Astazi am regasit inca o parte din mine…astazi am primit confirmarea ca sunt unde mi-e menit sa fiu.
Asta se intampla atunci cand esti pe drumul tau, atunci cand recunosti menirea ta. Cineva spunea ca viata este ca un rau, ca un flux de energie , daca mergem impotriva lui apar grijile, framantarile, neplacerile, furia, nervii…cam tot ceea ce experimenteaza majoritatea oamenilor, in general. Daca mergi impreuna cu raul, cu energia atunci totul in viata ta va curge lin si vei simti doar implinirea, regasirea, pacea.
Un om minunat a spus la un atelier la care am fost „atunci cand ceva merge greu, e semn clar ca trebuie sa ma opresc.”
Fiecare lucru, fiecare cuvant, om, sentiment, intamplare are timpul sau la care se va intampla, se va manifesta. Noi dorim sa controlam toate astea, sa avem atunci cand vrem noi, sa simtim atunci cand vrem noi, sa cunoastem si sa avem prietenii pe care ii vrem noi si tot asa…Nu am ajuns inca sa intelegem ca atunci ca lucrurile nu ies asa cum vrem nu este timpul lor sa se intample…nu este in energia noastra sa fie asa cum vrem atunci.
Ingerii nostri, Dumnezeu, Universul sau orice credeti voi ca exista ne ofera ceea ce avem nevoie in acel moment al vietii noastre si nu ceea ce noi ne dorim, nu intotdeauna. Daca traim o experienta neplacuta este ca sa invatam din ea, este ca sa intelegem poate ca nu aceea este calea noastra, nu aceea sunt oamenii pe care sa ii avem langa noi si sa ii pretuim sau poate ca sa realizam ceva cu privire la noi insine.
Am avut parte de ani lungi de framantari, de nemultumiri, de plansete si nervi, de noduri in gat si nemancat, de tot ceea ce puteti numi stres la cote maxime…m-am luptat practic cu raul si cu mine sa fac si sa fiu acolo unde „trebuia”, unde zicea lumea sau mintea mea rationala…
Am ajuns in punctul in care tot mai multi sunteti – la „nu mai pot”. Atunci cu pasi foarte mici am regasit drumul Spiritualitatii, al Divnitatii care a fost mereu langa mine dar pe care l-am ratat de fiecare data ca si cum un mare semn de interzis statea deasupra lui. Fiecare il gaseste sau regaseste in felul lui. Pentru mine au fost carti nenumarate care mi-au revelat lucruri minunate despre ingeri si despre oameni, apoi au fost ateliere la care am participat, meditatii pe care le-am inceput incet si cu rabdare, in fiecare zi…apoi au venit confirmarile, semnele ca in sfarsit am gasit cararea aceea demult uitata.
Desi nu este un drum comun, multi ar spune ciudat, neobisnuit, nu conteaza. Asa cum spuneam in articolele anterioare, am invatat sa imi ascult Vocea, Inima ( ingerul pazitor) si sa inteleg ca ceea ce este acolo ca si indemn este ceea ce ma face fericita, Si asa este, asa mi se demonstreaza zi de zi. Nu mai am griji materiale, nu mai am dureri de stomac si intepaturi in inima, zambesc in fiecare zi acum si vad frumusetea din jurul meu aproape in fiecare moment.
Cand mergi impreuna cu viata, cu raul si nu impotriva ei se petrec miracolele. Ele sunt ceva obisnuit pentru cei care sunt pe calea lor si se dezbraca de Ego. incercati pentru o zi macar sa spuneti : astazi va dau voua /Tie toate grijile mele si sunt pur si simplu, merg cu viata impreuna. Fac ceea ce imi spune inima macar de data asta. Observati apoi cum a fost la sfarsitul zilei, notati-va undeva si daca credeti ca a meritat repetati experienta.
„Inceputul cunoasterii este descoperirea a ceva ce nu intelegem”