Discutia de astazi cu o prietena mi-a dat inspiratia pentru aceste randuri.
Desi maine am examen nu ma trage deloc sufletul sa invat:) Asa ca prefer sa fac ce stiu mai bine- sa scriu, sa imparatsesc din experienta mea.Poate cineva se va simti inspirat si ajutat astazi prin aceasta postare.
Doresc sa vorbesc despre drumul catre a ne aminti Cine suntem cu adevarat. Despre momentul in care incepi sa intelegi ca viata ta de fapt nu mai are nici un sens. Nu te mai regasesti nici in jobul pe care il faci, nici intre prietenii pe care ii ai, nu te mai regasesti nici cu tine acasa. Si apare frica, o frica de necunoscut, o frica de nici tu nu stii de unde e. Si nu mai stii ce si cum sa faci si de aici apar ganduri negative, apar stari de tristete,apar tot felul de emotii neplacute si habar nu ai unde, de ce, incotro. Mai si auzi in stanga, in dreapta ca se schimba lumea, ca exista Lumina dar ca exista si Intuneric, ca sunt unii care au ajuns asa de rau…daca ti se mai activeaza si unele daruri deja o dai in panica…pentru ca habar nu ai ce sa faci cu ele si te tot intrebi daca sa le folosesti sau nu…si cum sa le folosesti si daca cumva faci rau cuiva…
E,afla ca e doar un punct, o etapa in care ai ajuns pentru a-ti reaminti Cine Esti. Ziceam astazi cam asa: gandeste-te ca tu de fapt, in interior esti Lumina, gandeste-te ca esti un suflet care a trait deja sute, mii de vieti, gandeste-te ce inseamna Universul si cat esti tu din el…si mai gandeste-te ca Ingerii, ca Dumnezeu, ca Maica, Iisus,Maestri Inaltati si alte fiinte luminoase sunt cu tine, sunt langa tine oferindu-ti sprijinul lor prin cea mai pura iubire! Pentru mine una asta e deja o trezire si o ridicare din toata frica anterioara! Tot ceea ce mi se intampla de fapt acum e ca si cum as merge la gradinita….totul e de fapt atat de maret si de frumos, iar eu sunt doar intr-un punct ceva mai inchis la culoare pe care il depasesc lucrand cu mine.Cum? Pai facand lucruri care imi plac,activitati care sa imi aduca bucurie, razand, plimbandu-ma in natura, mergand poate la biserica sau citind rugaciuni, meditand si pastrandu-mi aceste imagini in minte care sa ma ajute sa gandesc pozitiv. Nu zice nimeni ca e atat de simplu precum o pocnitura din degete,este un proces, un drum insa daca eu tin minte :SUNT PUTERNIC,SUNT LUMINA, SUNT IUBIRE, AM TOT SPRIJINUl SI IUBIREA DIVINA! parca devine ceva mai usor. Desigur, ai imbracat de-a lungul vietii atatea haine destul de murdare- frica,mandrie, judecata, tristete, furie, fuga, evitare…care acum , prin punctul in care esti, incep sa cada de pe tine, te dezbraci si ramai in pielea goala.Nu e tocmai placut asa-i? Dar! Pielea aceasta este de fapt cine esti TU! Goliciunea TA este de fapt puterea si lumina ta. E normal sa treci prin stari, emotii, dureri ,e normal sa dormi mai greu si sa simti diferite prezente sau ganduri invadandu-te…insa tine minte: EU SUNT PUTERNIC,SUNT LUMINA, SUNT IUBIRE!
Ei, in aceasta lumina, cel putin pentru mine- e muuuult mai simplu sa fiu fericita, sa ma mentin pozitiva, sa inteleg ca lumea reala e cea din interior, cea nevazuta, cea plina de miraculos. A ! Si nu uita ca rezolvarea este mereu in interior si se reduce la IUBIRE! Cu cat intelegi mai repede asta cu atat multe dintre problemele tale sunt dizolvate. Iubirea si pentru toate partile intunecate si pentru Ego si pentru diverse entitati si pentru cei din jurul meu mai putin draguti…Intelegand ca suntem UNU si ca iubirea sta in fiecare mare parte din ce mi se pare a fi o problema se rezolva. Si mai e RABDAREA si CREDINTA despre care am mai vorbit. Ele ajuta enorm la parcurgerea cararii cu tot cu gropile ei.NImic nu se intampla intr-o zi mai ales cand ai petrecut ani bajbaind…insa cu acestea doua aliate vei reusi! In timp ti se vor arata si raspunsurile, vei intelege si ce sa faci si incotro sa te duci…Iti reamintesc ca poti de asemenea, oricand, sa ceri ajutorul Divin, sa ceri clarificari, raspunsuri, sprijin, protectie.
ESTI PUTERNIC, ESTI LUMINA, ESTI IUBIRE ! Ai inceput sa iti amintesti asta!
