Adina a închis ochii și a intrat în meditație. Are deja experiența asta și i se întâmplă ușor să se conecteze cu profunzimile ei și să vadă ceea ce Intuiția îi arată.
Când am întrebat-o “ când te-ai mai simțit speriată și încordată?” a văzut un bebeluș singur într-un spital . Era ea într-un incubator, singură cuc.
După câteva întrebări și emoții în care am stat cu prezență mi-a spus că nu vrea să fie aici, că vrea să se întoarcă, nu îi place aici pe Pământ. Atunci am condus-o înapoi, în spațiul în care era înainte să vină pe Pământ pentru a vedea de ce a ales să vină aici.
“Simt nevoia să fiu ceva mai mult, vreau să merg acolo ca să învăț” mi-a zis. Apoi am întrebat-o care este raportarea ei la Dumnezeu, ce simte în legatură cu el. “Am nevoie de o validare de la El” a zis. Și atunci i-am spus să îi strige : Heeii, Tată, am nevoie de tine! Unde ești?” Și răspunsul a venit prin gura ei : “sunt aici cu tine tot timpul” a zis EL. I-am zis Adinei să pună mâinile acolo unde ÎL simte pe El . S-a îmbrățișat…peste tot. Și atunci am zis : rămâi în îmbrățișare, dă-ți voie să te contopești în El, în iubirea lui, lasă controlul și fii împreună cu El acum. Simte-L în tot corpul. Lacrimi line au curs pe obrazul ei și un plâns eliberator a urmat. A rămas așa o vreme ,am stat în tăcere. Apoi i-am zis să întrebe : de ce vreau să merg pe Pământ? “Pentru ca să aflu cine sunt, să il regăsesc pe El, să îmi regăsesc conexiunea cu El” a zis stins. ȘI am mai lăsat câteva minute de tăcere pentru a integra aceste cuvinte.
Apoi i-am zis : cu această iubire și înțelegere vino acum în corpul tău și vezi bebelușul din incubator. Ia-l în brațe și spune-i“ nu ești singur, sunt aici, sunt lângă tine mereu, te iubesc” “Ține-l în brațe și oferă-i ceea ce n-a avut când era mic, oferă-i ceea ce Dumnezeu îți dă ție. Atât timp cât simți că bebelușul are nevoie rămâi acolo cu el.
În această sesiune mintea a intervenit de câteva ori spunând lucruri de genul: ce-i asta, nu e real, cine ești tu, cine te crezi etc. Este normal. Mintea nu este echipată să înțeleagă treburile inimii.
Reconectarea cu noi, cu esența, cu Dumnezeu este o treabă a inimii și a experienței trăite pe propria piele. Și de fiecare dată când am fost martoră la ea, după ce am trăit- o și eu ,a fost uluitor. Cineva chiar a exclamat după sesiune : aaaha, deci așa mă conectez cu iubirea de care am nevoie și nu mai trebuie să o cerșesc de la alții.
Dumnezeu/Divinitatea/Esența este dincolo de minte și dincolo de fizic. Cine este pregătit să meargă în călătoria către el însuși va înfrunta îndoielile minții,îndoielile celorlalți, neîncredere pe alocuri și chiar aruncare cu “pietre” din partea celor care sunt în minte și nu au trăit experiența inimii.
Este nevoie de curaj , asumare și încredere în proces pentru a ajunge dincolo de minte și a trăi IUBIREA, uniunea , Esența. NU e o chestiune pentru cuvinte și pentru a fi descrisă pentru că e mult prea sărac vocabularul.
Odată refăcută această conexiune vei avea mereu în tine busola aceea, acel Ceva care te va conduce, care te va ajuta să te simți în siguranță chiar dacă totul se prăbușește, acel Ceva care îți va șopti că totul este și va fi bine indiferent de ceea ce urmează. îl vei avea pe El și pe Tine cu tine tot timpul și este tot ce ai nevoie că să mergi înainte și să descoperi și mai mult. Este tot ce ai nevoie ca să rămâi în procesul căutarii de sine și al eliberării de sub toate hainele pe care le-ai purtat și crezut ale tale până acum.
La fel cum Dumnezeu ne iubește necondiționat și ne oferă siguranța și prezență așa putem face și noi pentru noi, pentru părțile din noi care sunt rătăcite, în întuneric, speriate, imature, traumatizate.
Cine este dispus să îl descopere pe Dumnezeu și să treacă de condiția limitată a minții se va găsi pe sine cu adevărat. Dincolo de minte ești Tu, este realitatea și pacea căutata. Și toate astea sunt accesibile oricui dorește să se cunoască.
