De ceva vreme apare in fata mea, in urechile mele, in gura mea acest cuvant : credinta. Intai a aparut ca un raspuns la intrebarea mea : ce ma diferentiaza pe mine de cei care nu reusesc sa isi gaseasca echilibrul, drumul ? De ce eu da si altii nu? Raspunsul : credinta.
Apoi acest cuvant a aparut in cabinet , cu clientii mei, spunandu-le despre credinta.
Am observat ca fara ea nimic nu se leaga de fapt, ca esti mereu mancat de indoieli, de nelinisti, de griji, de temeri.
Credinta este diferita de religie /biserica. O ai sa nu. Poti merge la biserica in fiecare duminica si totusi sa nu ai credinta , sa nu simti nimic. Poti sa nu mergi la biserica si sa nu faci toate cele care se cer acolo si totusi, sa ai credinta, sa simti profund conexiunea ta cu Divinitatea.
Ieri am explicat cuiva aceasta diferenta si sper sa ii fi fost de ajutor.
Am fost , de mici, dogmtizati si inradacinati in acest mit al pacatului si al pedepsei daca nu mergi la biserica, daca nu faci matanii, daca nu tii post etc. Si de aici am ramas cu sechele fiidu-ne acum greu sa discernem intre dogma si credinta.
Credinta a fost ceea ce m-a calauzit pe drumul meu pentru ca ea m-a ajutat sa ma adun, sa vad clar, sa merg inainte indiferent..Fara credinta ca cineva acolo sus ma iubeste, ma susine si ma ghideaza am fost un om pierdut. Am ratacit ani la rand in confuzie, nestiinta, indoiala, frici , angoase.
Atunci cand am regasit ceea ce numim Dumnezeu ( poti sa ii spui Sursa, Energie, Univers) am cazut in genunchi pentru ca un sentiment coplesitor de bucurie, recunostinta, regasire, linistire m-a cuprins. Si nu m-a mai parasit.
Am crezut din acel moment cu ardoare ca totul are rostul sau, ca totul este bine asa cum este, ca sunt mereu protejata , sustinuta si ghidata pe drumul meu. Zicea cineva si rezonez cu asta : credinta isi pierde cumva insemntatea atunci cand „Stii”.
Acum stiu . Stiu sigur ca ingerii si Dumnezeu exista , ma ajuta, ma iubesc neconditionat . Stiu ca nimic rau nu mi se poate intampla si ca orice are o semnificatie chiar daca nu o pot vedea sau intelege uneori. Stiu ca n-are cum sa iasa decat bine. O stiu si nu exista indoiala. Intai a fost credinta insa.
Atunci cand n-aveam un ban in buzunar, cand frigiderul era gol, cand plangeam in fiecare noapte , cand am vrut sa renunt la tot ce fac si nu mai gaseam rostul credinta mi-a dat acel imbold, a fost acel ceva care mi-a zis : mergi inainte , va fi bine , ai sa vezi ca ai sa intelegi totul si o sa fii bine. Si asa a fost. N-am incetat sa cred in drumul meu, in paasiunea mea, in oameni, in lumea asta noua pe care am descoperit-o de cativa ani. N-am incetat sa cred ca este real si adevarat tot ce fac si simt chiar si cand nimeni nu ma credea sau cand toti asteptau sa dau gres, sa-mi treaca.
Credinta , alaturi de perseverenta pe acest drum, al meu, al cunoasterii de sine , al cresterii interioare m-au ajutat sa fiu unde sunt.
Cand iti pierzi credinta devii confuz, devii indoit, devii depresiv, nesigur, temator si fara orizont. Cand iti pierzi credinta de pierzi pe tine.
Cand credinta devine „a sti” atunci te regasesti in moduri noi, pline de curaj , de autentic, de avant , de bucurie si acceptare.
Vrei sa crezi sau nu, esti tinut in viata de ceva , un ceva ce nu poti denumi, sunt intamplari in viata ta pe care nu le poti explica oricat ai vrea, sunt intuitii in interiorul tau care nu tin de rational ….toate astea iti arata ca Cineva acolo exista si are grija de tine.
Si daca vrei sa spui ca treci prin prea multe chestii neplacute ca sa mai crezi atunci inseamna ca nu intelgi inca ce putere ai ca sa treci prin ele, sa schimbi gandirea ta, atitudinea ta ,sa deschizi o latura a ta care nu mai tine de concret, mataerial ci de suflet. Inseamna ca ai de facut pasi mici spre tine insati/insuti ca sa redebadesti credinta. Si acesti pasi pot incepe chiar acum punandu-ti cateva intrebari : Unde ma aflu acum si unde as vrea sa fiu? Ce ma impiedica sa fiu acolo unde imi doresc? Imi perrmit sa visez sau traiesc de pe o zi pe alta ca un robot? Unde m-am pierdut pe mine ? Ce imi lipseste?
Spor la constientizari si la redescoperirea ta si a credintei tale !
