Adevarul. Adevarul meu. Sinceritate. Prezenta.
Cine sunt? Ce cred despre mine?
Intrebari si cuvinte care descriu perioada in care ne aflam. O energie puternica, profunda care ne ajuta sa ne uitam cu adevarat in noi, la viata noastra, la alegerile noastre….sa iesim din roata trecutului, din aceleasi decizii, alegeri, mod de a gandi si actiona….sa intram de fapt, pe sinele reale ale Sufletului Nostru.
Toate sesiunile mele din ultima vreme au fost despre a sta fata in fata cu tine. Fata in fata cu un adevar care doare poate, care nu iti convine, pe care nu vrei sa il vezi.
Stii cum ne pierdem Identitatea?
Incepand de foaaaarte mici sa facem ceea ce asteapta ceilalti de la noi , intai parintii, bunicii, apoi profesoarele si copiii si tot asa…pana la a face ceea ce societatea asteapta de la noi.Usor…ne dizolvam in marea de „ar trebui sa fiu cumva” incat uitam cine suntem, ne pierdem pe noi.
Cream cu multa pricepere si repetitie un Eu care este asa cum ar trebui, care se conformeaza, care face ce e corect, ce e bine. De ce facem asta? Ca sa multumim, ca sa nu fim respinse, judecate…..ca sa primim farama de iubire si aprobare de care avem nevoie, ca ne e frica de singuratate…de neiubire.
Ce facem din acest Eu care este pentru altii? Mergem la o scoala „buna”, suntem fete cuminti, ne maritam cu cine trebuie si respectam tot ce ne-a zis mama, muncim cu adevarat mult, cinstit, serios intr-un loc de munca ce ii face mandri pe ai nostri, castigam bani si ne luam o casa cu rate , facem copii poate sau avem tot mai multe proiecte, suntem tot mai ocupate bifand tot ceea ce se asteapta de la noi.
Zambim cand e nevoie, ne asezam frumos cand e nevoie, dam din cam a aprobare cand e nevoie, suntem la locul nostru, urmam intocmai linia trasata ca sa fim ” fete bune, mame bune, sotii bune”.
Si la un moment dat observam ca am obosit, ca mai mult ne e rau decat bine, ca suntem epuizate, ca simtim un gol in stomac mereu, ca suntem iritate de tot si toate, ca rabufnim la toata lumea, ca bem sau mancam prea mult, ca nu mai avem vlaga in privire, ca nu mai dormim bine, ca nimic nu se leaga si culmea….daca intram si pe drumul dezvoltarii personale cat de cat…observam si ca toate astea se repeta. Se repeta tipul de oameni din jur, situatiile din jur, relatiile ….totul ca intr-o roata perfect unsa.Iar noi ne tot suparam, deranjam si acuzam pe ceilalti ca nu sunt , ca ne fac…., ca ne enerveaza, ca sunt ….
Continuam sa ne trezim zilnic si sa facem acelasi lucru. Sa umblam somnambule prin viata si sa implinim nevoile si asteptarile altora. Sa ii facem mandri pe ceilalti, sa primim acea palma pe umar in semn de recunostinta….care nu mai vine niciodata. Continuam sa zambim frumos, sa muncim mult, sa avem nodul in stomac si in gat, sa ne enerveze toata lumea, sa nu mai avem timp pentru noi, sa ….fim „corecte” ca si niste papusi cu cheita frumos pictate si asezate in decor.
Nu stim de ce plangem des, de ce nu ne convine, de ce mancam prea mult, de ce nu dormim, de ce suntem anxioase sau avem atacuri de panica, de ce suntem mereu obosite sau tipam la ceilalti fara motiv. Credem ca ei sunt de vina, ca viata e grea si ca nu avem noroc.
Ce ratam este tocmai esentialul….Prezenta. Adevarul. Sinceritatea. Cu noi.
Pe undeva, in mici fante interioara intrezarim intuitiv ceva…ceva despre noi…apar ganduri uneori ” nu esti buna, nu faci suficient, esti proasta, tipi prea mult, nu esti feminina, fii mai blanda, esti rea, nu esti in stare…etc etc”. Ele vin si trec precum ploaia. Iar noi mergem mai departe primind aceleasi personaje, aceleasi situatii, aceeasi roata….
Cand lucrez in cabinet si opresc clienta exact in momentul ala in care apar gandurile…exact in fanta ce s-a creat pentru doua secunde….energia se schimba, ochii se intristeaza, se inlacrimeaza, se face liniste.
Intreb : ce simti cu adevarat? Ce crezi TU cu adevarat despre tine? CUm esti tu? Acea tu pe care nu o arati lumii?
Cu un pic de incurajare si sustinere ies cu lacrimi adesea ” proasta, urata, nu-s in stare, agresiva,nu suficient de….nu-mi place de mine deloc” . Mare pas inainte, mare moment. Am ajuns exact acolo unde doare, am atins adevarul acestui moment, acestei etape.
Adesea poate sa si recunoasca ” mi-e frica sa sa vad asta despre mine, mi-e frica de ce o sa gasesc acolo”….sau „nu vreau, nu-mi place…nu pot sa accept asta despre mine….”
„eu trebuie sa fiu…..”
Cream imagini despre noi. Citim, intelegem, adoptam credinte, cuvinte, concepte, ne comparam si tinem mortis sa fim cine credem ca ar trebui sa fim….si nu cine suntem cu adevarat.
Se creeaza o prapastie in noi. De la cea care sun realmente la cea care este in viitor- acolo in tablou- imaginea catre care tot alerg, sa devin.
Cu ce umplem groapa? Cum facem sa rezolvam groapa?
Draga mea, e un moment unic si extrem de puternic acesta. Acest moment in care iti dai voie sa te uiti fie si pentru 2 minute la tine ceea adevarata, exact asa cum te vezi si te crezi ….Este un moment urias de imputernicire, de evolutie.
MI-a fost foarte greu sa trec prin aceste mici morti ale imaginilor create, ale egolui meu…ale cine credeam eu ca trebuie sa fiu. Este infricosator, este in toate felurile. INsa este singura cale. Singura cale pentru a ajunge cu adevarat la Identitatea ta , la cine esti TU, la darurile tale, la Unicitate ta. Este singura cale prin care poti sa te simti mai bine cu tine, sa te iubesti candva pe tine, sa iti fie viata mai usoara, mai fericita, mai implinita si cu sens si zambet real, din inima.
Pana nu ne dam voie sa ne uitam acolo….acolo unde nu vrem , la partile alea din noi care nu ne plac, de care ne e frica, pe care le respingem….nu vom putea sa facem cu adevarat pace cu noi. Acolo….in partile alea pe care nu vrem sa le vada altii sta cheia. StaLumina.
Ce simti/crezi ca are nevoie acea parte din tine, acele parti din tine? Priveste-le si simte sau intreaba-le ce au nevoie de la tine. Crezi ca de respingere, critica, judecata??
Adevarul. Uneori este greu de dus. Insa nu avem decat doua optiuni : pe el….ce este real acum in noi, in acest momnt sau minciuna de pana acum, lupta de pana acum, imaginile de pana acum…roata in care ne-am tot invartit.
Cand iti dai voie sa te accepti asa cum esti, sa te vezi asa cum esti, sa te tii in brate asa cum esti….sa iei copila din tine in brate si sa o alini….cand spui „iarta-ma ca te -am respins, iarta-ma ca nu te-am vazut si ascultat….” se creeaza vindecarea sufletului. Permite lacrimilor sa curga, permite durerii sa iasa, permite fricii sa fie, permite …si respira.
Nu putem sa fim intregi si sa ne mintim cu concepte frumoase si afirmatii zilnice o viata intreaga. SAu putem. Depinde ce alegem.
Adevarul este profund. Sinceritatea este porfunda. Procesul cu tine este profund. Identitatea ta este ….sub acestea.
Afla cine esti dincolo de tot ce te-ai chinuit sa fii pentru altii.
