Era o seară normală, în pat, aproape să adorm. Mi-au venit în minte parcă de nicăieri niște momente din trecut atât de dulci și de calde în inimă încât am zâmbit fără să vreau prin întunericul nopții din cameră.
Atunci mi-am zis “Aha! Am să le spun momentele mele de magie…și ce fain ar fi ca toți să găsim astfel de momente în viața noastră , în trecut și în prezent -acele clipe , ore sau zile în care ni s-a luminat mintea, ni s-a uns sufletul cu dulceață ca de miere, ni s-a revelat zâmbetul din inima pe chip.” Ce zici de propunerea mea? Lași și tu momentele tale de magie să se aștearnă pe hârtie și să te încălzească în suflet? Să te încarce, să te motiveze, să te aducă în starea de recunoștință pură , de bucurie curată?
Uite câteva dintre momentele mele de magie :
- Prima atingere a mâinilor dintre mine și soțul meu- timpul a stat în loc, și o cascadă de mulțumesc-uri curgeau fără oprire în mintea mea
- Momentul în care am intrat în “pădurea tăcută” și m-a copleșit sentimentul măreției, al perfecțiunii naturii, tăcerea somptuoasă mi-a adus lacrimi în ochi
- După ce am adormit pur și simplu stând de vorba și la prima deschidere a ochilor dimineața, fără cuvinte eu și un el ne-am sărutat atât de dulce. Fără cuvinte, doar o clipă perfecta suspendată-n timp. A fost primul și ultimul sărut între noi. Aveam 20 ani.
- Nopțile în care mâncam gem sub plapuma pe întuneric cu prietena mea cea mai bună din copilărie temându-ne de gândacii care intrau pe geam și zburau prin cameră.
- Momentul în care l-am regăsit pe Dumnezeu căzând în genunchi într-o după-masă oarecare plângând de bucurie,ușurare, regăsire
- Momentele când, în județul Alba am văzut satele, peisajul care mi-a tăiat respirația și m-am simțit copleșită de atâta frumusețe. Lacrimi au curs pe obraji nestingherite, lacrimi de conexiune profundă cu pământul, locul, strămoșii, puterea ancestrală
- Momentul când un preot mi-a confirmat darurile și m-a rugat să mă rog pentru el
- Momentul în care am simțit energia lui Isus și mi s-a umplut inima de iubire
- Pelerinajul la Medjugorie- slujba de noapte închinata lui Isus
- Momente petrecute la masaj – uneori atât de copleșitoare, transformatoare, pline de sens și vindecare
- O călătorie cu autocarul de la Cluj la București în care trăiam revelația noului meu drum spiritual alături de îngeri, împreună cu Dumnezeu
- Câmpia de maci,lavandă și rapiță la un loc-feerie de culoare
- Momentul când am intra în biserica în care urma să ne căsătorim și ne-a podidit plânsul pe amândoi știind instantaneu că aceea era (nu o mai văzusem niciodata ,apăruse doar într-o viziune)
- Momentul când , la Densuș, un fulg s-a rotit în jurul picioarellor mele pret de aproape 10 minute fără să fie curent sau vânt acolo
- Momentul când un fulg s-a ridicat până la etajul 6 , a plutit pe lângă geam și a intrat pe geamul întredeschis în camera mea. Mi-au dat lacrimile și mi s-a tăiat respirația.
- Momentele când mi se face pielea de găina ascultând o muzică
- Momentul când inelele pe care le purtam fiecare ( tip verigheta)și le aveam de ani de zile s-au potrivit perfect pe degetul ceiluilalt și am știut că așa ne-am logodit
- Momentele în care am fost atât de emoționată că am plâns când am primit mesaje și feedback de la cei care au ales să le fiu ghid/terapeut
- Momentul în care a venit ploaia torențială de nu mai vedeam la un metru în față mașinii fiind pe un drum de munte îngust
- Momentul în care pisoiul adoptat fiind pe gata să treacă dincolo, l-am ținut în brațe și i-am cântat mantre
- Ziua în care o relație s-a transformat uluitor dupa ce am reușit să manifest vulnerabilitate completă . Îmi este și acum cel mai bun prieten
- Seara în care am mângâiat cai de herghelie ce erau liberi –senzația de libertate, comuniune, prietenie , sinceritatea și frumusețea lor copleșitoare
- Atelierul cu Îngeri ținut într-o seară cu zăpadă până la genunchi , într-o sală rece cu pături în spate
- Momentele în care realizez cât de libera sunt și ce viață minunată am –așa cum mi-am dorit-o și cum eu aleg în fiecare zi. Fără program, fără șefi, fără constrângeri, fără trezit devreme.
- Focul de artificii dintre ani care naște în mine speranță, bucurie, recunoțtință , iubire
- Orele petrecute în genunchi, plângând într-o bisericuță de lemn de lângă peștera Ialomicioara
- Drumul prin zăpadă, total nepregatită către Sfinx și lăsarea ceții brusc, înnoptarea și noaptea petrecută la Salvamont în luna de miere
- Concertul Deva Premal si Mitten. Fiori, lacrimi, reunoștință, plutire, bucurie
- Filmul Interstellar și sentimentul de apartenență, de UNU, de iubire față de frații noștri Galactici, de măreție, de preaplin.
Care sunt momentele tale de magie? Cât de des le recunoști, îți iei timp pentru a le vedea și simți?
