Slide toggle

Have a Question?

Monday - Friday: 09:00 - 18:30 409 Mladost District, Sofia Bulgaria +359 2 123 456 +359 2 654 321 shop@zass.con

Categorie: Relatii

Am uitat…

Image*Nu pot ei sa fure cat putem noi sa iubim* scria pe un banner de la protestele pentru Rosia Montana. M-a inspirat si o avalansa de fete suferinde mi-au venit in mine…o avalansa de plangeri si vcitimizari, de dureri si neintelegere…de ce? Pentru ca asta se intampla acum in lume… confuzie, haos, durere, egoism. De ce? Pentru ca am uitat sa iubim, am uitat sa fim oameni , am uitat pur si simplu ca cineva este langa noi.

Am remarcat ca oamenii sunt mirati atunci cand te porti frumos, atunci cand le deschizi o usa sau le spui multumesc pentru ca dau cu matura. Oamenii s-au transformat in niste stane de piatra tot mai mult…si se vad numai pe ei, se admira numai pe ei uitand complet de semeni si de porunca esentiala pe care o avem de urmat : sa iubesti aproapele ca pe tine insuti.

Tot ceea ce se intampla si ceea ce vedem in jur se datoreaza lipsei de intelegere a acestei simple porunci…a lipsei iubirii pe toate planurile. Va fi si mai rau doar pentru ca apoi sa rasara soarele. Din haos se naste o noua lume. Schimbarea se produce oricum, am intrat in legea iubirii si pentru cei care sunt de piatra si traiesc in intuneric aceasta schimbare aduce multa suferinta. Da! De aia ecxista suferinta si de aia se tot amplifica in jurul nostru. Daca vom incepe sa schimbam gandurile noastre, intelegerea noastra, felul de a vedea si de a ne manifesta…in bine, in pozitiv, inspre iubire atunci aceasta schimbare va putea fi tolerata. Altfel…priviti in jur: crime, accidente, sinucideri, catastrofe, oameni care parca nu mai sunt ei…

Sa ne amintim de IUBIRE si de CREDINTA. Ele ne vor salva, ele ne vor renaste, ele sunt calea de urmat si farul nostru. Suntem toti suflete create de Dumnezeu, suntem toti oameni, frati si surori…sa ne amintim asta si macar in viata noastra de zi cu zi sa ne uitam cu mai mult drag si intelegere la cel de langa noi. Sa ne reamintim ca nu suntem doar noi aici…si ca gesturile de iubire, toleranta, amabilitate aduc bucurie, aduc omenie…ne readuc la noi, unu.

 

Cu relatia la…verificat

Ma intalnesc des in ultima vreme cu relatii, diverse relatii de prietenie romantica, relatii de cuplu. Observ ca majoritatea lor sunt relatii cu multe probleme, dezechilibrate si am ajuns sa apreciez atat de mult ceea ce am. Nu de putine ori mi se spune  *ce norocoasa esti* …

As vrea sa incep prin a va spune ca ani de zile tot ce mi-am dorit a fost o relatie, un print care sa ma iubeasca, sa imi ofere, sa il iubesc si sa ii ofer acea perfecta comuniune. Ani de zile am cautat, am alergat si de fiecare data totul se naruia dintr-un motiv sau altul, Am ajuns sa nu mai inteleg nimic…eu , cea draguta si atenta, generoasa si cu intentii dintre cele mai bune…de ce mie? Ce nu fac cum trebuie? Cred ca va suna cunoscut daca va spun cuvantul dependenta, ceva gelozie, incapatanare, imaturitate emotionala…Da…nu intelegeam nici macar cum sa mergi pe strada fara sa te tii de mana sau cum sa pleci de langa mine doua zile- era o tragedie de fiecare data.

Iata ca ajungand la a enspea relatie nereusita am ajuns si la psiholog pentru a-mi gasi raspunsurile. Aici am aflat ca atunci cand cauti ceva in exterior cu ardoare, cand alergi si faci un unic scop din a avea acel ceva…el va fugi cu atat mai mult. Am inteles ca inceputul este in interior, este lucrarea ta cu tine. Cu pasi marunti am inceput sa imi acord timp mie, sa citesc, sa ma plimb, sa fiu cu mine si sa inteleg ca nu e un sfarsit de lume daca sunt singura…sunt atatea de facut mai ales ca femeie 🙂 Sunt atatea mici placeri si ritualuri de ingrijire, momente de rasfat pe care ni le putem acorda ca nici nu se simte acea singuratate de care atata ne temem. In final noi suntem tot ceea ce avem nevoie de fapt.

Asa, pe jumate intreaga, realizand ca nu mai am nevoie  de cineva care sa ma tina legata cu o  funie destul de lunga…viata mi-a scos in cale pe acela caruia ii dedic acest articol. Am inteles alaturi de el ca asa trebuie sa fie o relatie ok, o relatie echilibrata- cu incredere totala, respect si libertate reciproca. Aud mereu de o ea care face crize, care tipa, care intreaba la fiecare minut unde a fost si ce a facut, aud de un el care spune ca nu-l lasa nevasta sau prietena sa mearga la meci sau la concert…aud de tot felul de iluzii care se numesc relatii…

Oameni buni plecati intati de la voi realizand ca bagajul vostru, neiubirea de sine, traumele voastre, fricile de abandon si dependentele, lipsa unui parinte in copilarie etc….duc la toate aceste dezechilibre. Cel gelos nu e doar gelos…el proiecteaza mereu in afara propria teama…este mai simplu sa tipi, sa trantesti in exterior decat sa iti faci tie un inventar interior si sa spui, da, am o problema.

Se poate ajunge la o relatie echilibrata, armonioasa in care nu au loc invinovatirile, ridicarile de ton, reprosurile, nervii. Nu m-a sustinut nimeni atat de mult vreodata fara sa puna intrebari si sa ceara explicatii…fara sa intre in sufletul meu atunci cand eu am nevoie de el pentru mine. Orice doresc sa fac pentru cresterea mea, pentru nevoia mea personala, ca este un curs, ca este o plecare din oras, ca sunt 2 zile de stat inchisa in camera…sau pur si simplu o distractie pe undeva a primit mereu un raspuns calm, placut cu toata sustinerea si increderea de care am avut nevoie. Chiar si cand am stiut ca nu voi mai avea un loc de munca si ca nu va fi usor sau atunci cand mi-a venit mie nu stiu ce idee mirobolanta de a incepe un business care nu mergea…mereu mi s-a spus * sigur, fa cum simti, cum crezi ca e mai bine pentru tine*.

Multumesc celui ce sta in spatele meu ca un gardian, un inger pazitor, celui ce imi da incredere in mine si imi valorizeaza deciziile si prezenta. Multumesc pentru ca nu mi-ai cerut niciodata nimic si sper ca si eu sa ma ridic la inaltimea frumusetii tale. Iubirea se daruieste din preaplinul fiecaruia…nu se cere, nu se forteaza, nu se revendica si nu se lupta…Sa nu uitam :  Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.

Vindecarea de parinti

Iubiti-va parintii, cinstiti-va parintii, intelegeti ca fiecare este unic.

Am avut o relatie dificila cu parintii mei, in special cu mama mea, o femeie puternica dar care nu a invatat sa isi exprime emotiile, trairile. Am avut o copilarie frumoasa dar destul de inchisa din punct de vedere comunicativ, cu pretentii foarte mari in ceea ce priveste rezultatele scolare. Cred ca multi ati trecut prin asta.

Am crescut si dupa faza adolescentina de copil rebel am incercat si inceput sa caut raspunsuri. Am incercat sa inteleg de ce e un nod acolo care nu ma lasa inca sa trec peste mama, peste diferentele noastre trecute. Pana la urma trecutul e trecut si avem doar prezentul…

Terapia a functionat partial reusind sa iert ceea ce consideram eu ca a s-a facut gresit, am inteles ca fiecare are o educatie, niste parinti si un fundal din care vine…Mama si tata ne iubesc indiferent de felul in care se manifesta. Unii stiu sa arata aceasta iubire mai mult altii mai putin…

Am inteles intr-un final  ca mama a avut traumele ei, la randul ei pe care inconstient le-a trimis catre mine – indirect. Si am inteles de asemenea ca e ok asa cum simt, ca nu e musai sa imbratisezi pe cineva mereu, sa suni pe cineva mereu, sa ii dai atentie mereu doar pentru ca asa vrea acea persoana. E ok sa faci asa cum inima iti spune ca e bine pentru tine.
Momentul in care am vorbit despre asta si i-am explicat ca e minunata asa cum este…a fost superb. Mi-a redat pacea, linistea si mi-a confirmat ca am reusit sa rezolv aceasta trauma de copil neinteles , lipsit de afectiunea de care avea nevoie ( afectiune inlocuita cu ciocolata de-a lungul anilor 🙂 )

Fiecare suntem distincti si avem anumite nevoi mai mari sau mai mici. Parintii stiu cateodata sa le intampine, alteori nu insa despre asta este calatoria maturitatii…a-i intelege, a-i ierta, a-i iubi exact asa cum sunt. Pana la urma noi luam de ceilalti  ceea ce dorim, prin propria perceptie, facem ce vrem si ce stim cu ceea ce primim. Nimeni nu este vinovat de faptul ca noi ne simtim raniti, atacati, frustrati sau singuri…este propria noastra alegere si perceptie asupra situatiei.

Suntem unici si de aceea fiecare se poarta, actioneaza si este intr-un anumit fel…am invatat sa respect asta, probabil mai am inca de lucru pe ici pe colo, dar macar am dobandit intelegerea: fac ceea ce vreau, ceea ce aleg cu ceea ce primesc din afara.

Fericirea este intotdeauna in noi si nu la ceilalti, fie ei parinti, frati, parteneri, prieteni…haideti sa cautam in interiorul nostru copilul pierdut, frantura Divina, stralucirea unica pe care o avem- ele ne vor aduce fericirea. La un nivel mai realist daca vreti, noi ne alegem gandurile si reactiile, putem alege de fiecare data un gand pozitiv si o reactie echilibrata venita din intelegerea unicitatii fiecaruia, a dreptului fiecaruia de a se exprima si a face ceea ce doreste. Cum spuneam intr-un articol anterior, ceea ce face o persoana spune ceva despre ea si nu despre noi.

Va invit asadar sa va iubiti parintii, sa va iubiti familia, poate sa le si spuneti asta daca simtiti si pana acum v-ati oprit si sa cautati acel loc de iubire in interiorul vostru, in inima voastra pentru a putea darui tuturor celor care vin inspre voi un graunte sau o mare din minunatul/a sentiment/traire.

Image

Frica, ganduri, iubire

Frica este inradacinata in noi insa culmea, ea de fapt nu exista. Frica a fost creata de noi, de mintile noastre si de la Adam si Eva nu ne mai da pace.

Suntem educati de mici ca Doamne Doamne ne bate sau ca o sa mergem in Iad daca suntem copii rai. Crestem cu frica indusa fata de Dumnezeu, manipulati fiind de o societate si o biserica ce doreste controlul asupta mintii noastre. Iar noi- am lasat aceasta minte cu gandurile ei pline de frica sa ne conduca si perpetuam acest defect de generatii.

Dumnezeu -pentru cei ce cred, sau Universul, Energia primordiala – este iubire. Altceva nu exista de fapt, sunt creatiile noastre. Ne e frica de gandurile noastre, de aceea nu coboram mai adanc in noi sa ne intelegem, de aceea nu mergem la terapeuti sa ne ajute, de aceea nu actionam din iubire, ne e frica de noi insine, de ceea ce am putea face, crede, gandi…si ne-ar scadea inca si mai mult in proprii ochi.

Am remarcat o ruptura extraordianara in noi, in general, aceea intre intuitie sau suflet/inima si gand/minte. Am auzit recent intrebarea „Cum stim cand gandim si cand simtim?” Va invit sa cercetati aspectul asta, poate va veti redescoperi si veti lasa incet, incet fricile deoparte.

„Frica si miracolele provin din aceleasi ganduri” Suntem liberi sa alegem una sau cealalta. Alegand frica nu vom mai crede si nu vom mai vedea miracolele din jurul nostru….de aceea suntem o societate densa, materialista, sceptica,cinica

Imageam ales frica….in locul a ceea ce ne-ar putea salva si trezi: miracolele care se intampla din Iubire.

Suflete curate

Mi-am reamintit si reconfirmat cat inseamna pentru mine animalele si cata fericire imi aduc.Am vizitat astazi un loc deosebit unde am gasit cativa cai, caini si pisici traind in armonie deplina.

M-au dezarmat ca de fiecare data curiozitatea, blandetea, ingenuitatea, frumusetea acestor animale. Am simtit fericirea deplina, energia transmisa de ele facandu-mi ochii sa se umezeasca. Am uitat ca ploua, ca inghetasem, ca era noroi si ca muream de foame…m-am umplut de bucurie mangaindu-le, vorbindu-le, lasandu-le sa ma cunoasca.

As fi atat de fericita sa ma trezesc in fiecare zi intre cai, pisici, caini si orice alte animale pentru a-mi pastra curatenia sufletului asa cum o simt acolo, intre ele.

Avem atat de mult de invatat de la animalele din jurul nostru, numai de ne-am face timp cateva minute sa le privim ca pe niste suflete si nu ca pe niste obiecte sau proprietati…