Am sa pornesc aceste randuri de la a spune ca toti avem o latura feminina si una masculina. Toti avem aceasta energie pe care , in timp, o manifestam cu preponderenta intr-una dintre directii.
Eu sunt femeie ceea ce inseamna ca energia mea ar trebui sa fie una feminina. Nu neaparat.Am fost intai barbat- energetic pana sa fiu acum asa cum unii dintre voi ma cunosc. In adolescenta si inceputul maturitatii mele am manifestat cu precadere latura mea masculina. De la fizic si pana la felul de a ma purta. Ce inseamna asta ? Ma imbracam numai in blugi/pantaloni, nu ma aranjam, fetele dragute mi se pareau dintr-o categorie pe care nu am sa numesc aici. Nu intelegeam rostul fardurilor, rochiilor, culorilor, aspectului asta care pentru mine, atunci, era departe ce ceea ce puteam intelege.
Petreceam timpul cu barbati, fiind mereu un baietoi prin felul in care salutam, raspundeam, stateam sau faceam anumite lucruri. Beam cot la cot cu ei, injuram cot la cot cu ei si ma infuriam actionand agresiv si taios de nenumarate ori. Manifestam o latura dezechilibrata a masculinitatii mele.
Apoi , mai tarziu, datorita conflictului interior in care se afla femeia din mine cu barbatul din mine, am realizat ca ceva nu merge in viata mea. Am inceput sa fiu mai atenta la mine, la felul in care ma imbracam , sa ma aranjez mai des, sa nu mai vorbesc urat, sa incep sa primesc in viata mea femei ca si pietene. Incet, incet , fara sa stiu sa numesc aceasta, am devenit femeie. Am manifestat in mare parte energia feminina intr-un mod dezechilibrat. Nu voi intra in detalii. Pentru asta recomand cursurile de Arhetipuri.
AM ajuns, dupa multa munca spirituala, de cautare si vindecare, sa inteleg de ce m-ar ajuta si cum ambele laturi ale mele. Femeia a venit aici in aceasta calitate tocmai ca sa exprime feminitatea ei. A venit aici ca sa fie blanda, calda, emotiva, vulnerabila atunci cand e cazul, creativa, sensibila si draguta. Nu a venit aici sa stea numai in pantaloni, sa ia decizii si acasa si la serviciu, sa vorbeasca precum un barbat, sa fie agresiva si asa mai departe.
De ce am nevoie eu ca si femeie de latura mea masculina?
Nu am inteles multa vreme matematica, vanzarile, cifrele, mentalul, logica, rationamentul. Mi-a fost mereu foarte greu sa privesc lucrurile altfel decat din perspectiva mea intuitiva, emotionala si am fugit mereu de aceste domenii prea stricte si logice, de activitati asemenea. De aia mi s-a si spus o perioada lunga de timp ca sunt prea fantezista, boema, cu capul in nori si ca ar fi bine sa fiu si eu mai pragmatica.
Acum inteleg. Acum integrez aspectul meu masculin dar fara acea latura negativa pe care am manifestat-o devreme, in adolsecenta mea. Acum invat, uneori constient, sa fiu logica, sa gasesc rationament si sa inteleg schemele, hartile, explicatiile care vin de la nivel mental. Acum sunt mai ordonata si mai atenta, uneori mai vigilenta si mai autoritara. Bineinteles ca totul e in lucru,invatam cat traim, nu? Acum inteleg ca pentru a fi un om armonios e nevoie sa ambele laturi bine dezvoltate si integrare : si mentalul barbatului si emotia femeii. Ambele au frumusetea si utilitatea lor. Avem nevoie si sa intelegem mental, si sa acumulam informatie, si sa structuram si sa luam decizii uneori sau sa actionam ca si barbati chiar daca suntem femei si invers.
Ideal este sa le intelegem pe amandoua, sa ne asumam rolul pentru care am venit, sa cautam sa curatam dezechilibrele si sa jonglam fie cu latura masculina fie cu cea feminina in functie de imprejurare. Este frumos sa poti sa fi o femeie gen Audrey Hepburn dar care sa scoata din cand in cand si latura ei Sean Connery 🙂
Este ideal sa cautam sa intelegem atat barbatul cat si femeia din noi sa ajungem la un echilibru.