sensul asta. Au incercat sa ne sustina sa fim puternice, sa nu plangem, sa nu ne bazam pe nimeni, sa nu cerem ajutorul nimanui, sa nu avem incredere in oameni, sa putem singure, sa nu fim sensibile aka prostanace si ….sa nu gresim. Am avut multe dintre noi mame critice si distante care ne-au comparat si incurajat sa fim mereu in competitie cu ceilalti, care nu acceptau greseala, nota mica, slaba performanta…Am fost pedepsite, batute, ni s-a retras afectiunea, ni s-au adresat cuvinte si priviri dureroase.
Acea fetita este inca in interiorul nostru si traim cu ea zi de zi. Acele dureri si momente de tristete, neputinta, insuficienta de sine, neincredere…acea dorinta disperata de afectiune, validare, intelgere, caldura este inca in noi si ne conduce vietile. Asa devenim over achieveri, mereu in competitie, mereu ocupate, mereu dornice sa demonstram ca putem mai mult, ca suntem mai bune…ca reusim totul, repede si eficient.
Ce nu se vede este pretul pentru asta.Traim din fetita din noi cautand constant aprobarea mamei, tatalui, demonstrand mereu mai mult si mai mult , traind sub o imensa presiune pe care o punem pe noi…fara sa realizam ca mama si tata nu mai sunt acolo sa ne pedepseasca daca gresim. Inconstient investim sefii, colegii,oamenii din jur cu rolul mamei sau tatalui pentru ca…da, traim in rana fetitei, suntem fetita, reactionam din ea ca si cum am avea din nou 5, 6, 7 ani.
Si ce daca purtam costum si suntem manageri, femei de afaceri si mame implinite? In interior…suntem niste fetite speriate care si-au creat mecanisme de supravietuire, roluri, masti si care de fapt, traiesc in competitie, stres, ingrijorare, teama, cu stomacul strans, fara somn, cu mancare precara, simtindu-se singure, neapreciate si nevazute, mereu insuficiente , mereu cu nevoia de a face mai mult, mai mult, mai mult….epuizate, irascibile, anxioase.
La un moment dat vine copilul. Vine rolul nou de mama. Descoperim dupa o vreme ca ceva totusi inca lipseste ori….ne identificam cu rolul de mama , ajungem sa vorbim in cuplu cu „mami” si „tati”, pasiunea moare, pasiunile mor si ele, discutiile sunt doar despre copil si intreaga viata se invarte in jurul lui si eventual al casei.
Ce tocmai s-a intamplat??
Fetita ranita, imatura emotional a devenit brusc mama.
Se simte coplestita, nu stie de ce plange copilul, nu stie ce sa faca, cere sfaturi peste tot, citeste carti, intra in anxietate si mai mare, se simte vinovata, se depreciaaza si mai mult si tot asa. De ce?
Pentru ca fetita creste acum o alta fetita. Este si firesc sa nu stie cum sa o faca si sa nu aiba resursele sa o faca intr-un mod matur si relaxat. Ea insasi nu are instrumentele, resursele sa fie centrata, relaxata si conectata cu ea.
Pentru ca a sarit etapa esentiala: A fi FEMEIE.
Este o poveste foarte des intalnita.
Ai sa spui poate : dar eu sunt adulta, uite fac tot ce face un adult, cum poti spune ca sunt o fetita??
Da, esti adulta fortata de impreujari, la nivel comportamental si intelectual. Cu totii putem invata, citi, merge la scoli, face un job folosindu-ne de asta.
Unde nu suntem adulte este partea emotionala. Asta e cea plina de rani , dureri, lipsuri si asta e cea care se manifesta in toate relatiile noastre. ( de aia ne e si greu sa avem relatii implinitoare).
Priveste-te si priveste oamenii din jur, priveste-le reactiile. Nu ti se par adesea niste copii mici?
Daca ai inteles asta, daca te regasesti, accepti si ti s-a aprins un bec mare…este genial. Poti face acum pasii urmatori spre a creste emotional, spre a vindeca ranile, spre a te maturiza interior, spre a cunoaste Femeia din tine si energia feminina, spre a avea o viata super implinitoare.
Adevarul este ca habar nu avem ce e aia femeie, cum se poarta, ce face, ce zice, cum arata etc. Asociem feminitatea cu slabiciunea sau prostia… Nu e de mirare. Nu am avut exemple, nu am avut educatie, nu am fost crescute spre a fi Femei ci mai degraba spre a fi ca barbatii, a face ce fac ei, cum fac ei si cu asteptarea sa fim mame bune, sotii bune.
Calatoria la care te invit daca esti aici si inca nu ai inchis pagina este una inapoi spre interior, spre Acasa.
Stiu ca daca te simti mereu agitata, stresata, stai numai in minte si analizezi tot, vrei sa ai controlul tot timpul, ti=e teama ca ai sa gresesti mereu, te simti epuizata, nu te poti relaxa deloc…esti ca si mine. Am fost acolo.
De aia stiu ca iti poti gasi implinirea revenind la tine, descoperind Femeia care esti, facand curat in credintele tale, vindecand ranile copilei din tine, oferindu-i prezenta, caldura si acceptare, oferindu-ti blandete si intelegere, invatand sa te relaxezi, sa te asculti, sa te validezi.
Sub toate straturile cu care esti obisnuita deja sta Femeia magica, puternica, sigura pe ea, in contact cu emotiile ei, cu corpul ei, cu darurile ei, stiind sa simta lumea nu la nivel mental ci la nivel subtil, senzorial, interior. IN tine este femeia Preoteasa, femeia Regina, Femeia Creatoare a vietii de vis pe care o doresti.
Pentru a ajunge la ea este necesar sa iti recunosti ranile si lipsurile, sa fii disponibila sa faci aceasta calatorie de eliberare si vindecare, de imputernicire si redescoperire de sine. este necesar sa iti asumi procesul si sa treci prin discomfort pentru a desoperi Maretia ta si a vedea cum poti Crea cu usurinta ceea ce visezi.
Calatoria o parcurg si eu de ani de zile si ma bucura sa pot sustine femei ca tine sa o parcurga si sa le vad zambetele, lacrimile, usurarea cand se reconecteaza cu parti din ele uitate si atat de pline de alinare, putere, iubire, transformare.
Imbratisari femeie draga. Esti Magica!
De ce esti mereu obosita ?
Stii de unde vine marea parte a oboselii continue? Senzatia ca niciodata nu-s odihnita si parca ceva ma tot scurge?
Din lupta ta interioara cu tine!
Vrei sa mentii o imagine perfecta a ta in exterior; de ochii celorlalti si de fapt, tu esti altfel… E posibil sa nici nu mai stii cum esti si sa te fi mintit asa de mult timp ca iti crezi imaginea pe care ai tot sustinut-o.
Imagineaza-ti o pisica ce sustine mereu ca este o leoaica- se aranjeaza, isi pune haine, vorbeste, sta, arata ca o leoaica.
Ea insa este o pisica in interior si cand merge acasa isi da jos costumul rasufland usurata de atata greutatea ce o purta sau… nu-l da nicoodata ceea ce face sa fie tot mai obosita.
Te chinui mereu sa arati ca din cutie, sa spui ce trebuie, sa fii intr-un fel cu barbatii, sa ai mereu replica la tine, sa nu dai dovada cumva de vreun semn de slabiciune, confuzie, emotie. Arati compunere, putere, independenta, “eu ma descurc f bine si singura, nu- s fraiera nimanui”.
Si cand mergi acasa ori din cand in cand plangi din senin si nu stii de ce, simti o durere imensa si nu stii de unde, bei alcool ca sa te amortesti, te simti singura si ai un gol in stomac; simti anxietate si te invarti ca un animal in cusca nestiind ce sa zici, cum sa zici, ca sa nu pari cumva…sau pur si simplu nu iti dai ragaz sa simti nimic mentinandu-te mereu ocupata. Si atunci rabufnesti din senin pe ici pe colo fara sa stii ce ai si adesea, perioada dinainte de menstra este crunta.
Ce e in spate?
Un program inconstient care zice : “ daca sunt vulnerabila voi fi ranita// si mai adanc zace “ nu sunt suficienta asa cum sunt eu, nu -s destul de ( frumoasa/ desteapta/ etc); nu merit ceva atat de bun” etc.
1. Vulnerabilitatea inseamna curaj si asumare NU slabiciune. Ni s-a inserat in cap ca daca ne aratam asa cum suntem o sa fim ranite!
E tocmai invers! Daca iti asumi asa cum esti, lasi jos costumul/ rolul / imaginea/ asteptarile si iti dai voie sa fii pur si simplu TU ( emotiva, sincera, impiedicata, ranita, tematoare, etc) – ai deja cea mai mare Putere in mainile tale! Ai inteles esenta.
2. Nu te mai poate rani nimeni cand tu iti asumi ce simti , ce zici, Adevarul tau mai ales cand asta inseamna ca nu te simit prea bine; ca plangi sau gafezi. Da! E firesc sa faci toate astea! Asumati-le! Cum? Just be! Si daca e cazul spune : ma simt X acum si am nevoie sa vad despre ve e vorba.
3. Esti Femeie! Asta inseamna ca Simti mult! Inseamna sensibilitate si ciclicitate- nu poti fi mereu cu aceeasi fata, aceeasi energie, acelasi chef! E firesc! Faptul ca in copilarie ti s-_ zis sa nu mai plangi, sa nu mai fii bleaga, sa termini cu mofturile si prostiile… si sa fii rationala, puternica- te-a determinat sa iti respingi sensibilitatea, emotiile, firea… si sa cauti sa mentii mereu un rol care te scurge de energie pentru ca altfel…. ai sa fi respinsa, abandonata ! ( rana fetitei)
4. Ai fost antrenata sa devii un “barbat”! Sa gandesti , sa muncesti, sa simti, sa dai rezultate ca unul!
De aici si respingerea laturii feminine si sensibile si “devenirea” in aceasta “puternica, niciodata vulnerabila”
Atat timp cat tu ai sa Te respingi pe tine – ai sa respingi emotiile tale, Adevarul tau, trairile tale sincere, feminitatea ta dai celor din jur toate oportunitatile sa te respinga la randul lor! Pentru ca atragi oamenii care iti vor confirma povestea! Ce tu respingi la tine vor respinge si ei!
Si pe deasupra- vei parea adesea serioasa, rea, distanta, inchisa… greu de patruns si vei indeparta oamenii ( ai intretinut excelent masca).
Odata ce incepi sa te accepti asa cum esti, sa iti dai voie sa fii autentica, sa fii asa cum esti de fapt… sa iti asumi… toata viata ta se va schimba! Vei da jos tone de greutate si oboseala, vei putea sa te bucuri din nou si vei atrage oameni minunati, in acceptare si sincerinla fel ca tine!
Daca tu te minti si mentii o miciuna ( creata inconstient inca de mica) si ceilalti te vor
minti si relatiile tale nu vor putea fi autentice, deschise, adevarate.
Din nou- cheia e la tine!
Am fost femeia si fata de mai sus!
Am scris nu doar ca sa citesti si sa zici : cata dreptate….ci ca sa incepi sa actionezi spre a schimba ceva, spre a te intoarce realmente la tine si a-ti imbratisa vulnerabilitatea, adevarul interior.
Vulnerabilitatea este curaj, putere, un dar nepretuit! Incearca!
Umbra sexualitatii versus Darul Sexualitatii – reflectii asupra starii in care ne aflam
Ma uit la cata oripilare, negare, resentiment, judecata, frica, furie trezeste cuvantul si ideea de sexualitate in oameni. De parca sexualitatea e un monstru care vrea sa ne omoare…
Sa-ti povestesc ceva : exista o umbra colectiva si umbre personale. Umbrele sunt acele parti din noi reprimate, uitate, negate, evitate, date laoparte.
La ce suntem campioni sa reprimam, judecam, etichetam, fugim, evitam?
DA- la sexualitate!
E o parte din viata noastra care a fost judecata si reprimata secole de-a randul.
Este o parte din fiecare dintre noi pe care o ascundem, de care ne rusinam, ne temem, fugim, ne stragem in loc sa fie partea din noi sarbatorita, care ne aduce bucurie, viata, creativitate si pofta ….placere si frumos.
Ce se intampla cu umbrele? Adica reprimarile si evitarile, fricile si judecatile ( aici -sexualitate) ? Le caram in noi toata viata si prin fiecare umbra individuala nevazuta, netratata, neprocesata creste umbra colectiva…a umanitatii.
Cum se traduce/vede asta in viata de zi cu zi?
Pornografie, trafic de carne vie, normalizarea violului si abuzurilor sexuale, mutilare genitala, omorarea si pedpsirea femeilor in anumite parti din lume pentru ca indraznesc sa simta placere, sa isi traiasca sexualitatea, incest, pedofilie si asa mai departe.
ASTA ESTE REALITATEA in care traim aici pe Pamant si pe care O NEGAM cu gratie…pentru ca nu avem nici un fel de educatie despre SEXUALITATEA noastra. Ne prefacem ca nu exista si in ascuns, noptile, la colturi de strada…cautam pornografie, prostitutie,avem fantezii si dorinte pe care le credem rusinoase si pacatoase.
Da- Sexualitatea este asociata cel mai adesea cu RUSINEA. Emotie pe care noi femeile o purtam in pantec si ne blocheaza din a simti placerea, din a integra energia sexuala, din a ne bucura de ea.
Rusinea, vinovatia, frica, pacatul stau ca o secure deasupra capului nostru cand vine vorba de exprimare sexuala.
Stim toate cum am crescut, ce am auzit si ce a ramas cu noi – numai curvele etc…esti o curva daca…nu ti-e rusine? etc…Completeaza tu aici – din educatia ta.
Umbra colectiva despre care am vorbit mai sus creeaza energia in care lumea traieste, in care copiii nostri traiesc.
Ne miram sau nici nu ne dam seama cum aceasta umbra / acest monstru creat de noi isi scoate capul prin furia noastra, judecata noastra, iritarea noastra cand auzim de sexualitate…DIN SIMPLUL FAPT CA NU PUTEM FACE FATA RUSINII si avem adanc impregnat in noi sexualitate egal curva, pacat, rusine.
Energia sexuala este energia creatoare a vietii, focul interior, creativitatea noastra, placerea noastra , viata noastra.
Sexualitatea noastra este un DAR DIVIN si odata ce incepem sa constientizam energia noastra sexuala, sa lucram cu emotiile mentionate, sa ne curatam de povestile transgenerationale si de limitari, etichetari…ne trezim la viata!
Ne e RUSINE sa simtim PLACERE! Cum suna asta??? Cum e asta sanatos? RUSINE SA SIMTI PLACERE.
Aici am ajuns.
Si asta ne face oarbe si incapabile sa ne educam copiii, fetele despre sexualitate, corp, emotii, pantec. Pentru ca purtam in noi toate cele de mai sus….am creat si caram o umbra ancestrala pe sexual pe care o pasam copiilor nostri inconstient. Apoi ne miram de ce raman fetele insarcinate, de ce violeaza baietii alte fete, de ce e asa dezastru in lume….well..pentru ca in loc sa INFRUNTAM, sa SPUNEM ADEVARUL, sa ne UITAM la UMBRELE noastre sexuala si sa le vindecam…ramanem in cercul vicios al etichetarii, judecatii, reprimarii, fugii, evitarii.
Lumea ar fi un Paradis daca ne-am accepta fiecare energia sexuala, sexualitatea si am integra-o in mod sanatos eliberandu=ne de tot trecutul atat de greu, de povara unei educatii deviate, limitative, constrictive…in numele unui Dumnezeu care ne pedepseste daca simtim placere. ??!!!
Educatia sexuala incepe acasa prin integrarea sexualitatii intai la parinti, la mama, la tata. Cand cei doi isi traiesc sexualitatea in mod deschis, sanatos, firesc atunci si copiii invata ceea ce ii va sustine sa fie adulti care isi traiesc sexualitatea sanatos, deschis, firesc.
PENTRU CA , dragilor, un corp gol e firesc, a face sex/ dragoste e firesc, a simti placere e firesc, a avea dorinte si un corp trezit e firesc!
CE NU E FIRESC este ce facem acum- ducem mai departe furia, etichetarea, rusinea, educatia sub securea pacatutului….si crestem o UMBRA colectiva uriasa cu care ne facem rau singuri.
NOI AM CREAT aceasta realitate , NOI o putem SCHIMBA schimbandu-ne pe noi. Lucrand cu noi. Devenind constiente. Reconectandu-ne cu sexualitatea noastra fara rusine ci cu bucurie si muuulta placere!
De ce sarim ca arsi cand vine vorba de educatie sexuala, de bisexualitate, de alte orientari? Pentru ca ne-am reprimat propria sexualitate atat de mult incat a ramas acolo doar furie, ura, goliciune, uscaciune, amaraciune, inversunare. Pentru ca daca noi nu putem sa ne traim PLACEREA / sexualitatea liber de ce sa o faca altii?
INvit la semne de intrebare, la reflectie si la o serioasa trezire. Invit la a incepe sa ne lucram propriile umbre sexuale si sa ne eliberam pe noi, fetele noastre, baietii nostri, lumea intreaga de aceasta umbra.
Stii de ce am ajuns asa? Pentru ca un om care isi cunoaste energia sexuala si lucreaza cu ea , stie cum, poate sa ajunga iluminat, e un om trezit, constient, puternic, CREATOR si atunci…ordinea actuala nu-si mai are rostul. Minciunile servite pana acum pica. Puterea trece la noi, la fiecare si nu la cei care vor sa o detina cu dintii…si care ne-au programat sa credem ca sexualitatea e ceva rau si rusinos. 🙂
Am simtit sa ma exprim.
Ia tot ce am scris asa cum pica si inainte sa raspunzi furios sau instinctual respira adanc, reflecteaza si vezi de unde se nasc emotiile respective in tine.
Inainte sa judeci si sa etichetezi respira adanc si vezi de unde apar gandurile alea si emotiile alea. Si cine spune ca asa trebuie sa fie?
Intreaba-te. Trezeste-te. Gandeste-te pentru tine.
LUcreaza cu tine. Elibereaza-te. Ia-ti puterea inapoi!
TE imbratisez femeie draga!
Feminin si masculin- vindecarea unei relatii ranite de secole
Eu sunt cine sunt pentru ca tu sa poti fi cine esti.
Femininul si masculinul sunt intr-o lupta straveche si dureroasa ambilor fiindu-le frica de celalalt. Am avut o discutie cu barbatul de langa mine ce m-a luminat si ajutat mult.
Lor le este frica de noi, noua de ei. Noua ne este frica visceral de agresvitate, abuz, pradator, lor le este frica sa ramana neiubiti, singuri, abandonati.
Lupta s-a nascut in vremuri atat de vechi ca nu mai stim. Putem insa, simti.
Am constientizat cu lacrimi in ochi ca femeia in Romania nu a avut drept de vot pana in anii 50. Dupa anii 70 a inceput sa se mai miste cumva spre independenta. Dupa 90 a inceput sa isi ridice capul din supunere si restrictie si abia dupa 2000 a inceput sa intre cat de cat in libertate.
Ce ne spune asta?
Am fost tratate ca niste obiecte, sclave, fara drepturi, fara pareri, bune la facut copii, tinut casa si satisfacut sot indiferent de dorintele, nevoile, aspiratiile noastre.
Apoi am fost „libere” deci capabile sa si muncim in fabrici. Asa am fost indreptate catre o gandire de tip masculin, competitie….munca, munca. Intre timp trebuia sa tinem si casa, copiii si sotul si chipurile, sa fim si femei. Furia si ura fata de barbati s-a accentuat in timpul asta. Inconstient adesea.
Am ajuns frustrate, nemultumite, obosite. De ce? Pentru ca ne-am deconectat de la natura noastra feminina si abia dupa 2009/2010 poate…am inceput sa vorbim timid despre feminitate.
Adevarul este ca habar nu avem sa fim femei, ce inseamna asta, ce inseamna pantecul, menstruatia, puterea noastra. Habar nu avem ce e blandetea, simtirea, continerea.…
Stim in schimb ce inseamna sa luptam, sa tragem, as impingem, sa ducem totul pe umeri precum barbatii. Stim sa fim in competitie cu ei, sa bem bere cot la cot, sa ii cicalim, sa le dam solutii, sa le spunem ca nu-s in stare, ca nu fac, ca nu dreg…adesea chiar sa ii denigram si injuram.
Stim si sa inghitim in continuare abuzuri, batai si sa traim cu frica in oase, frica in mare parte mostenita din vremuri atat de recente si atat de ancestrale in acelasi timp.
Si pe buna dreptate sa simtim frica,furia,durerea. E necesar insa sa ne si dam voie sa le simtim realmente, sa le traim si constientizam, sa le dam apoi drumul.
Ce nu stim? Sa iubim…intai pe noi si apoi pe ei , el. Nu stim sa fim blande, sa cerem ce avem nevoie, sa simtim ce e in inima noastra, sa ne simtim corpul, pantecul, sa avem o relatie cu el, cu sangele nostru, cu inima noastra, cu emotiile noastre, cu moliciunea noastra, cu sensibilitatea.
Credem ca a fi Femeie inseamna sa nu plangi, sa nu te vaiti, sa lupti, sa rezolvi, sa faci tot. Well…cam asta face un barbat.
Traim vremuri in care relatiile dintre femei si barbati sunt dezastruoase. Pentru ca relatia noastra cu femininul inexistent si cu masculinul opresiv ( interiorsi exterior) este dezastruoasa.
Vrem barbati adevarati insa nu stim ce e aia sa fim femei adevarate. Credem ca daca ne tinem tari, jucam roluri de cuceritoare, ne imbracam „sexy”, oferim sex, facem pe inabordabilele,ne batem in argumente si intelect ii cucerim. Apoi ramanem intr-o relatie in care ne dam seama ca toate astea au fost minciuni si incepe lupta, scandalul, cearta, negarea, abuzul….nefericirea cu care ne multumim pentru nu-i asa…nu prea avem de ales, ne e prea frica sa fim parasite. Ori apar amantele si amantii pentru ca …nu avem idee cum sa vorbim cu partenerii nostri, nu avem idee cum sa ne asumam sexualitatea, feminitatea si ce sa facem cu ele.
Desi intelectual poate ca stam bine si uneori si fizic..cand vorbim despre planul emotional si spiritual apare fisurarea, durerea, incongruenta.
E un haos. E durere. E lipsa si lupta.
Ce e de facut?
Sa ne apucam fiecare sa ne uitam la noi si sa ne intelegem pe noi ca femei. Sa incepem sa vedem dincolo de rochii si rujuri, jocuri si manipulari si sa intram in real contact cu energia noastra feminina, cu darurile noastre, cu misticismul nostru,cu inima noastra, cu pantecul.
Cum?
Intai intreaba-te ce simti. In fiecare zi. Creeaza o relatie cu emotiile tale.
Apoi intreaba-te ce nevoi ai cu adevarat si incepe sa ti le onorezi.
Observa relatia cu corpul tau. Ce simti in el, ce senzatii, ce iti comunica. Constant.
Apoi creeaza o relatie cu pantecul tau si cu sangele tau.
Recunoaste-ti lipusrile, fricile, durerile. Scrie-le
Stai cu tine in liniste tot mai mult si inceteaza sa mai dai vina, sa vorbesti intr-una, sa acoperi timpul cu orice numai sa nu fii un pic cu tine, cu adevarat.
Mediteaza, respira constient. Scrie, fa-ti un jurnal de lucru. Danseaza constienta de corpul tau. Deseneaza.
Vezi care a fost relatia cu feminitatea a mamei tale, a femeilor din neam. Si cea cu masculinul apoi. Scrie despre asta.
Intreaba-te mai profund, in liniste…ce simti fata de masculin. Ce simti fata de feminitate. Raspunde cu sinceritate, din corp,din suflet. Scrie.
Din toate astea….observa ce apare, ce reiese, ce constientizari ai, ce realizezi.
Nu -mi spune ca sunt prostii, ca ai mai facut asta, nu inchide articolul si mergi mai departe dand din cap doar….Nu se va schimba nimic.
Daca chiar vrei schimbare si daca chiar vrei sa iti construiesti o relatie cu tine ca Femeie …sa te simti femeie si sa traiesti in energia ta feminina…e necesar sa pui osul la treaba. Cu tine. Constant.
Si de ai trai in energia ta feminina? Pentru ca asta ti-e firescul si asa poti fi cu adevarat implinita.
Ia intrebarile, exercitiile si fa-le. Rand pe rand. Cu sinceritate, cu timp, cu seriozitate. Ai un inceput.
Apoi cere ajutor daca simti ca e prea mult. Mie sau altcuiva. Poti primi sprijin spre a te regasi, a te reconecta cu tine, a te intelege, a te trai…si a-ti imbunatati relatia cu feminitatea si cu masculinul din viata ta.
Am descoperit in anii de cand sunt intr-o relatie constienta si consecventa in drumul meu interior de autodescoperire, integrare feminina, ca eu ca femeie Sunt…creez, iar el ca barbat face, actioneaza, protejeaza. El este zidul de care ma sprijin.
Eu sunt o fiinta mistica, magica prin natura mea. Eu simt lumea, creez spatii, purific spatii, fac ritualuri, meditez, creez, dansez, cant, infrumusetez, simt, eu mentin linistea, pacea si armonia caminului. El vine acasa si se hraneste din asta. Se simte linistit acasa, primit, relaxat, acceptat. Asa…el, cu bucurie, se duce si face ce e de facut pentru a ma hrani si sustine pe mine. Ma trateaza ca pe o Regina pentru ca sunt regina lui…atunci cand stiu sa fiu Femeie si il las sa fie Barbat.
Intre noi nu exista tipete, certuri, usi trantite. Mai exista discutii, argumente, momente dificile pe care insa, le punem pe masa, deschis, cu sinceritate chiar daca provoaca durere, plans, reactii. Ne asumam fiecare rolul sau, stim amandoi sa ascultam, sa continem, sa ne vedem oglinda in celalat. Si nu stam in relatie din frica, din dependenta, nu traim un contract mutual benefic sau dezavantajos pentru ca asta e „normalul” ci alegem, ne alegem in fiecare zi.
Cum putem face asta?
Facandu-ne treaba cu noi, fiecare in partea lui, investind in relatie si recunoscand ca nu suntem perfecti, ca gresim. Ne-am oprit din a cauta sa avem dreptate, din a argumenta care e mai destept, din a ne lupta unul cu altul. INcepem tot mai mult sa fim noi, impreuna , in fata situatiei de rezolvat.
Nu , nu sunt o norocoasa si nu, nu este o relatie imposibila pentru tine. Am muncit sa fiu aici, muncesc zilnic cu mine sa ma uit la ce am eu de invatat, de crescut, de modificat, de vindecat in mine pentru o relatie mai buna, mai constienta cu mine si cu el.
De cate ori ma surprind ca atentia mea se duce spre el cand ma supara ceva, ca incep in capul meu sa il acuz, sa imi alimentez furia fata de el, ma opresc si imi amintesc: atentia la tine nu la el. Ce ai TU de inteles de aici? Ce anume apasa in tine acest comportament al lui? Ce ai tu de vazut si lucrat in interior? Ce simti? Asa…crestem, cresc.
Am avut grele provocari cand vine vorba despre masculin dar despre asta intr-un articol viitor.
Nu vorbesc ca o femeie privilegiata careia i-a fost usor si a avut noroc sa dea peste un barbat minunat. Vorbesc ca o femeie care a avut extrem de mult de rezolvat cu masculinul si cu femininul, care a trait frica constata de barbati, care a manipulat barbati, care a fost o victima si un calau….care habar nu avea ce e aia feminitate. Inca invat oricum.
Vorbesc ca o femeie care a simtit ranile trasngenrationale, frica, durerea, ura fata de barbati si si-a dat voie sa le traiasca si sa le vindece. Atat cat am putut si pot, zi de zi.
E nevoie sa ne aimtim cine suntem ca Femei. Sa lasam jos garzile si gardurile. Sa ne intoarcem in interior. Sa ne simtim inimile, emotiile, pantecele….sa ne plangem durerile ancestrale, sa ne traim fricile si sa le dam drumul, sa ne dam la vulnerabilitate, la moliciune, la a primi…la a nu sti si nu putea tot.
Poti avea acea relatie minunata, implinita atunci cand te opresti din a o mai cauta si incepi sa te gasesti pe TINE, sa iti amintesti de Femeia care esti, sa cureti toate mostenirile ancestrale de frica, abuz, rusine, supunere, sa vindeci ranile cu mama si tatal tau, sa calatoresti in interior spre Magia din pantecul si inima ta, sa iti refaci legatura cu Divinitatea si cu Pamantul.
Cand te asezi in tine, in energia ta fireasca, in curgerea ta de femeie….atunci viata capata cu totul alte dimensiuni. <3
Calatoria este fenomenala si ceea ce descoperi in tine si felul in care ti se schimba viata…este magic. Nu e usor insa merita fiecare zi si fiecare moment. Oricum alta cale nu este. Putem continua asa cum suntem sau putem alege sa schimbam ceva.
Te imbratisez si te invit cu bucurie la Retreatul online Anotimpurile Femeii din 20,21 iunie. Vezi detaliile aici http://:www.ancalavinia.ro/anotimpurile-femeii.
Se poate. E nevoie doar sa vrei.
Sexualitatea- intre rusine si DAR
Mi-era dor sa scriu fara sa am un scop anume…doar sa scriu si sa ma bucur cum emotiile ma mangaie in timp ce fiecare cuvant se asterne in curgere lina…
M-a impresionat zilele trecut un video cu o femeie ingropata pe jumatate si batuta cu pietre intr-o tara araba.
Am simtit cat de mare este umbra colectiva….si cat de mari sunt ranile in ceea ce priveste sexualitatea, relatia cu trupul si senzualitatea noastra, relatia cu masculinul, insasi relatia feminin-masculin.
Nu m-a durut ca alte dati pentru ca am inteles despre ce este vorba…Este timpul sa recunoastem aceste rani, aceste situatii, aceste umbre ale umanitatii. Nu sa fugim de ele, nu sa injuram, stigamtizam, aratam cu degetul….si nici macar sa ne infuriem. Ci sa le vedem, sa ne uitam cu adevarat la ceea ce umanitatea ascunde de secole..la ceea ce este inca tabu si doare…la ceea ce nu vorbim dar in subtext este peste tot.
Simt ca rana sexuala este cea mai mare dintre toate. Ca femei am fost tratate de-a lungul timpului aproape ca niste obiecte. Nu am avut voie sa ne bucuram de placere, sa alegem placerea, nu am avut un cuvant de spus….Educatia, in special religioasa -cu adanci ramificatii- a inserat in mintile, inimile, celulele strabunicilor, bunicilor, mamelor noastre RUSINEA, vinovatia, frica, pacatul.
Fara sa imi fi spus prea multe atunci cand eram copila am inteles pur si simplu ca sexualitatea este ascunsa, ca este rusine sa vorbim despre asta, ca este rusine sa cautam placere in vreun fel, ca nu este deloc in regula sa ne placa de noi, de corpul nostru, sa il magaiem si iubim….ca barbatii sunt niste barbari care vor doar sa ne pradeze si apoi sa ne paraseasca, ca eu, ca femeie nu am prea multe de spus ci e bine sa imi dau corpul, sa ma supun ca sa ii fac lui placere, ca sa il cuceresc.
Nu mi s-a explicat niciodata nimic despre subiect, nici despre corpul meu, nici despre barbati, emotii, relatii. Si nu din rea vointa ci pentru ca nici parintii mei nu au avut resursele, nu au stiut ce sa imi spuna, le-a fost rusine, au fost lipsiti la randul lor de vreo educatie.
Aceasta lipsa crunta de discutii, recunoastere, acceptare, educatie despre corp, sexualitate, pantec, menstra, relatii intime, barbati, emotii ne-a adus unde suntem astazi: complet traumatizate, inchise, ranite, sufocate de rusine, vinovatie, frica. Suntem la mile departare de corpul nostru, de pantecul nostru, de placerea noastra si adesea, de emotiile noastre.
Respir si trimit o imbratisare tuturor femeilor din lume…tuturor celor care traiesc in acest intuneric.
Am ajuns, ca si culturi, impregnate de invataturi religioase distorsionate sa omoram femeile pentru adulter- cu pietre! Am ajuns sa tinem femeile inchise, acoperite, sa le tratam ca pe proprietatea noastra….sa le negam orice dorinta, nevoie, placere. Iti poti imagina ce este in sufletul acelor femei? Poate chiar tu esti una dintre ele…
Lucrez deja de ani de zile cu femei din culturile arabe si vad stigma, rana, durerea.
Nu e numai acolo insa..si in crestinism nu suntem departe de cele de mai sus. Da, suntem ceva mai libere, aparent.
Insa toate femeile cu care am lucrat, inclusiv eu, sunt acoperite de rusine, inecate in ea, sunt departe de a sti ceva despre sexualitatea lor, de a simti sau cere placere…Se simt vinovate cand au dorinte, cand se trezeste la viata corpul, cand isi afiseaza senzualitatea..Au fost invatate ca este pacat, ca esti vulgara, usoara, demna de a fi respinsa, evitata, aratata cu degetul, o rusine….daca iti asumi sexualitatea, daca indraznesti sa o arati, daca indraznesti sa alegi pentru tine sa traiesti implinita si conectata cu tine ca femeie.
Stiu femei care nu au idee unde este pantecul lor, care nu s-au uitat vreodata la vaginul lor, care nu s-au atins vreodata ca sa nu mai spun mai mult. Am auzit povesti infioratoare despre cat de murdar e acolo jos unde nu ne atingem nici sa ne spalam… Poate ca esti una dintre ele si am toata intelegerea pentru tine.
Astea sunt urmele lasate de o educatie inexistenta si de o amprenta religioasa puternica, distorsionata care a tinut loc de educatie. Asta este amprenta unei gandiri invechite si rigide. Si ea se regaseste in noi, femeile tinere inca.
Stiu, poate ca esti una dintre cele care spune ca are o viata sexuala implinita. Asta nu inseamna ca esti conectata cu tine, cu trupul tau, cu placerea ta, cu energia ta sexuala. Asta nu inseamna ca esti si fericita.
Am trait pe propria piele extremele care sunt acum si in societate, peste tot: curva si virgina sau Amanta si Fecioara sau numeste-o cum vrei.
Nu am vazut inca un Feminin armonios, integrat care sa imbine ambele athetipuri si sa contina bucuria, jucausenie, senzualitate, sexualitate, incredere, expresivitate, asumare, placere, extaz.
Mai avem de lucru la vindecare ranilor, defapt, lucrul abia incepe.
Stii ce e incredibil? Ca de altfel, pe toate gardurile, siteurile, panourile exista sexualitate afisata. Oamenii platesc pentru ea pe ascuns. Asa se CREEAZA UMBRELE umanitatii, care sunt de fapt, umbrele indiviuale.
Sociatea este formata din indivizi. Reprimarea, abuzul , rusinea, frica, pacatul sunt cele care constituie umbra fiecareia dintre noi si deci, umbra colectiva: pornografia, traficul de carne, pedoflilia, abuzurile de toate felurile, video chaturile etc etc. Vrem, platim insa NU VORBIM despre asta si pe fata ne inrosim, ne ferim, evitam, spunem ca asa ceva nu se poate, este scarbos, pacat, nasol. Ne intoarcem privirile.
La polul opus acestei reprimari este sexualitatea afisata ostentativ- femeile care isi trag puterea din a cuceri si apoi a respinge tot pe fondul ranilor de respingere din copilarie, a insuficientei de sine, neincrederii in sine. Este doar o fatada, un rol bine jucat. Am fost acolo, stiu cum se simte. Stiu cat am palns cand am realizat ca usurinta de a ma culca cu barbatii era de fapt un strigat disperat dupa iubire, faceam un schimb despre care doar eu stiam. Eram abandonata constant si o luam de la capat mergand din ce in ce mai jos pe spirala durerii.
OH Femeie….este atat de important sa ne trezim si sa vorbim, sa ne adunam si sa vorbim…sa ne uitam in noi si sa recunoastem toate astea, sa acceptam, sa procesam, sa scoatem la lumina…sa curatam.
Este esential sa ne educam, sa ne conectam, sa ne vindecam aceste umbre daca vrem sa fim fericite, integrate, sanatoase si daca vrem sa dam fetelor noastre altceva….daca vrem, pana la urma, sa nu mai vedem atata urat in lume. Este datoria si treaba noastra, a fiecareia!!!
Corpul nostru este sacru, pantecul nostru este un portal al puterii feminine, al darurilor, al misterelor uitate, al sacralitatii. Meritam sa ne cunoastem pe noi, sa ne reconectam cu bucuria, placerea, senzualitatea si sa le traim cu usurinta, impacate, asumate.
Este necesar sa vindecam relatia cu masculinul, sa trecem prin toate fricile, rusinile, tiparele, povestile auzite, mostenite…sa ne uitam cu adevarat in interior si sa depundem munca. Pentru noi, pentru cele care nu mai sunt, pentru cele ce vin, pentru cele care sunt acum in suferinta.
Energia sexuala este energia creatoare, este o binecuvantare si are o putere imensa. Sexualitatea inseamna bucurie, implinire, divinitate, extaz, uniune sacra si este un dat pentru fiecare dintre noi….doar sa vrem sa ajungem acolo. S-a ajuns aici tocmai pentru a nu intra in contact cu aceasta minunata resursa interioara pentru atunci cand o facem…SCHIMBAM LUMEA, se schimba totul!
O femeie care isi cunoaste puterea sexuala, care isi vindeca pantecul si isi conecteaza inima la el, care se cunoaste este o FORTA! Asta e ideea!
Iti propun sa te asezi cu tine, sa procesezi ce ai citit, sa scrii unde te vezi tu, unde vezi in tine toate tiparele, emotiile, dezechilibrele, sa fii sincera. Iti propun sa iti oferi acest timp si sa investesti in tine cu adevarat. Nu te speria de emotiile care apar! Fac parte din vindecare, imbratiseaza-le. Fii cu ele. Imbratiseaza-te, fii cu tine.
Cere sprijin si incepe un proces individual! Doar asa poti, cu adevarat, sa devii acea FORTA, sa te cunosti, sa te descoperi, sa te simti din nou.
Scrie-mi cu ce ai ramas din acest articol, sunt curioasa si deschisa la parerea ta, povestea ta.
TE invit pe 9 februarie, de la 21.00 pe pagina mea de facebook, @AncaLaviniaFlorea sa meditam impreuna pentru binecuvantarea femeilor lumii,pentru eliberare si vindecare.
Meditatia va fi in engleza si este gratuita. Invita=ti prietenele, surorile. Impreuna cream magie, transformare, minune.
Fii binecuvantata cu blandete si prezenta facatoare de minuni <3
De ce suntem neimplinite?
Stim cum am crescut.
Stim ca desi, aparent, viata ne-a fost in regula, am avut mancare, haine, scoala si nevoile materiale ne-au fost implinite, nevoile emotionale au fost uitate.
Nu am intalnit pana acum femeie care sa fi primit, copila fiind, afectiunea, prezenta, atentia, iubirea, validarea parintilor ei.
Generatiile anterioare noua nu au avut parte de asa ceva. Nu au avut timp sa se gandesca prea mult la emotii. Au trait pentru a supravietui, pentru a crea o baza materiala buna care sa sustina familia.
Toate momentele in care am fost respinse, judecate, criticate, in care nu am fost auzite, ascultate, validate, luate in brate, iubite asa cum aveam nevoie s-au impregnat in noi si au ramas acolo.
Fetita de atunci este inca in noi, inca vie, inca cerand dreptul la iubire.
Emotional, am ramas fetite. Inca alergam dupa aprobarea, validarea, acceptarea, iubirea parintilor nostri in mai toate mediile si situatiile.
Uita-te in interiorul tau si, cu sinceritate recunoaste-ti frica de a fi singura, de a fi abandonata, de a fi neauzita, de a gresi, de a fi umilita, de a fi nevazuta…neimportanta.
Aceasta este Fetita din tine. Emotiile ei, ranile ei inca ies la suprafata in relatiile tale.
Crestem, biologic. Avem 20.25, 30, 40 , 50 ani si totusi …fetita e inca acolo speriata, ranita. Nu am avut niciodata atentia spre ea, nu am stiut cum. Nu ne-a zis nimeni ca maturizarea emotionala inseamna un proces constient de recunoastere, acceptare si eliberare a ranilor copilei. Prin multa prezenta, blandete, curaj, validare, sustinere, spatiu creat.
Si asa….ajungem oameni mari insa nu Adulte, nu Mature.
Ajungem sa ne casatorim si sa facem copii. Uitam de noi. Pana la copii ne dam altora timpul, energia, puterea. De obicei in relatiile de cuplu, din teama ca vom fi singure…facem totul sa ii multumim pe altii…pentru ca fetita din noi se teme.
Cand vin copiii ne dedicam lor. Timpul, energia se duce acolo. Uitam de noi, de partener, de nevoi si de cine suntem dincolo de asta.
Pot aparea certuri, instrainare, raceala in cuplu.
Ne umplem golul cu copiii.
Insa vine un moment cand ne dam seama ca ceva lipseste.
Ca ceva e totusi nefericit in noi. Ca nu suntem asa cum ne-am fi dorit. Realizam poate, ca viata noastra a fost si este despre altii, despre celalat si nu despre noi. Ne dam seama ca simtim un gol, o lipsa, o tristete….adesea chiar o furie, dezamagire, iritare continua.
Nu le bagam prea mult in seama. Ne ocupam cu copiii, cu jobul, cu exteriorul.
Este si povestea mea.
Ce am realizat? La peste 30 ani?
Ca in continuare ma vad si ma percep ca o Fata. Ca desi am corp de adult si aparent, viata de adult, sunt o Fetita. Speriata. Tematoare ca va fi respinsa, judecata, neinteleasa. Care cere aprobare si vrea sa fie vazuta. Care nu stie sa ia decizii pentru ea.
Si dupa cautari si calatorii interioare nenumarte am inteles ce lipseste.
NU M-A INVATAT NIMENI SA FIU FEMEIE.
Nu stiu sa fiu femeie. Nu stiu cum se simte asta, ce inseamna.
Stiu sa fiu fetita,pot trece la a fi mama usor.
Insa Femeie….abia acum invat.
Asta este cautarea mea, drumul meu, misiunea mea. Sa ma redescopar, sa ma maturizez, sa umplu golul interior prin a descoperi cine sunt EU, ce vreau eu, ce imi place mie, ce inseamna pentru mine sa fiu FEMEIE.
Si o fac, zi de zi, pas cu pas. Dau mai departe din ce funcioneaza. Susin si alte femei sa umple golul.
Stii ce imi spun femeile cu care lucrez cand le intreb despre feminitate si femeia care sunt?
Ca nu stiu, ca nu stiu ce e aia …ca nu au notiunea..ca se simt fete.
Asta spune tot.
De la aceasta lipsa in noi viata se naruie la un moment dat. Pentru ca nu stim cine suntem ca Femei. Nu avem incredere in noi, nu avem blandete cu noi, nu ne cunoastem, nu ne stim nevoile, nu indraznim…nu ne lasam, nu ne dam voie.
Jucam roluri si ajungem mame coplesite, obosite, iritate…fara sa stim cum sa cream o relatie cu copilul nostru, cum sa pastram si sa sustinem o relatie cu partenerul. Pentru inca suntem niste fetite.
Asa cum e, dur, coplesitor poate, e un adevar.
Si daca poti sa il recunosti in tine te felicit. Sta in puterea ta, a mea, a fiecareia sa ne recapatam Identitatea, Vocea, Feminitatea. SA invatam sa Fim FEMEI chiar daca nu stim cum. Pas cu pas.
Putem alege sa ne oferim noua si fetelor noastre altceva. Copiilor si barbatilor nostri, altceva.
Putem alege sa ne oferim incredere, onorare, blandete, drag de noi, acceptare, putere personala, maturitate emotionala. 🙂
Asta ma motiveaza, asta ma umple si vibreaza in mine cel putin in aceasta etapa.
Sunt onorata sa te pot asista prin propria calatorie si experienta sa ajungi si tu la Femeia MAGICA din tine. Ea este acolo, ancestral este acolo si te asteapta.
Pamantul are nevoie de Tine!