„We can’t really heal what we can’t feel”JP Sears ( Nu putem vindeca cu adevărat ceva ce nu simțim).
Cu toții am trăit traume mai mici sau mai mari încă din burta mamei. Și de asemenea, cu toții, dacă am vrea, am putea să vindecăm aceste traume. Nu e nevoie să fie neaparat vorba despre abuzuri , alcool, bătăi ( deși și acestea sunt foarte întâlnite și sunt sigură că unii dintre voi le-ați experimentat). Traumele sunt toate acele momente în care te-ai simțit rușinat, abandonat, respins, nedreptățit , că nu meriți sau nu ești suficient de bun.
Aceste trăiri ne conduc ulterior viața de adult. Cu toții avem la un anumit nivel furie, rușine, vinovăție, neputință și durere. Unii o recunoaștem , alții nu. Unii dorim să ne uităm , să ne punem întrebările, să vedem aceste emoții stocate în noi, să le acceptăm și să le eliberăm, alții le negăm mințindu-ne singuri că suntem fericiți, că e bine, că noi am avut o copilărie fericită etc. Frica este cea care blochează acest pas de a vedea și de a te reconecta cu emoțiile tale.
Datorita fricii majoritatea oamenilor nu apelează la un terapeut. Nu sunt pregătiți să stea față în față cu rușinea, cu respingerea, cu durerea. Asta nu înseamnă că ele nu sunt acolo și nu îți conduc din umbră viața.
A-ți respinge, nega emoțiile negative, părțile din tine care nu prea îți plac nu face altceva decât să creeze ziduri în jurul inimii tale, să formeze acolo ceva dur ca o piatră și astfel….ajungi să nu mai simți nimic.
Știi oamenii ( poate chiar tu ești unul) pe care îi întrebi ce fac și răspunsul automat tot timpul e „sunt bine”. Și atât? Poți să simți că e doar un răspuns automat? Că în spate se ascunde o neputință de a simți de fapt mai mult? Fii mai atent data viitoare chiar la tine. Viața pare la fel în fiecare zi, nimic nu îți mai suscită un interes deosebit, nu mai simți o bucurie care să te umple, nu mai simți iubirea, nu mai simți nici furia sau alte emoții ci mergi așa…pe pilot automat crezând că trăiești?
Aceasta este una din formele de deconectare de la tine, de la Sinele tău, de la cine ești. Te înstrăinezi de tine însuți cu fiecare emoție netrăită,negată, respinsă. Și ajungi să nu mai prea știi cine ești, ce îți dorești, nu mai îndrăznești să visezi ori să te gândești că ar putea fi vorba despre mai mult. Doar trăiești ( dacă se poate numi trăit) ca o scândură care plutește pe suprafața oceanului.
Pentru ca starea de bine, fericirea reală, armonia, pacea să se întâmple în interiorul tău este nevoie să te reconectezi cu tine. Este nevoie să te întrebi „Ce simt”? Și poți face asta de 3-4 ori într-o zi . Întreabă-te ce simți de multe ori pe zi și vezi ce răspunsuri apar, dacă apar, notează-le într-un caiet. Fă acest exercițiu simplu de conștientizare a propriilor emoții, de apropiere de tine.
Bineînțeles că sunt emoții adânc ascunse care sunt dureroase și pe care e bine să le accesezi din nou alături de un terapeut astfel încât sa fii ghidat către a le elibera în modul cel mai armonios pentru tine. Reconectarea cu tine se face doar PRIN aceste emoții oricât de neplăcute ar fi. Altfel…poți rămâne doar o scândură care plutește pe suprafața oceanului.
Nu mi-a fost ușor să trec de nenumărate ori prin traume pe care nici nu știam că le am, pe care am preferat să le uit tocmai pentru că dureau prea mult. Nu a fost cel mai plăcut moment să simt ca mi-e rușine până în vârful urechilor din nou sau să simt că mă doare de ma sfâșie și să plâng ca un copil fiind ditamai femeia. Și cu toate astea așa mă simt tot mai vie, tot mai conectată cu mine, tot mai Eu. Așa pot să aleg să fiu blândă cu mine , să accept toate aceste emoții pe care le-am negat, îngropat, uitat și să stau cu ele știind că numai așa pot ajunge mai aproape de Mine.
Sunt doar emoții. Nu te omoară. E nevoie doar să fii dispus să le privești față în față , să te reconectezi cu tine prin ele. Pentru că ele sunt acel filtru negru care s-a interpus în timp, între tine și iubirea , fericirea, bucuria din interior. Acest filtru are nevoie să fie curățat pentru ca tu să poți din nou să respiri. Să poți din nou să iubești, să simți bucuria , să simți încrederea în sine, să simți că meriți, să simți conexiunea cu tine și cu tot ceea ce este.
Bineînțeles, un rol major îl are dezvoltarea relației tale cu Divinitatea, stâlpul existenței . Dar despre asta într-un articol următor.
Acum întreabă-te doar : ce simt în acest moment? Ce emoții am tot respins, negat, reprimat în ultima perioadă? Sunt cu adevarat fericit?
Sunt pregătit să ma cunosc și să mă reconectez cu mine eliberând tot ce mă ține blocat, toate emoțiile, rănile pe care le-am lăsat să îmi închidă inima?