Femeie, când…?

Feminitatea și discuțiile despre ea sunt ceva în trend acum. Insă foarte puține femei înțeleg despre ce este vorba cu adevărat. Foarte multe pică in latura simplă,superficiala a feminității „de societate”.
 
A fi femeie , a -ți trăi feminitatea este un proces de autodescoperire, un proces de vindecare și de eliberare de tiparele și poveștile altor femei din neam, de conștientizare și acceptare a sexualității și a trupului, de conectare și vindecare a fetiței interioare și a relației cu părinții.
Feminitatea este o energie care se lasă descoperită și care se manifesta în mod natural atunci când ne cautăm pe noi , când trecem prin proces.
 
Ea nu se „obține” prin haine frumoase, ruj roșu, postura dreaptă sau tehnici de manipulare a bărbaților nici prin manipularea sexuală ori prin „reguli” inventate despre cum să fii feminină.
 
Este naturalețea fiecărei femei și este unică în ideea în care fiecare femeie și-o descoperă, o trăiește, o manifestă în felul ei. Drumul descoperirii este cel care te ajută să te conectezi, să simți, să ințelegi, să te împrietenești cu femeia din tine. În timp nu cu rețete magice.
 
Este un concept deja care e greșit interpretat de majoritatea femeilor care cred despre ele că fiind deja femei sau punându-și tocuri sunt feminie. Am întâlnit femei -Barbie cu o energie masculină care te dărâmă din picioare. Am întâlnit femei super aranjate și cu o postura perfecta care aveau o privire și o energie atât de tăioase că semănau cu mici tirani autoritari.
Feminitatea -energia feminină este în fiecare. Nu fiecare o descoperă, o eliberează din limitări, răni și negări și o manifestă.

 Asociem încă, pe scara largă feminitatea cu slăbiciunea, prostia, supunerea, victima, pițipoanca, curva, întreținuta. Pentru că de fapt, nu știm ce este, nu am învațat-o de la mamele noastre și ne găsim pe un tărâm NOU atunci când vine vorba de a fi cu adevarat Femei. Suntem înca fetițe și mame pentru că asta e ceea ce am văzut și manifestăm încă energie masculină de teama să nu fim „femei slabe” și pentru că asta am văzut și am învățat : „nu fii proastă”, ” fii bărbată”,”băiețelul lui tata”, ” tre’ să fii independentă , să te descurci singură” ( nu ai nevoie de un bărbat), ” femeia comandă , bărbatul execută”, „nu fii slabă , nu mai plânge”, ” pune tu mâna și fă că nimeni nu te ajută ori că doar nu ești handicapată” etc…Sunt doar câteva din programările primite din fragedă copilărie care au măcelărit feminitatea noastră.

Și așa ajungem să ne supunem bărbații sau să rămânem singure sub pretextul/scuza că n-avem nevoie sau că toți îs proști ( și în realitate tânjim după unul dar e prea greu să ne uităm la noi cu adevărat și mult mai simplu să îi invinovățim pe ei) , așa suntem noi cele care cărăm casa în spate și luăm toate deciziile, cele care am uitat să mai plângem și să ne mai recunoaștem vulnerabilitatea ( care nu este slăbiciune ci o virtute) , cele care dau din coate pentru a ajunge în vârf manifestând perfect energia competiției specific masculină, cele care , prost educate și programate fugim de femeia din noi ca de altceva.

 

În procesul meu cât și în cabinet cu clientele mele am descoperit femeia din noi undeva într-un colț, nespălată, slabă moartă, de o tristețe dureroasă, adesea după niște gratii ori pe jos, neputincioasă , uitată de ani și ani , închisă și negată în fiecare zi ca cel mai mare rău care ni se poate intâmpla. Descoperirea aceasta aduce conștientizări și dorința de a înțelege mai multe despre femeia din noi, de a o elibera din închisoare , din programele mamei , din programele societății, din ura față de ea însăși și față de bărbați, din furie , neputință și victimizare. Dar până nu vii în contact cu ea rămâi sub impresia că ești femeie și că ești feminină , că n-ai nevoie de smiorcăieli și pițiponceli.

Cunosc și acele femei care știu că sunt masculine, care recunosc că mai au un pic și le cresc două perechi de „ouă” însă nu sunt motivate, interesate, poate că nu înțeleg încă – ce înseamnă cu adevarat a fi femeie și apoi, dacă merge așa, de ce să facem vreo schimbare? Dacă bărbatul nu zice nimic, stă cuminte și asculta aproape spunând „să trăiți dnă” sau ” bine mami” sau ” da dragă” atunci….merge și așa. În fond falsa putere e la noi, de ce am vrea să renunțăm la ea? ( ne mirăm mai târziu de ce bărbatul devine impotent, alcoolic, agresiv, furios sau foarte tăcut și închis, de ce este un tăntălău neînstare de nimic).

Pe scurt, a fi femeie ține de investiția în sine, de dezvoltare, autodescoperire, vindecare pe toate palierele : mental, emoțional, fizic, spiritual, psihologic. A fi femei înseamnă a fi și puternică ( prin blândețe și fermitate) și înțeleaptă și senzuală și asumată în propria sexualitate și creativă și creatoare și răbdătoare și inteligentă și asumată emoțional , deschisă și multe altele.

Este o putere ancestrală pe care e vremea să ne- o luăm înapoi, este o energie atât de frumoasă care așteaptă în fiecare dintre noi să fie redescoperită, acceptată, lăsată să strălucească fără rușine, vinovăție, furie, neputință.

Dragă femeie unde ești? Unde te-am ascuns? Când am uitat să te mai iubesc, să te mai privesc cu ochi buni și blânzi? Când a devenit totul o luptă și o încrâncenare? Când te-am răsfățat ultima oară, când te-am îmbrățișat cu iubire și acceptare ultima oară, fără critică și fără judecată? Când…?

 

 

Îți ofer oportunitatea de a afla mai multe despre tine ca femeie la întâlnirile FemEssence. Următoarea are loc pe 5 octombrie, iata detaliile:  https://ancalavinia.ro/femessence-descopera-ti-esenta-feminina-5-10-ora-19-00/

Abonează-te la newsletter