Draga femeie, acestea sunt cuvinte din suflet, din sufletul unei fetite , a unei femei , a unei viitoare mame.
Mai stii tu cum am crescut? Mai stii toate acele lucruri pe care trebuia sa le faci, indeplinesti spre a primi iubirea, acceptarea, aprobarea?
„Stai cuminte”
„Vorbeste frumos/ nu raspunde inapoi”
„Tu nu stii, tine-ti gura”
„Ma faci de ras, ai grija cum te porti/ce zici/cu cine umbli”
„Nu ai voie”
„NU mai plange/nu mai fii bleaga/ nu mai fa asa…”
” Fii mai rationala, lasa prostiile”
„Trebuie sa fii prima/ sa fii cea mai buna/ sa iei note mari”
As putea continua cu inca doua pagini. Cred ca ti-ai facut o idee deja si probabil ca multe dintre cele de mai sus rezoneaza cu tine.
Dincolo de aceste cuvinte spuse mai sunt si cele nespuse. Privirile, gesturile, tacerile, subiectele despre care „nu vorbim”.
Din ambele am inteles foarte multe despre tot…Ne-am coformat,adaptat, modificat si transformat astfel incat sa placem, sa primim atentie, sa fim cum vor ei, sa nu ne respinga, abandoneze/retraga iubirea.
A trebuit sa renuntam la noi ca sa fim iubite. Am invatat ca noi nu suntem suficiente asa cum suntem, ca nu suntem bune, ca nu suntem destul, ca ceva e in neregula cu noi….daca nu facem asa cum ne cer ei. Ca trebuie sa le indeplinim asteptarile daca vrem un zambet, o imbratisare, un gest de afectiune, un dar…
Am devenit femei doar in trup. IN suflet, in emotie, in gandire suntem inca copile. Ne raportam la noi ca la niste fete- incapabile, insuficiente, mai proaste, mai mici fata de toti/toate celelalte. Nu suntem constiente de faptul ca acum suntem adulte, suntem mature, putem decide pentru noi ….si ramanem incapsulate in povestile, gandurile, emotiile, ranile copilariei.
Reactiile noastre sunt de acolo, tot ce vrem sa devenim, sa demonstram, sa ajungem….este pentru ca inca vrem sa primim iubirea parintilor nostri. Hranim cu brio Imaginea pe care am adoptat-o si dezvoltat-o, hranit-o de-a lungul anilor , acea imagine care sa fie conforma cu asteptarile celorlalti si care nu ne reprezinta la o privire mai adanca in Suflet. Si simtim ca suntem goale, ca nu merge, ca nu suntem fericite, ca am obosit, ca mai mult plangem si suntem anxioase decat bucuroase, ca desi aparent avem tot, nu suntem implinite.
Suntem inca intr-o lupta cu parintii. Suntem inca in zbaterea dintre copilul care are nevoie de aprobare, acceptare, afectiune, prezenta si adultul care nu mai poate asa si pe undeva…realizeaza ca joaca un rol, ca nu-si traieste viata, visele.
Si dincolo de vorbele mamelor si tatilor, de tiparele si povestile lor, de asteptarile si proiectiile lor mai sunt si cele ale bunicilor, strabunicilor, matusilor si tot asa- a lineajului nostru, a genratiilor dinaintea noastra. Toate si-au pus amprenta si bagajul in noi…iar noi…ne conformam fara macar sa realizam ca tot ce facem, spunem, stim despre lume este ceva ce repetam, ceva ce nu e al nostru….ceva ce redam cu fidelitate.
Toate aceasta mostenire, imagine, tipare, emotii, rani, dureri, reprimari, anxietati , raportari si perceptii trec mai departe catre copiii nostri. Ele fac parte din noi si vor face, natural, parte si din ei pentru ca informatia este transmisa energetic din om in om, din generatie in generatie. ( Va recomand cartea „fantomele din familie).
Toate durerile, neiubirea, critica, nemultumirea, saracia, frigiditatea, inchistarea, lupta, rusinea, vinovatia, regretele,frustrarea, frica, neincrederea….si altele sunt transmise prin sarcina copilului pe care il purtam.
Prin lipsa noastra de constienta condamnam o alta generatie sa traiasca o placa….pe care am tot trait-o si noi ( cu modficarile usoare de rigoare). Pot aparea ( asa cum si unele dintre noi am fost) rebelii, ciudatii….copiii care nu se conformeaza, care nu mai vor sa taca, sa asculte, sa fie ce vor parintii. Insa undeva accolo…in celulele corpului, in subtil…toata mostenirea exista deja si afecteaza relatiile lor viitoare, felul in care simt, decid, se raporteaza la viata, bani, iubire, barbati, femei, sexualitate, placere, durere, libertate etc….Toate sunt deja inscrise acolo. Iar noi functionand in conformitate cu ele nu vom sti sa gestionam copiii care sunt si cer altceva.
Este vital ca tu, viitoare mama sa te gandesti la asta. Inainte sa vrei musai un copil. Sa te gandesti si sa te intrebi :
De ce vreau un copil de fapt?
Ce inseamna copiii pentru mine?
Ce inseamna sa fiu mama pentru mine? ( cum au fost mamele din lineajul meu, ce am vazut la ele?)
Ce vreau sa compensez, adresez, rezolv prin a fi mama?
Ce relatie am eu de fapt cu mine, cu sufletul meu, cu pantecul meu?
Stiu ce transmit mai departe copilului meu?
Care este relatia mea cu partenerul meu? Il iubesc/ nu…stau pentru ca…?
Care sunt acele credinte, tipare pe care le-am invatat/preluat de la mama/bunica despre a creste copii, despre sarcina, despre nastere, despre a fi femeie si mama? Ce am preluat de la ele despre pantecul ,sexualitatea, femeia din mine? Cum este feminitatea mea, ce relatie am cu ea?
Cred ca tote aceste intrebari si altele…fac parte din procesul constient, prezent, atent de devenire….de cunoastere de sine, de dezbracare de ce nu e al meu….de curatare si purificare, de pregatire….pentru a fi mama.
Incepe de unde simti cu intrebarile. Ia pixul si foaie si pregateste-ti momente intime in care sa scrii…sa intrebi sufletul tau, sa observi, sa recunosti, sa accepti….sa VEZI.
Fii o Femeie Constienta! DEvino o Mama Constienta! Fa lucrurile altfel decat au fost facute cu tine!
Ofera-i viitorului copil alt mediu, alta energie, emotie, conexiune, educatie…alte ganduri, trairi, raportari….Si asta o poti face DOAR ingrijindu-te de tine, de procesul tau, prin popria calatorie si exemplu.
La felul in care noi am fost ccrescute nu putem avea pretentia sa transmitem mai departe altceva. Ceea ce facem este sa cautam tehnici, retete, experti care sa ne spuna ce sa facem cu copiii, sa le invatam si repetam, redam….fara sa intelegem ca exemplul propriu….de dincolo de cuvinte conteaza cel mai mult; ca nici o tehnica invatata si redata nu inlocuieste conectarea autentica, simtirea, emotia- intai cu sine…si apoi cu copilul tau!
Ia-ti puterea inapoi! Ocupa-te de tine!
Iti stau cu mare drag la dispozitie pe acest drum daca esti pregatita sa il incepi. Poti vizita sectiunea „Servicii” si imi poti scrie oricand la scrie-mi@ancalavinia.ro
Simt sa fiu o Femeie si o Mama altfel…care sa aduca pe lume copii in mod prezent, constient si cu o pregatire temeinica a mea inainte de conceptie. Sunt pe acest drum de multi ani si doresc sa iti daruiesc din experienta mea personala si cea de cabinet din care invat zilnic foarte mult.
Ramai prezenta, blanda si iubeste-te!
Lavinia,
Autentic Feminin
Daca vrei sa primesti mai multe informatii/articole exclusive introdu emailul si numele tau mai jos. Aboneaza-te la Newsletter.
