Desi am durere de cap deja de multe ore sunt bucuroasa ca am facut o calatorie ( prin meditatie) unde am intalnit-o pe Anca cea mica. Am vorbit cu ea si mi- a spus ca sunt minunata asa cum sunt, a fost calatorie scurta dar mi-a adus ceva in plus. Va recomand, celor ce v-ati obisnuit cu meditatia si nu numai sa stati in liniste cu voi, sa va imaginati ca mergeti intr-un loc superb, in inima voastra si acolo va intalniti cu voi cand erati mici. Intrebati copilul din voi ( care este inca acolo) cum se simte, ce are nevoie , ce doreste sa va spuna. Ascultati-l, imbratisati-l , iubiti-l, va veti iubi pe voi.
Copilul interior este o resursa extraordinara pentru fiecare dintre noi si el este inauntru , asteapta sa il bagati in seama, sa fiti prieteni. El este cel care de multe ori plange sau se simte certat, abandonat ori cel care se bucura cu zambetul pana la urechi, face prostioare delicioase facand un om mare sa para ca re din nou 5 ani 🙂 Amintiti-va de copilul vostru, el va da bucurie,imaginatie, putere sa vedeti lucrurile cu umor, sa va bucurati de fiecare zi, sa va jucati , da, sa va jucati! Ce daca sunteti oameni mari si seriosi si mergeti la birou? Va e teama ca va judeca cineva? Va e teama de ridicol? Copilul din voi nu stie despre toate acestea. Copiii sunt si atat. Ei se joaca nestingheriti, se stramba nestingheriti, se baga in balti si in noroi si vorbesc cu toata lumea fara a le pasa. Si ce daca se uita cineva, si de daca spun ca ati luat-o razna? Imaginea nu conteaza, ce conteaza este sufletul, felul in care voi va simtiti in acele momente, bucuria si linistea aceea fara nici o grija, hrana pe care v-o dati prin joaca, prin zambet, prin ingenuitate. Ceilalti nu conteaza…pentru ca fericirea este in noi iar copilul nostru interior abia asteapta sa va ofere din bucuria lui.
Ati devenit oameni la casa voastra si munciti de la 9 la 5 in fiecare zi poate chiar mai mult , mergeti acasa imbufnati si obositi, fara chef si in scurt timp va culcati luand-o apoi de la capat. Asta este imaginea cu care doriti sa ramaneti in fiecare zi a vietii voastre? Copilul din voi plange, este trist atunci cand il uitati cu desavarsire, imbratisati-l, intalniti-va cu el, fiti copii din nou cate putin in fiecare zi. INcercati sa vedeti din nou lumea cu baloane de sapun, creta colorata, leagane, forme interesante, culori minunate, povesti si prajituri! Sa nu mai fim atat de seriosi, atat de crispati pentru ca am fost creati sa cantam, sa dansam, sa ne bucuram de viata pe care o traim aici pe Pamant.
Imi amintesc acum de spusele lui Wayne Dyer- cand eram in pantec, timp de 9 luni ni s-a dat tot ceea ce am avut nevoie. Cineva a avut grija de noi sa iesim sanatosi cu toate la locul lor, sa ne dezvoltam asa cum trebuie. De ce nu am sti asta si acum? CIneva are grija de noi si ne aseaza toate cele trebuincioase pe drumul nostru astfel incat sa avem ceea ce ne trebuie fara sa ne luptam nesfarsit pentru agoniseala ce poate disparea intr-o clipa. Pasarile, lupii, gargaritele nu isi fac atatea griji, nu merg la birou insa au tot ceea ce au nevoie si traiesc bine mersi. De ce sa nu aducem mai mult din linistea unui copil in noi si sa avem credinta ca suntem protejati si ca suntem copii al unui Tata in continuare?
