*Nu pot ei sa fure cat putem noi sa iubim* scria pe un banner de la protestele pentru Rosia Montana. M-a inspirat si o avalansa de fete suferinde mi-au venit in mine…o avalansa de plangeri si vcitimizari, de dureri si neintelegere…de ce? Pentru ca asta se intampla acum in lume… confuzie, haos, durere, egoism. De ce? Pentru ca am uitat sa iubim, am uitat sa fim oameni , am uitat pur si simplu ca cineva este langa noi.
Am remarcat ca oamenii sunt mirati atunci cand te porti frumos, atunci cand le deschizi o usa sau le spui multumesc pentru ca dau cu matura. Oamenii s-au transformat in niste stane de piatra tot mai mult…si se vad numai pe ei, se admira numai pe ei uitand complet de semeni si de porunca esentiala pe care o avem de urmat : sa iubesti aproapele ca pe tine insuti.
Tot ceea ce se intampla si ceea ce vedem in jur se datoreaza lipsei de intelegere a acestei simple porunci…a lipsei iubirii pe toate planurile. Va fi si mai rau doar pentru ca apoi sa rasara soarele. Din haos se naste o noua lume. Schimbarea se produce oricum, am intrat in legea iubirii si pentru cei care sunt de piatra si traiesc in intuneric aceasta schimbare aduce multa suferinta. Da! De aia ecxista suferinta si de aia se tot amplifica in jurul nostru. Daca vom incepe sa schimbam gandurile noastre, intelegerea noastra, felul de a vedea si de a ne manifesta…in bine, in pozitiv, inspre iubire atunci aceasta schimbare va putea fi tolerata. Altfel…priviti in jur: crime, accidente, sinucideri, catastrofe, oameni care parca nu mai sunt ei…
Sa ne amintim de IUBIRE si de CREDINTA. Ele ne vor salva, ele ne vor renaste, ele sunt calea de urmat si farul nostru. Suntem toti suflete create de Dumnezeu, suntem toti oameni, frati si surori…sa ne amintim asta si macar in viata noastra de zi cu zi sa ne uitam cu mai mult drag si intelegere la cel de langa noi. Sa ne reamintim ca nu suntem doar noi aici…si ca gesturile de iubire, toleranta, amabilitate aduc bucurie, aduc omenie…ne readuc la noi, unu.
