Frica este inradacinata in noi insa culmea, ea de fapt nu exista. Frica a fost creata de noi, de mintile noastre si de la Adam si Eva nu ne mai da pace.
Suntem educati de mici ca Doamne Doamne ne bate sau ca o sa mergem in Iad daca suntem copii rai. Crestem cu frica indusa fata de Dumnezeu, manipulati fiind de o societate si o biserica ce doreste controlul asupta mintii noastre. Iar noi- am lasat aceasta minte cu gandurile ei pline de frica sa ne conduca si perpetuam acest defect de generatii.
Dumnezeu -pentru cei ce cred, sau Universul, Energia primordiala – este iubire. Altceva nu exista de fapt, sunt creatiile noastre. Ne e frica de gandurile noastre, de aceea nu coboram mai adanc in noi sa ne intelegem, de aceea nu mergem la terapeuti sa ne ajute, de aceea nu actionam din iubire, ne e frica de noi insine, de ceea ce am putea face, crede, gandi…si ne-ar scadea inca si mai mult in proprii ochi.
Am remarcat o ruptura extraordianara in noi, in general, aceea intre intuitie sau suflet/inima si gand/minte. Am auzit recent intrebarea „Cum stim cand gandim si cand simtim?” Va invit sa cercetati aspectul asta, poate va veti redescoperi si veti lasa incet, incet fricile deoparte.
„Frica si miracolele provin din aceleasi ganduri” Suntem liberi sa alegem una sau cealalta. Alegand frica nu vom mai crede si nu vom mai vedea miracolele din jurul nostru….de aceea suntem o societate densa, materialista, sceptica,cinica
am ales frica….in locul a ceea ce ne-ar putea salva si trezi: miracolele care se intampla din Iubire.
