Slide toggle

Have a Question?

Monday - Friday: 09:00 - 18:30 409 Mladost District, Sofia Bulgaria +359 2 123 456 +359 2 654 321 shop@zass.con

Categorie: Feminin

Ce conteaza cu adevarat

Lumea este cu susul in jos.

Punem pret pe ceea ce nu este important si desconsideram ceea ce conteaza cel mai mult.

 

Ieri intr-o sesiune am avut un moment minunat de a-ha ! Stii acele mici momente magice in care parca se aprinde un bec in capul tau? Si desi parca stiai deja treaba aia….acum o simti, o traiesti, este cu totul in tine! Cam asta inseamna sa integrezi ceva, sa traiesti ceva si nu doar sa fie la nivel de intelegere…

 

Revenind, care a fost momentul magic?

Ceea ce conteaza cu adevarat  nu sunt orele de munca, programul de 12 ore de la corporatie, avansarea in functie, postul si imaginea publica, alergatul dupa bani si atat, a fi mereu ocupata, a face curat, mancare, a creste copii si a avea grija de sot, a cultiva in gradina si a plivi de buruieni, a merge in oras sa bei, sa sporovaiesti adesea despre nimic, sa arati cat esti de ocupata, de „pana peste cap”.

Ceea ce conteaza cu adevarat este timpul pentru tine. 

Ceea ce conteaza cu adevarat sunt momentele de liniste si relaxare.

Ceea ce conteaza cu adevarat este privitul in interiorul tau si imprietenirea cu tine, cu emotiile tale, cu partile din tine diferite.

Ceea ce conteaza cu adevarat este prezenta cu tine, in interiorul tau si momentele pe care ti le oferi ca sa fii acolo in liniste. 

Ceea ce conteaza cu adevarat este sa cresti, sa te transformi intr-un mod profund, din interior in exterior.

Ceea ce conteaza cu adevarat este Inima, Intuitia , vocea ta interioara care te ghideaza si sustine.

Ceea ce conteaza cu adevarat sunt momentele de cumpana in care iti faci treaba cu tine si nu fugi ….pentru a crea cu adevarat crestere. 

Ceea ce conteaza cu adevarat este sa FII nu sa Faci, sa te relaxezi nu sa muncesti non stop, sa iti daruiesti si sa te onorezi nu sa dai altora continuu. 

Ceea ce conteaza cu adevarat esti TU si pretioasa ta calatorie catre tine in blandete, prezenta, sustinere, sinceritate. 

Si pentru a face calatoria este in primul rand nevoie sa te  OPRESTI. Sa iei pauze, sa inveti din nou cum sa te relaxezi , sa scapi de vina ” ca pierzi timpul”, sa te odihnesti, sa ii dai corpului ce iti cere, sa iei pauza.

 

Stiu asta pentru ca am trecut si eu pe aici. Mi-a fost cel mai greu sa invat sa ma relaxez, sa invat sa stau…cu gratie si relaxare, sa invat sa nu mai ascult vocea din cap care imi spunea sa ma ridic sa fac, sa ma agit, sa nu pierd vremea, ca sunt inutila daca nu fac ceva care se vede, ca nu pot sa stau asa degeaba….

Mi-a fost greu si inca vocea asta mai apare. Acum insa o vad si ii spun „multumesc, aleg sa ma odihnesc, aleg altceva” pentru ca stiu in adancul meu , din experienta trecuta cat de valoroase sunt momentele de relaxare, de tihna, cat de important este sa-mi ascult si respect nevoile si ritmul.

 

Am inversat prioritatile si traim intr-o lume in care suntem invatate, de generatii incoace, sa facem continuu, sa nu ne oprim, sa nu stam „degeaba”, sa muncim, sa ne miscam.
Am fost martorele bunicilor si mamelor noastre, femeilor din neamul nostru care nu stateau locului o clipa. Am fost certate si impinse sa facem mereu ceva , sa nu fim lenese, sa nu stam.

 

Nu am avut exemple care sa ne arate ca relaxarea, pauza, timpul pentru interiorizare si onorare este important. Nu ni s-a spus sau aratat ca e necesar sa avem ritualuri si pauze, ca e nevoie sa ne uitam la noi, la emotiile noastre, la gandurile noastre. Ni s-a aratat doar ca  A FACE este important si este unitate de masura pentru a fi vazuta, apreciata, iubita. 

Nu am fost cu adevarat vazute si iubire pentru ca SUNTEM cine suntem. Pentru ca  existam si atat. Doar daca facem ceva, demonstram ceva, luptam, devenim, ajungem cineva….suntem , poate, vazute si primim, poate, apreciere si validare ( iubire).

 

Au fost alte vremuri, alte prioritati, alta energie. Oamenii nu aveau infomatie, timp sa stea…si sa se intrebe despre nemurire ( in afara de filosofi, artisti etc). Viata era despre a asigura nevoile de baza , despre a avea mancare pe masa. Desi asta nu este neaparat o scuza. Sunt oameni spirituali, atenti la ei, constienti de ei si in timpurile trecute.

De fapt de acolo am plecat. Dacii erau preoti si preotese. Stramosii nostri cunosteau ritualuri, energetica, detineau informatii din subtil, practicau comuniunea cu pamantul, cu divinul, erau constienti, erau atenti la ceea ce conta.

Intre timp am adormit. Am uitat. Ne-am luat cu facutul si am uitat sa mai fim, sa mai traim, sa ne mai dam vreme pentru ce conteaza.

 

Atunci cand maturi, gatesti, alergi sa faci nimicuri peste zi nimic nu se trasnforma cu adevarat in tine. Totul ramane la fel. Si maine faci curat, gatesti, mergi la munca, revii, platesti facturi, iesi in oras si nimic nu se schimba.

Atunci cand iti dai ragaz, cand devii atenta la tine, cand inveti despre acceptarea de sine, cand iti iei timp sa meditezi, cand iti dai pauze pentru relaxare, contemplare, cand devii prezenta in tine…totul se transforma, totul se schimba, incepi sa cresti.

Atunci cand aparent nu faci nimic se deschid nenumarate usi, portaluri, directii , se integreaza noi energii , se reaseaza si realinieaza campurile tale, informatia, primesti mesaje, ai revelatii…Cresti.

 

Punem prea mult accent pe a face si a ne umple ziua cu activitati , fiind motiv de lauda „cat de ocupata sunt”. Daca traiesti in relaxare, iti iei vacante, iti petreci zilele citind, avand grija de tine, lucrand si facand mai putin esti etichetata ca lenesa, intretinuta, ‘cucoana”, „lepra”….deci, nevaloroasa, neimportanta….

 

De cand cantarirea noastra ca fiinte, ca suflete sta in cat facem? In cat de ocupate parem sau suntem…in cat de mult alergam, ne chinuim, ne spetim?

Am senzatia ca traim fix inversul a ceea ce este firesc sufletului nostru, fix inversul a ceea ce , de fapt , ne dorim: libertate, linsite, relaxare, armonie, abundenta, usurinta. Ne dorim insa nu facem nimic important pentru a realiza asta. Continuam sa speram ca acumuland si alergand ceva se va schimba si vom ajunge la fericire pana realizam ca ne-am epuizat, ca nimic nu are sens de fapt, ca suntem deja fara chef, bolnavi, acri ….si dupa atata „munca” nu suntem inca fericite.

 

Care este ideea?

Cred ca ai prins-o deja. Si daca ea face click in interiorul tau integreaza, aplica….incepe sa revii la firescul sufletului tau.

Deschide usa spre tine , spre inteior si asculta-te.

Vezi programele vechi care te-au ghidat pana acum, vocea mamei si a tatalui si ia-ti inapoi puterea.

Elibereaza-te de sub imperiul Mintii, a Limitarilor, a Vechiului si creaza-ti propria ta viata in care TU sa fii centrul, in care TU sa te vezi, accepti, onorezi, rasfeti…in care sa fii in usurinta, bucurie, abundenta, implinire in termenii tai, in ritmul tau, in felul tau.

 

O utopie? Nu cred. O realitate inca la inceput dar care va creste tot mai mult.

Este finalul unei ere de chin si lupta, a unei ere masculine de razboi si frica….si inceputul unei ere noi mai luminoase, in putere, in integritate, in usurinta, flux, in sinceritate. 

 

Draga mea…opreste-te si simte toate astea. Apoi alege drumul pe care vrei sa mergi in continuare, viata pe care vrei sa o traiesti in continuare. La tine sta puterea. Tu creezi.
Opreste-te din a te mai lasa traita de viata, de oameni, de imprejurari si incepe sa iti vezi puterea personala, putera de a crea, de a fi o Lidera in viata ta!

 

 

 

Afla cine esti dincolo de tot ce te-ai chinuit sa fii pentru altii. Momentul Adevarului.

Adevarul. Adevarul meu. Sinceritate. Prezenta.

Cine sunt? Ce cred despre mine?

 

Intrebari si cuvinte care descriu perioada in care ne aflam. O energie puternica, profunda care ne ajuta sa ne uitam cu adevarat in noi, la viata noastra, la alegerile noastre….sa iesim din roata trecutului, din aceleasi decizii, alegeri, mod de a gandi si actiona….sa intram de fapt, pe sinele reale ale Sufletului Nostru.

 

Toate sesiunile mele din ultima vreme au fost despre a sta fata in fata cu tine. Fata in fata cu un adevar care doare poate, care nu iti convine, pe care nu vrei sa il vezi.

 

Stii cum ne pierdem Identitatea? 

Incepand de foaaaarte mici sa facem ceea ce asteapta ceilalti de la noi , intai parintii, bunicii, apoi profesoarele si copiii si tot asa…pana la a face ceea ce societatea asteapta de la noi.Usor…ne dizolvam in marea de „ar trebui sa fiu cumva” incat uitam cine suntem, ne pierdem pe noi.

Cream cu multa pricepere si repetitie un Eu care este asa cum ar trebui, care se conformeaza, care face ce e corect, ce e bine. De ce facem asta? Ca sa multumim, ca sa nu fim respinse, judecate…..ca sa primim farama de iubire si aprobare de care avem nevoie, ca ne e frica de singuratate…de neiubire.

Ce facem din acest Eu care este pentru altii? Mergem la o scoala „buna”, suntem fete cuminti, ne maritam cu cine trebuie si respectam tot ce ne-a zis mama, muncim cu adevarat mult, cinstit, serios intr-un loc de munca ce ii face mandri pe ai nostri, castigam bani si ne luam o casa cu rate , facem copii poate sau avem tot mai multe proiecte, suntem tot mai ocupate bifand tot ceea ce se asteapta de la noi.

Zambim cand e nevoie, ne asezam frumos cand e nevoie, dam din cam a aprobare cand e nevoie, suntem la locul nostru, urmam intocmai linia trasata ca sa fim ” fete bune, mame bune, sotii bune”. 

 

Si la un moment dat observam ca am obosit, ca mai mult ne e rau decat bine, ca suntem epuizate, ca simtim un gol in stomac mereu, ca suntem iritate de tot si toate, ca rabufnim la toata lumea, ca bem sau mancam prea mult, ca nu mai avem vlaga in privire, ca nu mai dormim bine, ca nimic nu se leaga si culmea….daca intram si pe drumul dezvoltarii personale cat de cat…observam si ca toate astea se repeta. Se repeta tipul de oameni din jur, situatiile din jur, relatiile ….totul ca intr-o roata perfect unsa.Iar noi ne tot suparam, deranjam si acuzam pe ceilalti ca nu sunt , ca ne fac…., ca ne enerveaza, ca sunt ….

 

Continuam sa ne trezim zilnic si sa facem acelasi lucru. Sa umblam somnambule prin viata si sa implinim nevoile si asteptarile altora. Sa ii facem mandri pe ceilalti, sa primim acea palma pe umar in semn de recunostinta….care nu mai vine niciodata. Continuam sa zambim frumos, sa muncim mult, sa avem nodul in stomac si in gat, sa ne enerveze toata lumea, sa nu mai avem timp pentru noi, sa ….fim „corecte” ca si niste papusi cu cheita frumos pictate si asezate in decor.

Nu stim de ce plangem des, de ce nu ne convine, de ce mancam prea mult, de ce nu dormim, de ce suntem anxioase sau avem atacuri de panica, de ce suntem mereu obosite sau tipam la ceilalti fara motiv. Credem ca ei sunt de vina, ca viata e grea si ca nu avem noroc.

 

Ce ratam este tocmai esentialul….Prezenta. Adevarul. Sinceritatea. Cu noi. 

Pe undeva, in mici fante interioara intrezarim intuitiv ceva…ceva despre noi…apar ganduri uneori ” nu esti buna, nu faci suficient, esti proasta, tipi prea mult, nu esti feminina, fii mai blanda, esti rea, nu esti in stare…etc etc”. Ele vin si trec precum ploaia. Iar noi mergem mai departe primind aceleasi personaje, aceleasi situatii, aceeasi roata….

Cand lucrez in cabinet si opresc clienta exact in momentul ala in care apar gandurile…exact in fanta ce s-a creat pentru doua secunde….energia se schimba, ochii se intristeaza, se inlacrimeaza, se face liniste.

Intreb : ce simti cu adevarat? Ce crezi TU cu adevarat despre tine? CUm esti tu? Acea tu pe care nu o arati lumii?

Cu un pic de incurajare si sustinere ies cu lacrimi adesea ” proasta, urata, nu-s in stare, agresiva,nu suficient de….nu-mi place de mine deloc”  . Mare pas inainte, mare moment. Am ajuns exact acolo unde doare, am atins adevarul acestui moment, acestei etape.

Adesea poate sa si recunoasca ” mi-e frica sa sa vad asta despre mine, mi-e frica de ce o sa gasesc acolo”….sau „nu vreau, nu-mi place…nu pot sa accept asta despre mine….”

„eu trebuie sa fiu…..”

 

Cream imagini despre noi. Citim, intelegem, adoptam credinte, cuvinte, concepte, ne comparam si tinem mortis sa fim cine credem ca ar trebui sa fim….si nu cine suntem cu adevarat.

Se creeaza o prapastie in noi. De la cea care sun realmente la cea care este in viitor- acolo in tablou- imaginea catre care tot alerg, sa devin. 
Cu ce umplem groapa? Cum facem sa rezolvam groapa?

 

Draga mea, e un moment unic si extrem de puternic acesta. Acest moment in care iti dai voie sa te uiti fie si pentru 2 minute la tine ceea adevarata, exact asa cum te vezi si te crezi ….Este un moment urias de imputernicire, de evolutie.

MI-a fost foarte greu sa trec prin aceste mici morti ale imaginilor create, ale egolui meu…ale cine credeam eu ca trebuie sa fiu. Este infricosator, este in toate felurile. INsa este singura cale. Singura cale pentru a ajunge  cu adevarat la Identitatea ta , la cine esti TU, la darurile tale, la Unicitate ta. Este singura cale prin care poti sa te simti mai bine cu tine, sa te iubesti candva pe tine, sa iti fie viata mai usoara, mai fericita, mai implinita si cu sens si zambet real, din inima.

 

Pana nu ne dam voie sa ne uitam acolo….acolo unde nu vrem , la partile alea din noi care nu ne plac, de care ne e frica, pe care le respingem….nu vom putea sa facem cu adevarat pace cu noi. Acolo….in partile alea pe care nu vrem sa le vada altii sta cheia. StaLumina. 

Ce simti/crezi ca are nevoie acea parte din tine, acele parti din tine? Priveste-le si simte sau intreaba-le ce au nevoie de la tine. Crezi ca de respingere, critica, judecata?? 

 

Adevarul. Uneori este greu de dus. Insa nu avem decat doua optiuni : pe el….ce este real acum in noi, in acest momnt sau minciuna de pana acum, lupta de pana acum, imaginile de pana acum…roata in care ne-am tot invartit. 

 

Cand iti dai voie sa te accepti asa cum esti, sa te vezi asa cum esti, sa te tii in brate asa cum esti….sa iei copila din tine in brate si sa o alini….cand spui „iarta-ma ca te -am respins, iarta-ma ca nu te-am vazut si ascultat….” se creeaza vindecarea sufletului. Permite lacrimilor sa curga, permite durerii sa iasa, permite fricii sa fie, permite …si respira.

Nu putem sa fim intregi si sa ne mintim cu concepte frumoase si afirmatii zilnice o viata intreaga. SAu putem. Depinde ce alegem.

 

Adevarul este profund. Sinceritatea este porfunda. Procesul cu tine este profund. Identitatea ta este ….sub acestea.

Afla cine esti dincolo de tot ce te-ai chinuit sa fii pentru altii. 

 

 

 

 

Ce simti pentru mama ta?

Am incheiat un atelier despre relatia cu mama si una dintre participante mi-a zis : ” nici nu m-am gandit vreodata sa ma intreb ce simt fata de ea”, ” voi lua asta acasa si am sa ma gandesc”

 

Pare o intrebare simpla insa pe care nu ne-o punem niciodata poate. O luam pe mama ca fiind data asa cum este si atunci cand devenim adulte adesea ii intelegem povestea, trecutul si cautam sa nu o invinovatim. Ne spunem ca atat a putut si a facut tot ce i-a stat in putinta. Ne simtim vinovate daca realizam ca exista in noi furie sau suparare pe ea …sau chiar invinovatire ori judecata. Impingem la loc sentimentele astea si lasam mintea sa deruleze aceealsi scuze si explicatii.

 

Da, a facut ce a putut mai bine. Adevarat. In circumstantele date poate ca nu puteam face nicuna altfel.

Ce vreau sa iti spun astazi este ca in tine sta fetita interioara. In tine sta copilul care a fost ranit iar si iar cand era mica …in repetate randuri. Si ei nu ii pasa de ceea ce mintea adulta intelge acum, de explicatii si justificari. Ea a simtit si simte durerea, suferinta, respingerea, critica, tristetea. Ea este un copil care nu rationalizeaza comportamentul mamei sau cuvintele ei ci doar simte, le simte si le internalizeaza dupa cum poate ea.

 

Desigur, multe veti spune ca ati avut o copilarie frumoasa si ca nu v-a lipsit nimic. Da, nu ne-au lipsit hainele, mancarea , scoala si un pat in care sa dormim.

 

Ce ne-a lipsit insa la o privire mai atenta a fost prezenta reala, afectiunea reala, acele cuvinte blande, intelegerea, sustinerea, iubirea aceea plina de caldura si atentie de care aveam nevoie in momentele mai grele. Ne-a lipsit multora simpla prezenta a ei ( a parintilor) pentru ca erau prea ocupati, munceau prea mult si nu aveau timp de noi.

Pentru copila din tine asta nu este o scuza.

Te invit sa o vezi, simti, primesti pe fetita din tine asa cum este ea, cu tot ce simte, asa cum simte fara sa mai astepti de la tine sa fie altfel, sa vrei sa ierti, sa intelegi, sa treci peste, sa justifici.

 

De cate ori ai avut nevoie de o imbratisare si nu ai primit-o?

De cate ori ai avut nevoie de un cuvant iubitor si de intelegere ( fara explicatii, comentarii) si nu l-ai primit?

De cate ori ai avut nevoie sa ti se recunoasca meritele, munca, pararea, sa aiba incredere int ine si nu au facut-o?

De cate ori ai fi vrut sa te auda, sa te AUDA cu adevarat si nu au facut-o? 

De cate ori ti s-a spus sa taci, sa fii cuminte, sa inveti mai mult, mai bine, ca nu stii, nu poti, nu esti in stare, sa nu mai fi intr-un fel ci in altul, asa cum credeau ei ca e bine? De cate ori emotiile tale au fost respinse, judecate, criticate sau luate la misto…? 

 

Doar ramai in liniste si raspunde-ti. Si daca nu o faci acum acum fa-o dupa ce termini de citit. Fa-o cat mai repede. Si observa mintea care vine sa iti spuna ca e mama ta, ca nu e ok sa dai vina pe ea, ca nu e ok sa fii suparata sau furioasa, ca ea te-a crescut etc etc. Si multumeste-i, spune-i ca acum vrei sa simti, vrei sa iti dai voie, sa dai voie copilei din tine sa simta…sa fie.

Ai dreptul sa simti furie, suparare, tristete, critica chiar si ura. Ai dreptul sa nu ierti daca nu poti inca. Ai dreptul sa nu vorbesti cu ea/ei daca nu vrei, nu poti inca. Ai dreptul sa fii fericita fara sa iei in considerare fericirea ei/lor.

Ai dreptul sa plangi, sa tipi, sa iti traiesti durerea. Nu este prostesc sau „urat” sa simti ceea ce simti. Nu esti slaba sau prostuta, nu esti o fata rea. Esti doar tu. Este copila din tine care nu si-a plans suficient durerea, rana de respingere, de a nu fi inteleasa, auzita, iubita, primita, continuta. Da-i voie.

Fii prezenta cu fetita din tine si sustine-o in procestul asta. Scrie , urla, iesi afara si plimba-te in natura ramanand in conectare interioara, tine-o /te in brate , spune-i mamei/tatalui tot ceea ce nu i-ai spus cand aveai 5, 6,7 ani. Spune-i ce te-a durut, cum a fost sa traiesti asa cu ea/el, cum te-a afectat…ce ai fi avut nevoie.

Da-ti voie sa verbalizezi sau mental sa vizualizezi si sa porti discutia cu ea/el sau scrie. Elibereaza. Fii acolo langa tine, langa fetita. Nu te nega, nu te respinge cum au facut-o ei. Da-i dreptul da-i spatiul, da-i prezenta, da-i sustinerea de a fi cine este asa cum este. Chiar daca asta inseamna suparare, furie, tristete…chiar daca asta inseamna sa nu ierte si sa nu mai raspunda la telefon o vreme.

E necesar sa trecem intai prin etapa asta. E necesar sa nu mai punem presiune pe noi sa iertam. Ce cuvant mare si ce presiune uriasa creeaza. Cand aud ” eu am iertat-o”…mi se strange inca ceva in interior pentru ca stiu cat e de profund procesul si cate emotii sunt acolo de scos la suprafata inca pana la iertare. Si daca chiar ai facut-o, daca chiar poti sa o iei in brate si sa simti ca o iubesti, sa fii langa ea si sa simti doar acceptare si drag atunci te felicit.Altfel, te minti, vrei sa o ierti din minte, pentru ca asa „trebuie’, asa e „bine”, asa crezi tu ca esti un om mai bun sau mai evoluat. Insa nu te poti minti la nesfarsit.

Deschide intai usa catre copila din tine si ofera-i posibilitatea sa strige ce are de strigat si sa fie in emotia in care e. Tine-o in brate, alin-o . Nu incerca sa o schimbi sau sa-i zici ca o sa treaca…asta ai tot auzit si nu a mers. Doar da-i ceea ce ai fi avut cu adevarat nevoie in starile astea si nu ai primit.

 

Lasa magia sa se intample de la sine. Lasa procesul sa se desfasoare atat timp cat e necesar, in ritmul tau,pas cu pas, fara asteptari, presiune, minciuni si etape sarite. TU ai nevoie de sustinere, TU ai nevoie sa te vezi, auzi, imbratisezi, iubesti pe tine intai…..si poate ca avand o mama/un tata care te-au respins , care nu te-au iubit cum ai fi avut nevoie te invata fix sa te iubesti pe tine.

Nu stiu toate raspunsurile si nu stiu care este finalul. Ma intereseaza insa calatoria, pasii, intoarcerea si sustinerea mea, a copilului din mine. Ma intereseaza sa nu ma mint si sa nu ma mai compar, sa nu mai astept de la mine sa fiu cumva, sa rezolv ceva cand de fapt, nu e asa. Ma intereseaza sa fiu copilul care am dreptul sa fiu si nu mama mamei mele, nu parintele ei, nu salvatorul ei, nu cea care vrea sa „o faca sa inteleaga” ceva….ci sa fiu cine sunt acum, asa cum sunt si sa accept asta pe deplin. Sa-mi vad Femeia din mine si sa-mi fiu suport pentru Fetita din mine fara sa ma mai identific cu fetita , cu rana si sa astept la nesfarsit o iubire, un gest care nu va aparea poate, niciodata.

Aleg sa ma onorez, sa fiu alaturi de mine cu blandete. Aleg sa nu mai astept sa fiu perfecta, sa am relatia perfecta, sa schimb ceva. Aleg doar sa ma imbratisez si sa imi dau spatiu si voie si timp. Aleg sa ma las surprinsa insa in timpul asta sa fiu libera de ceea ce mama vrea de la mine, asteapta de la mine, proiecteaza pe mine…

Renunt la rolul de Salvator al parinitlor mei. Renunt la a mai multumi si indeplini asteptari. Ma primesc, ma eliberez, imi traiesc viata pentru mine nu pentru ei.

Sunt deja o Lumina. Sunt deja minunata. Cine este atins de asta bine cine nu, bine. Eu Sunt deja si e de ajuns, eu merg deja pe calea mea si sunt fericita cu asta. 

E vremea maturizarii. E vremea asumarii. E vremea vindecarii, aducerii aminte, pasirii in Darul Divin interior, in Drumul Divin ales indiferent de cine este sau nu este langa tine.

 

 

 

 

Magie, putere si feminitate – aminteste-ti cine esti!

 

Cand mintea tace ne amintim cine suntem, atunci inima poate fi auzita. 

 

Cand facem liniste in noi atunci aflam raspunsurile si primim ghidarea pe care o ravnim atat. De aceea este bine sa practicam cat mai mult conectarea cu linistea, respiratia constienta, meditatia, rugaciunea, prezenta, ritualurile, conectarea cu natura, cu apa, cu pamantul.

Cand ne dam voie sa fim si ne relaxam devenim Femeile Magice, Preotesele care am fost menite sa fim. Si nu, nu este un mambo jambo spiritual menit sa te cuceareasca sau sa iti ofere vreo reteta a fericirii.

Femeia de astazi a uitat , s-a deconectat si s-a uscat pastrand doar in interiorul ei, profund in pantecul si inima ei semintele Puterii ei reale. 

Vrajitoare, magiaciana, preoteasa- toate au legatura de fapt cu femeia constienta, inteleapta, conectata, care stie, simte si este in armonie cu ea si cu lumea. Le-am redus la cuvinte si concepte care ne sperie sau ne amuza facandu-ne sa fugim de toata aceasta lume ca si cum este ceva rau, diavolesc, rusinos, de speriat, de blamat si judecat si total neadevarata, ca si cum toata magia pe care o continem si care exista in lume este o „vrajeala” pentru astia dusi cu capu’ care vor sa prosteasca lumea. 

 

A fost o vreme cand pe Pamant umblau Femei care Stiau si care practicau vindecarea cu plante, cu energie, cu ritual , cu rugaciune – chiar printre bunicile si strabunicile noastre inca se numara astfel de femei. Curanderas sau Shamanii sunt printre noi de foarte multa vreme ca si dovada a traiului in comuniune cu Universul, cu Plantele, Pamantul, Divninul.

 

Desigur, mintea occidentala mult prea ocupata sa adune bani si averi, sa plateasca rate la banci si sa traisca dupa cum este programata: nu poate crede in oameni, nu poate crede nimic din ce nu se vede clar si pe ce nu pui mana.

Am ajuns sa denumim Fericire un cont gras in banca, statut si imagine sociala, doua-trei masini in garaj, o casa sau mai multe cat de mari, haine scumpe si vacante luxoase. Toate astea cu costul oboselii cronice, a lipsei de timp pentru familie si pentru sine, a dezechilibrelor psihice, emotionale , fizice, cu costul unui trai in care practic, nu ai timp sa te bucuri de nimic….nu mai sti sa te bucuri, nu mai ai seva in tine. Asta este fericirea noastra.

Ii cosideram nebuni, ratati, ciudati si ii respingem pe cei care traiesc simplu, care nu au rate, care mananca vegetarian si folosesc produse naturale, pe cei care mediteaza si folosesc bete parfumate sau palo santo, care intoneaza mantre si aprind lumanari, care se imbraca „ciudat” si vorbesc despre energie, chakre, tarot, univers, iubire, ingeri, mama Pamant. Ei sunt nebunii care nu au succes doar pentru ca am fost programati sa credem asta.

 

Candva, Femeile care stiau si erau conectate cu Magia lor au fost arse pe rug, au fost izolate, abandonate, umilite, omorate. Pentru ca cineva s-a temut de puterea lor. Pentru ca cineva a vrut puterea aceea si asa a inceput sa capete puterea societatea patriarhala, biserica organizata, stiinta, logica in defavoarea creativitatii, conectarii, emotiei, intuitiei.

 

Dupa sute de ani inca avem aceasta Frica inradacinata, amprentata in celulele noastre. De aceea respingem aceste practici, discutii, oameni. Pentru ca ne e teama, la un nivel visceral ca vom fi umilite,respinse, „omorate”. Si atunci alegem ceea ce ne spune mintea, societatea patriarhala ca trebuie: sa fim rationale, puternice, sa dam din coate, sa putem tot, sa rezolvam tot, sa nu fim slabe, sa nu plangem, sa nu ne deschidem, sa nu cerem ajutor, sa nu credem in oameni, ca suntem valoroase numai daca facem, daca demonstram, daca avem titlu, bani, functie, daca nu dormim noptile si am uitat ce e aia rasfat si iubire de sine,daca ii multumim pe ceilalti si facem totul sa mentinem aparentele.

 

Te las pe tine sa simti, citesti printre cuvinte si sa iei ceea ce ai nevoie.

 

Eu am fost Femeia aceea complet deconectata, in Minte, mereu ‘puternica”, mereu obosita in cautarea a ceva ce nici nu stiam ce e, nefericita, cu o multime de afectiuni si dezechilibre, dependenta de altii si nesigura de tot. Daca auzeam despre Dumnezeu sau despre „fi pozitiv, vezi partea buna” te scuipam in ochi si plecam, clar erai nebun. Stiu ce spun pentru ca am trecut prin asta. Mi-au trebuit ani de zile de terapie pas cu pas, intai mentala, tehnica, logica, usoara…ca sa pot deschide portile interioare ale Magiei Mele si sa imi Reamintesc cine sunt.

 

Drumul nu a fost usor. Imi aduc aminte ce emotii aveam in primele mele postari despre ingeri si energie….despre cum putem trai altfel. Imi rodeam unghiile si eram anxioasa asteptand ca cineva sa ma faca de ras, sa ma judece si sa -mi spuna ca am luat-o razna. S-a si intamplat de cateva ori ( atragi ceea ce esti nu? ) si am fost facuta si „cu capu” si mincinoasa, sarlatanca. Stiu cum e. MI-a fost greu de fiecare data. Insa….ceva din mine ma conducea si eu stiam ca sunt bine unde sunt pentru ca ma simteam bine. Barometrul meu a fost mereu cum ma simteam eu in viata mea, ce schimbari si cat de bune erau pentru mine. Si iata sunt 11 ani de cand am inceput calatoria si aproape 6 de cand mi-am asumat-o.

Astazi sunt o Magiciana asumata si cu mare incredere in drumul ei , in ghidarea divina, in sustinerea pe care am avut-o de-a lungul anilor. Poate ca ma pot numi o vrajitoare moderna ca sa radem un pic. Dar in fond, asta suntem toate daca ne dam voie sa auzim soapta din interior, daca dam o sansa acestor informatii si oameni, daca indraznim sa ne ocupam un pic mai mult de noi si mai putin de gura lumii.
Traiesti pentru tine sau pentru ei? 

 

Oricine a pasit intr-un spatiu creat de mine fie ca a fost grup sau individual s-a simtit cu siguranta mai bine. Au gasit luminile, muzica, betele,uleiurile, tamaia, cartile de tarot, ritualurile si rugaciunile, meditatiile ca ceva ce le aduce alinare, siguranta, relaxare, le contine si cumva, naturale, ca si cum fac parte din ele dar nu stiau asta.
Foarte multe dintre voi deja imbratisati copaci si mergeti desculte pe pamant, folositi bete parfumate in casa si aprindeti lumanari din cand in cand, va rugati si multumiti pentru ce aveti..va curatati cu apa si cu foc…faceti asta intuitiv, natural….pentru ca SUNTETI MAGICIENE si STITI deja toate astea , va sunt firesti. Doar mintea este cea care spune ca sunt prostii daca altcineva va vorbeste despre sau va invita la un atelier despre….sau auziti pe undeva...Mintea masculina, inchisa, limitata si bine „educata” prin frica nu poate sa accepte Maretia si Magia Inimii, Pantecului, Intuitiei tale. Ii e teama ca va fi anulata, ca nu o sa mai aiba putere.Si in fond, ii e teama ca va fi respinsa de ceilalti, judecata si nu va mai primi atentia de care acum depinde. Asta este teama copilului din noi si odata ce incepem sa ii dam atentie , sa ne dam atentia necesara teama oameni minunati vor aparea in viata noastra chiar daca altii vor pleca. 

Insa Inima, Magia din noi accepta Mintea si colaboreaza cu ea. Cu drag si blandete. Ea este minunata atunci cand avem nevoie de claritate, planificare, decizii, intelegere. Insa nu ea este Cine suntem….si nu ea este Magica…ci NOI dincolo de ea.

 

Femeie draga este minunat sa fii in contact cu reala tu, cu magia ta, cu puterea ta, cu energia ta, a mamei pamant, a mamei cosmice,a vietii. Este minunat sa simti si sa traiesti in relaxare stiind ca ai sustinere si ghidare, auzindu-ti mereu inima si ascultandu-te. Este minunat sa ai aceasta putere , acest dar de a vorbi cu Universul  vazut si nevazut , de a crea lumi si de a simti BUCURIA si VIATA din tot. Este minunat sa iti Amintesti si sa iti dai VOIE. Si da, toate astea sunt cat se poate de aplicabile, traite concret si reprezinta un mod de viata. Nu vorbim despre ceva ce tine o ora pe zi sau ceva care e numai pentru anumite persoane sau care se face doar in weekend.

 

Pasim intr-o etapa de schimbare -7 ani de Uranus in Taur. Planeta schimbarii ne va aduce multe lectii si multe reamintiri despre Pamant si despre Senzualitate, despre Abundenta, despre a Feminin si Creativitate….ne va ajuta sa ne amintim despre Puterea noastra si sa revenim la a trata cu respect si iubire tot ce este viu incepand cu noi insine.

Fericirea sta in calatorie si in bucuria lucrurilor marunte, in recunostinta si drag, compasiune, rabdare, conectare, intimitate, in momente si momente.

De tine depinde daca vrei sa opresti vartejul si sa te dai jos, sa descoperi toate astea in tine si sa le aduci in viata ta.

De tine depinde ce inseamna Fericirea ta si daca iti dai voie sa o creezi sau astepti sa ti-o dea cineva.

De tine depinde sa iti redobandesti Magia -care este inauntru- nu sunt eu sau altii mai speciala- ai toate aceste daruri in tine….Tu decizi daca iti asculti Inima sau Mintea ….daca vrei sa fii si tu o Magiciana intr-o lume pe care ai Puterea sa o creezi. 

 

Cu drag si bucurie,

Anca Lavinia,

magiciana ce te conduce spre autenticitate feminina

 

Viziteaza sectiunea Evenimente cu un click aici spre a vedea ce iti pregatesc in continuare

Vinerea asta te invit sa calatorim inapoi in Pantecul Mamei si sa ne reamintim despre conexiunea sacra cu energia mamei. La Suntuncopac Yoga Studio de la ora 19.00. Detalii si inscriere aici.

 

 

Mostenirea neamului tau

Toate avem in spate un intreg arbore genealogic. Toate avem o mama, bunici, strabunici si stra stra stra bunici pe care ajungem sa ii numim stramosi.

 

Ceea ce esti astazi este datorita lor. Ei au facut toate alegerile in viata lor, s-au cunoscut si s-au casatorit sau doar au fost in parteneriate, aventuri pentru ca TU sa fii astazi aici. Tu esti RODUL a sute, mii, sute de mii de oameni dinaintea ta. Tu esti cea mai stralucitoare dintre flori si ai acum puterea de a transforma ceva pentru ei toti, pentru tine, pentru generatiile viitoare.

 

Exista deja multa literatura pe aceasta tema pe care ti-o recomand, poti incepe de la cartile de psihogenealogie din librarii de genul „Ma dor stramosii”.

NU despre carti iti vorbesc astazi ci despre tine, despre mine, despre noi femeile care traim, retraim ceea ce Femeile din neamul nostru ne-au lasat ca mostenire ( amprenta).

Cel mai simplu este sa ne uitam la mama si la bunica ( bunicile) noastra. Ce fel de femei au fost ele? S-au chinuit singure? Au fost mereu puternice si au dus totul in spate? Au fost victime, slabe, bolnave poate? Au fost inselate ori abuzate in vreun fel? Au muncit extrem de mult si s-au neglijat pe ele constant? Si-au implinit menirea, visele, dorintele? Au stat in compromis? Au fost feminine, blande cu ele insele sau din contra?

La fel, bunicile..mai ales daca ai crescut cu una. Ce ai vazut la aceasta bunica? CUm a fost viata ei, relatia ei cu bunicul, relatia ei cu viata?

 

Dupa ce te uiti bine si notezi ceea ce realizezi priveste-te pe tine. Priveste-ti viata. Priveste-ti credintele despre viata, despre relatii, despre barbati. Cu sinceritate si prezenta.

Ai avut divorturi in familie, violenta, suferinta, copii avortati, decese datorate bolilor sau unor accidente? Ai avut despratiri bruste sau pierederi de avere? Femeile din neamul tau au trait fiind casnice, victime, in suferinta si sacrificii? Au fost  mana de fier, fara emotii prea multe conducand si supunand energia masculina?

 

Ce din toate astea regasesti acum in viata ta? Ai divortat si tu? AI si tu probleme relationale asemanatoare? Faci si tu compromisuri  si ramai supusa? Vrei sa fii cea puternica si care le poate pe toate si se descurca pentru ca asta a vazut si invatat de mica? Pentru ca nu se poate baza pe barbati? Pentru ca nu vrea sa ajunga ca mama?

 

Da, este plin de intrebari. Este plin de observare, prezenta, atentie si ceva rabdare, cercetare. Vei descoperi asa incet, incet multe asemanari intre tine , viata ta si cea a mamei sau a bunicii tale. Vei descoperi ca urmezi acelasi traseu pe care femeile din neamul tau l-au urmat. De asemenea ceea ce nu poti sa iti explici acum din viata ta poate avea radacini adanci in generatiile anterioare sub forma de secrete de familie ( lucrurile rusionoase, ascunse despre care nu vorbim).

Toate acestea sunt Mostenirea ta. Asta vei da mai departe copiilor tai. Fetele tale vor trai aceleasi tipare, aceleasi trasee vor fi strabatute din loialitate familiala. Inconstient.

 

Ai insa puterea ACUM, in aceasta viata sa fii cea care vede, vrea sa vada si sa inteleaga mai mult. Ai acum puterea sa alegi sa fii sincera si sa investesti timp in tine, in a descoperi si elibera toate tiparele nocive si blocante pe care le duci mai departe adesea fara sa realizezi. Poti sa faci asta. Arborele tau poate sa fie curatat. TU AI ACEASTA PUTERE SI ONOARE. 

Poti sa OPRESTI acum energia violentei, saraciei, despartirilor, rusinii, supunerii, sacrificiului din neamul tau. Pentru ca tu esti Constienta, deschisa catre a AFLA. In planul tau de viata sta aceasta mica mare misiune de a ajuta toate femeile dinaintea ta si cele de dupa tine.

MOSTENIREA pe care o dai mai departe copiilor tai poate sa fie alta. Mai curata, mai luminoasa cu mult mai multa armonie, iubire, prezenta.

 

Ii spuneam ieri unei cliente : e necesar sa ajungem intai la punctul zero. Sa vedem adica cu toata sinceritatea unde ne aflam. Care sunt acele credinte, tipare, emotii pe care le repetam si de care ne agatam, acele minciuni pe care ni le spunem, acele frici pe care le tot tinem aproape, acele evitari si reprimari? Ce NU Vrem sa recunoastem despre noi si viata noastra? 

Doar ajungand aici, la punctul zero poti apoi doar sa cresti! Poti sa devii cine esti cu adevarat ,TU si nu Tiparele stramoaselor tale.
Din acest punct poti sa Stralucesti, sa afli cine esti cu adevarat si sa simti apoi sustinerea si darurile neamului tau. Vei putea sa simti toata energia de recunostinta a Femeilor din spate pentru ca ai curajul sa faci aceasta munca.

 

Acesta este un apel pentru oricine este acum in acest punct al vietii. Daca citesti acest articol inseamna ca esti pregatita. 

De asemenea, te anunt cu bucurie ca pregatesc alaturi de prietena mea Raluca Rotaru (http://ralucarotaru.ro/) un atelier transformator pe aceasta tema.

 

Cu mult drag,

Anca Lavinia

ghidul tau spre autenticitate feminina

Cu cat te multumesti?

„Asta este”, ” mai bine atat decat deloc”, ” am ales cel mai mic rau dintre toate”, ” nu mi-e asa de rau totusi”, „nu ma mai ia nimeni”, ” la varsta mea..”, ” decat singura mai bine asa”….

 

Tu ce iti spui? Ce ti-ai spus de atatea ori incat acum o crezi si se intampla fara a mai pune la indoiala ceva?

Am fost un copil idealist care a crezut mereu in maximul posibil , in fericire, in relatii fericite, in pasiune si o viata frumoasa. AM trecut prin iad, acela in care totul era acum negru si fara viitor, totul era neplacut si nu mergea si cumva, acel copil a supravietuit.
Sunt femeia care crede in continuare in maximul sau infinitul potential care putem fi, in cea mai mare fericire, abundenta, bucurie in care putem trai pentru ca o meritam si pentru ca SE POATE.

Crezand asa, dupa nenumarate relatii esuate, dupa o rana de dependenta uriasa, dupa stima de sine zero si rani dupa rani datorita abandonului si umilirii….sunt in relatia visurilor mele. Pentru ca am crezut. Pentru ca am muncit sa redobandesc increderea in mine, respectul fata de mine, sa eliberez rani, emotii, tipare si sa fiu in pozitia in care sa primesc in viata mea acest om.

 

Vad si aud adesea femei minunate, superbe cu Magie si Putere ramanand in relatii de frica sau pentru ca nu se vad pe ele, nu indraznesc sa ceara mai mult, nu se simt vrednice.

 

Iti scriu tie, cea care esti intr-o astfel de relatie. Stii ca stai acolo pentru ca ti-e teama de singuratate, pentru ca nu ai incredere in tine, pentru ca ti s-a bagat in cap de mica sa fii intr-una indiferent cum te simti pentru ca asta inseamna sa fii realizata. Ti-e teama ca o sa fii judecata, ca toate celelalte au relatii si tu nu, ca ele par implinite si tu nu, ti-e teama ca nu ai sa te descurci singura sau ca nu te mai „ia” nimeni….ti-e teama sa iti asumi drumul tau, fericirea ta si ramai. Ramai acolo desi nu esti fericita cu adevarat, sufletul tau nu este relaxat, implinit, bucuros, cald….ci plin de indoieli, de lacrimi uneori, de tradare, de umilire, de lipsa, de uscaciune si tristete.

Ramai acolo prefacandu-te ca nu vezi ce se intampla, prefacandu-te ca e bine asa si te convingi singura ca e bine. Iti spui orice , te invinovatesti pe tine chiar si stai. Accepti o jumatate de masura, poate chiar mai putin.

 

Imagineaza-ti 20-30 ani langa omul cu care esti acum. Ce simti in stomac? Dar in inima? Care e prima senzatie, emotie pe care o ai? Ce iti spune inima, intuitia ta? Care e prima senzatie, emotie, imagine?

 

Stii ca meriti tot ce e mai bun pentru tine? Stii ca esti nascuta pentru a fi fericita cu adevarat? Stii ca este acolo acel om care este Maximul de Minune pentru tine si ca tu esti Regina care il poate avea oricand….? Oricand se decide sa nu mai accepte putinul…raul mai mic…obisnuinta…frica. Oricand incepe sa se intrebe daca nu cumva merita sa fie cu adevarat implinita. Oricand incepe sa isi regaseasca puterea si sa infrunte fricile, vocile din cap, tiparele de-o viata. 

 

Parintii se asteapta de la noi, bunicii, colegii, societatea sa fim intr-o relatie, sa avem o familie….Si ajungem la o varsta la care din disperare si frica acceptam orice. Numai sa taca gura lumii. Numai sa fim si noi in rand cu ei. Numai sa nu fim singure cumva….avand impresia ca toti cei care sunt intr-o relatie sunt fericiti si au dat de aur. Oare?

 

Femeie draga ….esti Creatoarea Universului, esti Magia Vietii, esti Lumina, Putere, Iubire, Frumusete. Tot ce iti spui acum, scuzele, fricile, negarile sunt invatate de la ceilalti…sunt proiectiile lor asupra ta. Si de gura lor, de frica sa nu fii ca ceilalti….pentru ca asa iti zice mama sau toti in jur…tu accepti ceva ce nu te implineste. 

 

Aseaza-te in liniste cu tine. Respira adanc. Aprinde o lumanare. Ramai aici. Imbratiseaza-te. Priveste-te in oglinda reala sau mentala. Spune-ti adevarul ala care doare cel mai tare, ala pe care nu vrei sa-l auzi, sa-l accepti, ala pe care oricum il stii. Fii in cea mai mare sinceritate cu tine. Uita-te la toate acele credinte si frici pe care le ai …si poate, poate…e timpul sa decizi ca meriti cu adevarat sa fii ONORATA si ADMIRATA, IUBITA pentru tot ce esti cu adevarat nu pentru ce te straduiesti sa fii….ca sa fii vazuta si sa primesti firmituri de afectiune.

Si stii care e secretul? 

Nu mai astepta de la EL. De la nici un EL. Cat te onorezi tu pe tine? Cat te respecti? Cat te iubesti?

Stii ca de fiecare data cand accepti si astepti de la el te Tradezi pe tine? Te respingi pe tine? Iti oferi in loc de iubire otrava? Stii ca doar atunci cand incepi tu sa te Vezi, iubesti, accepti, onorezi pe tine cu adevarat ….Printul va aparea in viata ta?

 

Cum sa fac asta zici? 

In o mie de feluri. Incepe prin a nu te mai minti. Inepe sa fii realmente sincera cu tine. 

Spune NU. Pune Limite. 

Nu inghiti in sec si nu intoarce spatele sperand ca maine va fi mai bine, ca o sa treaca.

Imbratiseaza-te, ofera-ti ce ai nevoie cu adevarat, rasfata-te, pune-te pe primul loc in toate. 

Cere ce ai nevoie. 

Ofera-ti mangaiere, placere, bucurie si nu astepta sa iti dea cineva asta. 

Actioneaza si vorbeste in concordanta cu ceea ce simti cu adevarat. Fii integra, respecta-te. 

Nu ceda doar pentru ca el vrea asta, pentru a-i face pe plac….pentru a nu pleca de langa tine. 

Nu te strivi pe tine pentru o relatie, pentru un el. 

Infrunta-ti Fricile. Emotiile. Nu mai fugi. Cere ajutor daca e nevoie.

 

Meriti sa fii iubita, onorata, adorata, mangaiata, respectata….fericita ca in povesti. Si nu-ti spune ca poate iti imaginezi tu, ca ceri prea mult, ca viata nu e asa….ca e doar in capul tau. Nu compara, nu te compara.
Da-ti voie sa CREZI in tot ce e mai frumos si vei primi.

 

Primesti atat cat iti dai voie sa Crezi si sa Ceri. 

Poate ca e timpul sa faci acel pas catre tine. Poate ca e timpul sa nu mai fii fata buna care tace, care inghite, care sta, care nu are increderea in ea si in Puterea ei. Ce zici? Ce iti spune Corpul? Dar Inima? Care este adevarul Tau? ( nu cel din minte, nu cel al lumii, nu cel din frica…acela…care ABIA SE AUDE IN FIINTA TA pentru ca l-ai redus la tacere ani de zile).

 

Cu iubire,

Anca Lavinia

ghidul tau spre autenticitate feminina

 

 

 

Sunt aici sa te insotesc oricand consideri ca a venit vremea sa te imputernicesti. In ritmul tau, cu blandete si acceptare.

 

 

 

Feminitatea-intre „trebuie” si acceptare de sine

Cine a spus ca feminitatea trebuie sa fie redata in anumite feluri? Unghii rosii? Par lung? Fuste si tocuri? O doza de seriozitate misterioasa si o senzualitate ascunsa ori prea evidenta?

Am avut de-a lungul timpului intrebari despre ce inseamna sa fii feminina si daca  ma gadesc acum, am avut tot felul de pareri ce au venit spre mine …de la prieteni, de la persoane pe care le admir, de la traineri sau invataori spirituali, din carti si din propia mea imaginatie.

 

Credeam la un moment dat ca a fi feminina inseamna sa fii delicata, plapanda intr-un fel aproape astenic….ca inseamna sa fii un fel de zana care vorbeste frumos, nu injura, nu tipa, are un ton cald si moderat. Asociam feminitatea cu rochite colorate si cu abilitati in a dansa, a te aseza gratios, a avea maniera si o doza anume de retinere si pudoare.

Am incercat la un moment dat in viata mea sa fiu asa….pentru ca eram indragostita si credeam ca lui ii plac femeile feminine …asa plapande si zanoase cum ziceam eu. Cu cat incercam mai mult sa fiu asa cu atat ma simteam mai tare ca un elefant intr-un magazin cu portelanuri.

Nu stiu de ce insa asta a fost asocierea mea despre mine cam tot timpul …de cand am inceput sa ma descopar ca femeie, sa imi pun intrebari despre asta, sa observ femeile din jur pe care le consideram feminine.

 

Intr-o zi, stand in pat si facand nimic, dupa mult lucru cu mine in aceast zona, multe ateliere, experiente, instrumente aplicate, carti, introspectie, meditatii si ritualuri…mi-a aparut in minte imaginea unei maini cu unghiile colorate in toate culorile. MI-a venit o pofta nebuna sa imi fac unghiile galbene , portocalii cu rosu, poate chiar albastre. Inca un lucru despre care credeam ca este copilaresc si nu suficient de feminin …..acel feminine matur, asezat, cu doza de seriozitatea la locul sau.

In acelasi timp admiram femei tunse scurt cu cu o anume senzualitate si siguranta de sine, femei voluptoase cu forme rotunde, femei imbracate simplu si uneori lalai dar extreme de magnetice, femei de toate felurile ….si undeva, in interior…ma raportam la mine ca la o femeie care nu e inca…feminina, nu asa cum credeam eu ca trebuie sa fiu.

 

Cand am vazut acele unghii colorate am simtim placere, bucurie, libertate…nebunie. Cred ca mereu am avut in mine un spirit liber si razvratit, un gust cel putin interesant pentru haine, culori, stil. Nu mi-am dat voie sa il exprim prea mult pentru ca….nu credeam ca ma face destul de feminina si nu vroiam sa par o fetita…ci o Femeie.

Am urmarit de curand o tipa pe care o admir si care este sex coach , a practicat si invatat tantra ani de zile si ..in fine, are o poveste cu care am rezonat. Zicea asa:  daca iti face placere, te simti vibranta si bucuroasa atunci este tot ce ai nevoie.

Mi-au dat lacrimile si atunci si in momentul meu cu unghiile colorate. Am simtit cum inima mea se incalzeste si parca ceva s-a schimbat inauntru. Mi-am spus….si daca imi dau voie sa fiu exact asa cum simt? Si daca indraznesc sa las nebuna aia din mine afara realmente? Copila aia jucausa si femeia care uneori are chef de haine mulate, alteori de pulovere lalai , care uneori poarta culori nebune si alteori are chef doar de alb? M-am vazut jucausa, vesela, colorata, plina de magnetism si de senzualitate asa….fara o delicatete impusa, care nu imi apartine, fara o retinere anume care e doar o fatada, fara o seriozitate pe care am carat-o cu mine prea multi ani….fara cuvintele si tonul perfect mereu pregatite…..Cand imi amintesc ca adesea, auzindu-ma vorind imi spuneam in minte : ce voce am , de barbat …ce voce “nefeminina” aud….Oh….

Odata ce am inceput sa ma intorc la mine, in corpul meu, aici, in realitatea a cine sunt si am inceput, in fiecare zi sa imi pun palmele pe toate zonele pe care le respingeam….si sa simt caldura, sa fiu prezenta cu mine, cu pielea mea..cu coapsele mele prea mari, cu soldurile mele prea late, cu picoarele mele prea groase….odata cu asta am simtit o eliberare. Dinauntrul meu a izvorat o blandete si un drag pe care nu le-am simtit niciodata. Am inceput sa ma simt bine cu mine si sa imi spun “ esti fabuloasa asa cum esti” ….Asa am creat spatiul pentru ca inima mea sa imi arate acea imagine ce incet, incet imi reda libertatea de a fi Femeia care sunt….si nu cea care cred ca ar trebuie sa fiu.

Feminitatea este in fiecare, in felul ei unic si magic. Feminitatea nu apare pentru ca ne straduim sa parem cumva anume…ea este o energie ce emana, pe care o emiti pur si simplu atunci cand esti in contact cu tine, cu pantecul tau, cu energia ta sexuala, cu inima ta….cand esti in trupul tau cu drag si te accepti, te iubesti, te pretuiesti.

Un lucru important pe care l-am invatat despre feminitate este ca ea nu sta in cap, in concepte, in idei, in imagini autoimpuse, in ore de meditatie ci in corp, in simplul si perfectul tau corp….Prin integrarea energiei feminine, in engleza „embodiment” poti fi completa si poti Straluci aici, pe Pamant in toata Puterea ta. Prin conexiunea ta profunda cu Mama Pamant si cu Mama Divina, cu Corpul si cu Pantecul, Inima ta…deschizi larg portile feminitatii tale.

Calatoria abia incepe …si abia astept sa simt, sa vad , sa traiesc Femeia Fabuloasa ce urmeaza sa mi se reveleze. Treaba mea? Sa raman prezenta, sa imi pun zi de zi palmele pe corpul meu, sa ii spun “buna dimineata”, “ esti templul meu” , “ te iubesc”….si  sa ascult acea voce din mine care ma conduce catre Femeia Autentica si Vibranta pe care o simt atat de mult acum inauntru….si care abia asteapta sa aiba curajul sa iasa si n afara…Pas cu pas, zi de zi…intorcandu-ma mereu la mine si renuntand sa mai ascult ce cred altii ca inseamna sa fii femeie….renuntand mai ales sa imi creez eu standarde si imagini despre mine…despre ce ar trebui sa fiu si cum….ca sa plac….si sa ma accept minut cu minut asa cum sunt, sa imi accept toate ale mele asa cum sunt,imperfecte si iubibile.

Iti doresc si tie curajul sa fii prietena ta si cate un minut pe zi sa iti spui “ esti fabuloasa asa cum esti” <3

 

Cu blandete,

Anca Lavinia

Ghidul tau spre autenticitate feminina

 

 

Misiunea mea este aceea de a  te insoti in calatoria ta spre Acasa acela interior, spre Templul tau, spre toate partile din tine pe care sa le accepti si iubesti asa cum sunt. Tinandu-te de mana cu blandete si rabdare te conduc prin padurea magica ce are nevoie sa i se curete uscaturile pentru ca Lumina sa Straluceasca din nou.

 

Daca simti ca esti pregatita, viziteaza sectiunea Servicii din site precum si pagina de Facebook, AncaLaviniaFlorea, canalul de Youtube, Anca Lavinia ( le gasesti mai jos in site)

 

Ramai alaturi de mine si primeste vesti, picaturi de inspiratie, articole si invtatii. Introdu mai jos datele tale.

Treaba ta nu este el. Treaba ta este sa te onorezi pe tine

„Cum fac daca el se aprinde intai si mie imi ia mai mult timp?”

” Deci el ar trebui sa (ma) astepte?”

M-a emotionat atat de mult aceasta intrebare ingenua,curata din sufletul de femeie care inca nu stie cat de frumoasa e si cat de important este sa isi onoreze propriul trup.

M-a emotionat pentru ca si eu am fost pe acolo. M-am daruit fara sa simt, fara sa am trupul pregatit sau deschis, fara sa fiu in iubire….fara sa ma onorez. Nici nu stiam ce e aia…nici prin cap nu-mi trecea. Era important sa ii fac pe plac, sa nu creada nu stiu ce despre mine, sa fiu la inaltime, sa nu-l plictisesc, deranjez cu nevoile mele ….Era important ce vrea el nu ce vreau eu.

Ai o poveste asemanatoare? Continua sa citesti…

 

Din punct de vedere energetic femeia intai are nevoie de a -si cunoaste si intelege partenerul ( Chakra6, intuitia, mentalul) apoi are nevoie sa isi deschida inima, sa simta, sa fie in emotie, in iubire…si doar daca inima este pregatita , in iubire atunci si pantecul ei se va deschide si va fi pregatit.

In mod uzual femeile accepta un act sexual cand sunt deschise poate 5,10% , uneori chiar deloc ( in relatiile mai vechi unde ea sta pentru ca traieste cu credint ca e datoria ei si ca ea nu conteaza se intampla foarte des)

Pentru barbat energia circula invers – intai in zona pelviana apoi urca spre inima si apare emotia, conectarea la nivelul inimii si apoi poate ajunge si mai sus inspre cap/coroana. Pentru ei este mai dificil sa controleze aceasta energie si impulsul si sa ajunga la deschiderea inimii. Insa nu este imposibil , tine de practica, constienta.

Au fost crescuti si bombardati cu texte, imagini, credinte care sustin ca ar trebui sa aiba cat mai multe femei, ca femeia este datoare sa ii „dea” si dupa cum vedem in societate, femeia este obiectul sexual, obiectul dorintelor fara a mai exista nimic din ce numim iubire, deschidere, conexiune. Femeia a adoptat credintele anterioare , a reprimat, a evitat, s-a autonegat si autoflagelat, s-a deconectat de corp si de placere si a devenit ceea ce este astazi…fara obiectie pentru ca nu stie altfel.

 

Cate dintre noi am crezut sau credem ca nu conteaza cat de pregatita sunt eu sau ce vreau eu si ca e important ca el vrea, acum. Cate nu ne simtim vinovate, rusinate de propriile dorinte, nevoi si le ingropam lasand sa se intample ce-o fi…numai sa se intample si sa se termine? Cate avem curajul de a spune : nu, corpul meu nu e pregatit, am nevoie de timp, am nevoie de asta si asta…? Cate ne multumim cu „bine”, „mmm, ok”, ” a fost ok”…cu un oarecare gust amar in spate?

De cate ori ai cedat impulsului, momentului fara a simti ca esti cu adevarat deschisa, pregatita?

 

De ce vorbesc despre asta? Pentru ca este ca o plaga a societatii de astazi. Pentru ca e timpul sa ne trezim si sa ne reconectam cu corpul nostru, cu pantecul nostru, cu inima noastra….

Da, el ar trebui sa te astepte..si daca nu o face, nu vrea, nu intelege este treaba lui. Treaba ta este sa te onorezi, sa iti onorezi corpul, sa fii conectata cu pantecul si inima ta, sa te simti….si sa stii ce ai nevoie. Sa spui asta. Sa pui limitele pe care le simti. Treaba ta este sa fii cu TINE si apoi cu el.

Un barbat constient va sti cum sa lucreze cu el, va sti sa pretuiasca si sa onoreze femeia, va sti ca are nevoie sa fie rabdator, sa fie atent, sa fie implicat… Un barbat constient nu traieste pe baza impulsului si nu reactioneaza ci alege sa actioneze cu rabdare si stapanire de sine, sa se conecteze cu el si cu partenera, sa simta. Un barbat constient stie ca intimitatea nu inseamna sex. La fel si o femeie constienta.

„Dar nu exista asa barbati, as vrea eu..e un doar un vis..”

Iti spun : exista asa barbati atunci cand tu incepi sa te onorezi pe tine, sa te conectezi cu tine, sa te cunosti, sa revii in trup, sa fii constienta de feminitatea ta. Atunci cand tu stii sa spui stop…cand tu stii ca pantecul tau spune nu si ca inima ta nu e deschisa….va aparea langa tine nu unul…ci multi barbati constienti. Poti atrage in viata ta ceea ce esti. NImic altceva. Cand tu te deschizi catre tine si stii ca meriti mai mult…vor aparea…insa scopul nu este acesta. Scopul nu este sa apara un el pentru ca fara el te simti singura si incompleta ( astea sunt ranile tale) ci calatoria, calatoria spre tine, spre reconectarea cu tine…spre implinirea cu sine.

 

Asa ca draga mea femeie….nu e datoria ta sa il satisfaci pe el, nu e treaba ta sa se simta el regele junglei sau ca nu-i convine…nu e treaba ta sa te grabesti, sa lasi de la tine, sa iti ignori corpul doar ca sa-i fie lui bine si in fond…ca sa nu te paraseasca.
Lucreaza cu ranile tale …exploreaza-ti feminitatea, corpul, invata despre energia ta sexuala si cunoaste-o, reconecteaza-te cu Iubita din tine , cu Femeia din tine si ONOREAZA-TE!

Pentru mine este un proces continuu de autodescoperire si este din ce in ce mai profund, mai plin de bucurie alaturi de un partener constient si prezent ce a aparut in viata mea dupa multa atentie si munca cu mine insami. O relatie, intimitatea inseamna doi care construiesc impreuna ….si incepe de la tine.

 

Te imbratisez cu inima si iti doresc o reconectare blanda, sacra si transformatoare cu TINE!

Anca Lavinia,

cu autenticitate feminina

 

 

 

Daca simti ca ai nevoie de sprijin in calatoria ta , sunt aici pentru tine sa te insotesc catre reconectare. Vezi sectiunea Servicii a sitelui.

Te invit si pe pagina de facebook, Anca Lavinia Florea., pe canalul de Youtube, Anca Lavinia. .

 

Daca vrei sa primesti noutati, materiale exclusive, lasa aderesa de email si numele tau mai jos.

 

Sinceritatea cu tine iti va permite sinceritatea cu el. Relatia cu tine iti va aduce o relatie cu el.

M-am asezat in scaunul meu dupa o remarca facuta in timpul mesei si am luat caietul si pixul in mana. Asa obisnuiesc sa imi rezolv situatiile, confuziile….Am inceput sa scriu si in timpul asta cateva lacrimi mi-au curs pe obraz. M-am oprit si am zis : Doamne , te rog, ajuta-ma sa vad ce am de vazut aici, sa termin odata cu subiectul asta! Da-mi claritatea de care am nevoie sa il rezolv!

Si am ramas cu ochii in gol! Flashuri au aparut in interiorul meu , pe de-o parte simtite pe de alta, in imagini. O poveste mai veche a mamei mele mi se desfasura in fata ochilor interiori cumva …si vedeam cum eu eram ea si sotul meu era el, iubitul mamei ….acum in prezent. Am realizat cat de bine am preluat si am jucat acest tipar al relatiei ei si ce multa inchidere, teama mi-a adus vizavi de barbati, ce multa raceala si respingere fata de cel cu care imi impart viata ..Ce era mai dureros era faptul ca realizam constient fiecare reactie a mea, fiecare departare dintre noi, fiecare moment de evitare sau respingere, fiecare ton diferit….le vedeam pe toate insa nu stiam de unde vin si de ce se intampla asa…Eu nu ma stiam asa.

Am izbucnit in plans si m-am ridicat, m-am dus pe canapea si l-am luat langa mine spre a ma cuibari in bratele lui. M-a tinut asa cred ca mai bine de 20 minute , timp in care doar am plans si mi-am suflat nasul si in interiorul meu realizam ce om minunat am langa mine. Realizam cum e de prezent, cum ma sustine, cum e acolo pentru mine fara sa puna nici o intrebare, cum ma simt atat de Acasa, de inteleasa, de primita in bratele lui. Si in acelasi timp imi spuneam : iarta-ma, esti atat de minunat- i-am spus-o si lui atunci cand am reusit sa nu mai plang.

 

Observam cum plang toata durerea mamei si e femeilor dinainte, durere neplansa in situatii nespuse , traite numai de ele care au creat inchidere, reticenta, respingere si perceptii atat de greu de dus intr-o relatie despre barbati. Am cazut in acest tipar fara sa realizez. Barbatul devenise agresorul meu. Orice gest de afectiune, de senzualitate, orice compliment sau atingere ma facea sa resping si sa ma retrag in dezgust.

AM observat asta de fiecare data si m-am intrebat de unde vine…Am avut rabdare sa vad scenariul cum se desfasura si cum , incet, incet aparea separarea, indepartarea, evitarea chiar daca nu mi-a fost usor. In timpul asta eu vedeam, analizam, cautam cauze si raspusuri. Am vazut cum….situatia traita de cineva in trecut in raport cu barbatii si sexualitatea, situatie nerezolvata, neprocesata constient…ramane intiparita si se transmite apoi mai departe, mie. Si asa am intrat intr-un rol care nu era al meu si pe care il jucam excelent, la fel si el. Spunea exact ce trebuia si facea exact ce trebuia pentru ca eu sa reactionez in tiparul ala…pentru ca rana sa fie vizibila si tot mai mare.

Plangeam in bratele lui unde era cald si unde primeam tot ce aveam nevoie si spuneam: eu nu sunt tu, el nu este el, noi nu suntem voi! Ma eliberez de acest tipar acum! Dau drumul fricii, judecatii, respingerii, dezgustului si asocierilor dezechilibrate, ma eliberez de toate tiparele trecutului si ma deschid inima si pantec catre barbatul de langa mine. 

Plangeam si realizam cum se destrama relatii peste relatii din aceasta cauza, cum oamenii se instraineaza si nu stiu ce de, nu stiu sa vorbeasca despre asta, nu stiu sa se primeasca unii pe altii, nu stiu de unde vin…comportamentele, cuvintele, gandurile. Si instrainarea se instaleaza pe nesimtite si evitarea , negarea ei e si mai dureroasa. Asa apare singuratatea in doi, asa apar amantele, asa apare amicitia , colegii de apartament, asa apar certurile infinite sau resemnarile adanci.

 

Am ramas imbratisati , ne-am sprijinit fruntile una de alta si ne-am regasit. Apoi am povestit. Apoi am deschis o sampanie si am sarbatorit inca o lectie, etapa, inca un dans dus la final.

A fost cea mai vindecatoare imbratisare. A fost cea mai sustinatoare imbratisare, cel mai intim moment, cel mai vulnerabil si mai plin de compasiune si apropiere. A fost un moment pe care il pretuiesc si care in casa noastra se intampla ori de cate ori dansul ne poarta un pic prea departe de centru.

Este atat de vindecator sa fii vulnerabila in bratele partenerului tau, sa plangi din toata inima, sa ii spui cat ai gresit fara sa vrei, sa iti ceri iertare, sa ii spui cat e de minunat, sa nu spui nimic….sa fii sustinuta. E vindecator sa ai increderea ca esti primita de fiecare data, ca esti auzita de fiecare data si ascultata, ca esti sustinuta sa fii tu si sa te dezbraci de orice rusine, jena sau iluzie a puterii…

Este vindecator sa construiesti asa ceva si a randul tau sa fii tu cea care il primeste pe el in acelasi fel cand el este vulnerabil si plange in bratele tale.

 

Despre asta este intimitatea. Despre asta este relatia constienta. Despre asta este evolutia in doi. 

Nu lasa tacerea si evitarea sa va instraineze. Nu lasa corpul sa se inchda. Nu lasa inima sa se inchida. Nu lasa pantecul sa se inchida. Si daca observi ca s-au inchis cauta-te….sa te reunesti cu ele din nou, sa poti sa te deschizi din nou, sa poti sa fii langa el din nou in toata vulnerabilitatea ta , chiar daca nu stii raspunsurile. Sa te lasi sa fii goala de prejudecati si temeri, constienta ca doar asa iti esti tie prietena, sprijin, adevar si astfel, si el iti poate fi.

Relatia incepe cu tine. RElatia constienta cu tine poate aduce o relatie constienta si cu el. Tot ce iti faci si dai tie ii dai si lui inconstient. Felul in care tu te tratezi e felul in care el te va trata. Constientizeaza-te, fii prezenta in tine si in viata ta, cauta-te pe tine inainte sa il cauti pe el. Ai grija de tine. Doar fiind in sinceritate cu tine vei putea sa fii in sinceritate cu el. Doar fiind in relatie cu tine vei putea fi in relatie cu el.

Sa vedem ce ne rezerva urmatoarele zile ale vietii noastre. Suntem pregatiit sa dansam impreuna in acceptare, deschidere, sustinere si iubire.

 

Din inima,
Anca Lavinia

cu autenticitate feminina

 

Daca esti pregatita sa pasesti catre tine mai constient, mai prezent, sa construiesti aceasta relatie de sinceritate ,sustinere , inceredere cu tine scrie-mi. Sunt aici sa te sustin. Gasesti detalii in sectunea Servicii a siteului.

Te invit si pe pagina de facebook, Anca Lavinia Florea., pe canalul de Youtube, Anca Lavinia. .

 

Daca vrei sa ramanem impreuna in comunitate, sa primesti materiale si articole exclusive aboneaza-te la newsletter mai jos.

Ce dam mai departe copiilor nostri?

 

Draga femeie, acestea sunt cuvinte din suflet, din sufletul unei fetite , a unei femei , a unei viitoare mame.

 

Mai stii tu cum am crescut? Mai stii toate acele lucruri pe care trebuia sa le faci, indeplinesti spre a primi iubirea, acceptarea, aprobarea?

„Stai cuminte”

„Vorbeste frumos/ nu raspunde inapoi”

„Tu nu stii, tine-ti gura”

„Ma faci de ras, ai grija cum te porti/ce zici/cu cine umbli”

„Nu ai voie”

„NU mai plange/nu mai fii bleaga/ nu mai fa asa…”

” Fii mai rationala, lasa prostiile”

„Trebuie sa fii prima/ sa fii cea mai buna/ sa iei note mari”

As putea continua cu inca doua pagini. Cred ca ti-ai facut o idee deja si probabil ca multe dintre cele de mai sus rezoneaza cu tine.

Dincolo de aceste cuvinte spuse mai sunt si cele nespuse. Privirile, gesturile, tacerile, subiectele despre care „nu vorbim”.

Din ambele am inteles foarte multe despre tot…Ne-am coformat,adaptat, modificat si transformat astfel incat sa placem, sa primim atentie, sa fim cum vor ei, sa nu ne respinga, abandoneze/retraga iubirea.

A trebuit sa renuntam la noi ca sa fim iubite.  Am invatat ca noi nu suntem suficiente asa cum suntem, ca nu suntem bune, ca nu suntem destul, ca ceva e in neregula cu noi….daca nu facem asa cum ne cer ei. Ca trebuie sa le indeplinim asteptarile daca vrem un zambet, o imbratisare, un gest de afectiune, un dar…

 

Am devenit femei doar in trup. IN suflet, in emotie, in gandire suntem inca copile. Ne raportam la noi ca la niste fete- incapabile, insuficiente, mai proaste, mai mici fata de toti/toate celelalte. Nu suntem constiente de faptul ca acum suntem adulte, suntem mature, putem decide pentru noi ….si ramanem incapsulate in povestile, gandurile, emotiile, ranile copilariei.

Reactiile noastre sunt de acolo, tot ce vrem sa devenim, sa demonstram, sa ajungem….este pentru ca inca vrem sa primim iubirea parintilor nostri.  Hranim cu brio Imaginea pe care am adoptat-o si dezvoltat-o, hranit-o de-a lungul anilor , acea imagine care sa fie conforma cu asteptarile celorlalti si care nu ne reprezinta la o privire mai adanca in Suflet. Si simtim ca suntem goale, ca nu merge, ca nu suntem fericite, ca am obosit, ca mai mult plangem si suntem anxioase decat bucuroase, ca desi aparent avem tot, nu suntem implinite.

Suntem inca intr-o lupta cu parintii. Suntem inca in zbaterea dintre copilul care are nevoie de aprobare, acceptare, afectiune, prezenta si adultul care nu mai poate asa si pe undeva…realizeaza ca joaca un rol, ca nu-si traieste viata, visele. 

 

Si dincolo de vorbele mamelor si tatilor, de tiparele si povestile lor, de asteptarile si proiectiile lor mai sunt si cele ale bunicilor, strabunicilor, matusilor si tot asa- a lineajului nostru, a genratiilor dinaintea noastra. Toate si-au pus amprenta si bagajul in noi…iar noi…ne conformam fara macar sa realizam ca tot ce facem, spunem, stim despre lume este ceva ce repetam, ceva ce nu e al nostru….ceva ce redam cu fidelitate.

Toate aceasta mostenire, imagine, tipare, emotii, rani, dureri, reprimari, anxietati , raportari si perceptii trec mai departe catre copiii nostri. Ele fac parte din noi si vor face, natural, parte si din ei pentru ca informatia este transmisa energetic din om in om, din generatie in generatie. ( Va recomand cartea „fantomele din familie).

Toate durerile, neiubirea, critica, nemultumirea, saracia, frigiditatea, inchistarea, lupta, rusinea, vinovatia, regretele,frustrarea, frica, neincrederea….si altele sunt transmise prin sarcina copilului pe care il purtam. 

Prin lipsa noastra de constienta condamnam o alta generatie sa traiasca o placa….pe care am tot trait-o si noi ( cu modficarile usoare de rigoare). Pot aparea ( asa cum si unele dintre noi am fost) rebelii, ciudatii….copiii care nu se conformeaza, care nu mai vor sa taca, sa asculte, sa fie ce vor parintii. Insa undeva accolo…in celulele corpului, in subtil…toata mostenirea exista deja si afecteaza relatiile lor viitoare, felul in care simt, decid, se raporteaza la viata, bani, iubire, barbati, femei, sexualitate, placere, durere, libertate etc….Toate sunt deja inscrise acolo. Iar noi functionand in conformitate cu ele nu vom sti sa gestionam copiii care sunt si cer altceva.

 

Este vital ca tu, viitoare mama sa te gandesti la asta. Inainte sa vrei musai un copil. Sa te gandesti si sa te intrebi :

De ce vreau un copil de fapt?

Ce inseamna copiii pentru mine?

Ce inseamna sa fiu mama pentru mine? ( cum au fost mamele din lineajul meu, ce am vazut la ele?)

Ce vreau sa compensez, adresez, rezolv prin a fi mama? 

Ce relatie am eu de fapt cu mine, cu sufletul meu, cu pantecul meu?

Stiu ce transmit mai departe copilului meu?

Care este relatia mea cu partenerul meu? Il iubesc/ nu…stau pentru ca…? 

Care sunt acele credinte, tipare pe care le-am invatat/preluat de la mama/bunica despre a creste copii, despre sarcina, despre nastere, despre a fi femeie si mama? Ce am preluat de la ele despre pantecul ,sexualitatea, femeia din mine? Cum este feminitatea mea, ce relatie am cu ea? 

 

Cred ca tote aceste intrebari si altele…fac parte din procesul constient, prezent, atent de devenire….de cunoastere de sine, de dezbracare de ce nu e al meu….de curatare si purificare, de pregatire….pentru a fi mama.

Incepe de unde simti cu intrebarile. Ia pixul si foaie si pregateste-ti momente intime in care sa scrii…sa intrebi sufletul tau, sa observi, sa recunosti, sa accepti….sa VEZI.

Fii o Femeie Constienta! DEvino o Mama Constienta! Fa lucrurile altfel decat au fost facute cu tine! 
Ofera-i viitorului copil alt mediu, alta energie, emotie, conexiune, educatie…alte ganduri, trairi, raportari….Si asta o poti face DOAR ingrijindu-te de tine, de procesul tau, prin popria calatorie si exemplu.

 

La felul in care noi am fost ccrescute nu putem avea pretentia sa transmitem mai departe altceva. Ceea ce facem este sa cautam tehnici, retete, experti care sa ne spuna ce sa facem cu copiii, sa le invatam si repetam, redam….fara sa intelegem ca exemplul propriu….de dincolo de cuvinte conteaza cel mai mult; ca nici o tehnica invatata si redata nu inlocuieste conectarea autentica, simtirea, emotia- intai cu sine…si apoi cu copilul tau! 

Ia-ti puterea inapoi! Ocupa-te de tine! 

 

 

Iti stau cu mare drag la dispozitie pe acest drum daca esti pregatita sa il incepi. Poti vizita sectiunea „Servicii” si imi poti scrie oricand la scrie-mi@ancalavinia.ro

 

Simt sa fiu o Femeie si o Mama altfel…care sa aduca pe lume copii in mod prezent, constient si cu o pregatire temeinica a mea inainte de conceptie. Sunt pe acest drum de multi ani si doresc sa iti daruiesc din experienta mea personala si cea de cabinet din care invat zilnic foarte mult.

 

Ramai prezenta, blanda si iubeste-te!

Lavinia,
Autentic Feminin

 

Daca vrei sa primesti mai multe informatii/articole exclusive introdu emailul si numele tau mai jos. Aboneaza-te la Newsletter.