Conexiunea cu cel de langa tine, cu colegul, cu parintii, cu fratele sau sora, cu iubitul sau iubita, cu oricine iti doresti sa ai o comunicare adevarata- este mult mai mult decat cuvinte.
Stii de cate ori ai stat cu cineva de vorba fara sa auzi nimic? De cate ori ai stat cu cineva la masa abia asteptand sa spui versiunea ta, sa deviezi discutia la tine? De cate ori te-ai plictisit chiar cu cei apropiati tie ? SI mie mi se intampla uneori. Insa ma readuc acolo, in acea discutie, cu acea persoana in totalitate.
Sunt atatea relatii dezechilibrate, disfuctionale si din pacate, cele mai apropiate noua, pentru ca nu exista comunicare. Sau pentru ca ea se face la un nivel cu totul superficial, mental.
Nu am fost invatati niciodata sa ne onoram emotiile, sa ne acceptam starile si emotiile dar sa fim deschisi complet fata de cineva. Placa pe care inca o mai aud este : oamenii sunt rai, rufele se spala in familie, sa nu arati niciodata celuilalt totul ca se poate intampla…. . Asa am crescut , majoritatea dintre noi. Chiar imi amintesc episoade cand acasa eram certata si ma suparam, plangeam, eram trista. Mergeam asa la scoala si bineinteles ca imi traiam si aratam starea. Nu era in regula. Mi se spunea ca nu trebuie sa stie nimeni de la scoala ce se intampla acasa. Oare de ce? Sa fie vorba de multa vinovatie, neasumare, teama?
Nu am inteles niciodata prefacatoria. Modul acela de a zambi frumos si de a lingusi pentru ca apoi sa versi la tine acasa tot veninul pe care il tii in tine si care, te afecteaza , in primul rand pe tine.
Traim intr-o lume in care comunicarea este complet scurtcircuitata. Sunt oameni acum, din ce in ce mai multi, cu un anume rol care incep sa deschida drumul catre emotional. Catre comunicarea si conexiunea autentica.
Cati dintre voi nu inteleg de ce mama nu te asculta, tata nu te intelege, iubitul sau iubita par ca n-au nici o treaba cu ceea ce incerci atata sa le explici? Cati traiti in familii in care nu se vorbeste, in care totul se face muteste, intr-un acord ce ascunde atatea resentimente, tristete, furie?
Rezolvarea? Deschiderea sincera, completa, din inima. Comunicarea , la momentul oportun si in modul potrivit a ceea ce este in interiorul tau. Nu vei izbucni asa cum o faci mereu, nu vei da vina asa cum o faci mereu, nu vei incerca sa te aperi asa cum o faci mereu….ci : TE VEI RAPORTA LA TINE. Te vei uita in interiorul tau si vei sta cu tine pentru a vedea exact ce simti. Poti sa si notezi emotiile, starile pe care le trezeste o anumita situatie, persoana in tine.
Vei comunica ceea ce simti cu adevarat din perspectiva ta- fara a arunca vina pe celalat la modul : Mereu faci asa, Niciodata nu….ai facut aia si aia …etc…Vei comunica atent la emotia ta : Eu ma simt asa cand….acum in mine se intampla asta….cand eram atunci sau acolo m-am simti asa etc. In loc sa spui : niciodata nu esti atent la ce iti spun ai putea spune : Ma simt ignorata atunci cand vorbesc cu tine si mi-ar placea sa imi acorzi atentie atunci cand iti spun ceva, sa fii prezent aici, cu mine. Este doar un exemplu. Bineinteles ca de dorit este sa analizezi apoi cu tine sau impreuna cu un terapeut de ce te -ai simtit ignorata, ce provoaca aceasta stare intr-o anumita situatie.
Atunci cand vrei sa ii spui cuiva ceva, de exemplu mamei sau tatalui ori iubitului/ei, ceva ce este delicat , ce te enrveaza sau trezeste in tine anumite amintiri, emotii dureroase nu o vei face in acel moment in care furia e la cote maxime. Nu vei izbucni din nou…pentru ca cercul va continua. In momentul in care poti sa fii calm si cu adevarat deschis, cand vrei cu adevarat sa ajungi la acea persoana ii vei comunica din inima ceea ce TU simti sau ai simtit, trairile TALE fiind acolo PREZENT 100%, privind persoana in ochi, stand asezata aproape de ea, daca se poate, atingand-o usor. FII PREZENT si DEDICAT, SINCER atunci cand vrei sa porti o discutie sau vrei sa comunici ceva important pentru tine cuiva.
Si altceva : nu mai reprima! Opreste-te din a te gandi mereu la ce va spune celalat, la faptul ca se va supara, ca nu va intelege, ca nu ii va conveni. Opreste-te din toate aceste scenarii si fii sincer, cald, deschis pentru ca este mai important sa exprimi adevarul tau, sa vindeci rana din tine decat ceea ce are celalat de spus. Nu spun sa tipi, sa vorbesti urat, sa fii mitocan sau neatent.
Atunci cand comunici sincer, din inima, raportandu-te la tine si simtirile tale in celalat se va deschide o poarta, zidul de pana atunci se va fisura, o noua cale catre relatia voastra va aparea.
Ne este atat de teama de emotii. Ne este atat de teama de starile neplacute si suntem experti in ale reprima, ocoli, da deoparte. Insanatosirea unei relatii, comunicarea autentica nu se va produce daca toate aceste emotii negative, ascunse atata vreme nu vor fi privite in fata, de catre tine , cu curaj si hotarare.
Explorarea emotiilor si starilor noastre este o cheie importanta catre vindecare , catre transformarea noastra. Si numai de noi depinde sa schimbam ceva, sa devenim mai atenti, sa vrem sa imbunatatim. NU mai astepta de la celalalt, nu mai incerca sa ii explici de o suta de ori, in acelasi mod, ceea ce ai mai explicat inainte pentru ca nu vei obtine alt rezultat…poate unul mai urat doar.
Experimenteaza. Propune-ti si fa asta cu o persoana, doua din viata ta. COmunica deschis, clar, din inima, atent si prezent ceea ce simti. Vei vedea ca si daca e vorba despre ceva neplacut va fi primit cu totul altfel decat daca o faci in modul obisnuit.
NU te mai teme de emotii. Nu te mai teme de a fi deschis, de a te arata asa cum esti. Asta este drumul oricum si cu cat ii rezisti cu atat iti va viata mai incrancenata, mai plina de frusrrari.
Suntem in etapa iubirii, a colaborarii, a deschiderii inimii. Aliniaza-te si tu prin a incepe sa fii mai atent la emotiile tale, a le accepta, a le explora cu adevarat curios si interesat de binele tau, de sufletul tau.
