Crezi ca esti la capatul puterilor? Excelent!

Cu cat ma apropii mai mult de ziua mea anul asta cu atat sunt mai implicata intr-o retrospectiva si mai atenta la cine am devenit si cine vreau sa fiu.

Mi-am amintit de momentul 2008, apogeul caderii mele, anul in care am inceput urcarea.Suna ciudat? E cat se poate de adevarat: cand m-am vazut jos de tot am zis :am doua optiuni : ori fac ceva cu mine ori ma duc naibii. Evident am ales prima varianta. Si nu am mai renuntat la acest drum de atunci.
Am revazut anul 2012 , anul in care m-am trezit la o viteza , sa zicem, superioara si in care portile lumii energetice, ingeresti s-au deschis cu  viteza ametitoare.
Am revazut anul 2014, anul in care mi-am deschis cabinet, in care am lansat Din inima cu suflet, in care am iesit dintr-o relatie de 5 ani, in care am fost la Medjugorie si m-am transformat, anul in care am cunoscut un om care -mi este sprijin si prieten in adevaratul sens al cuvantului. Am urcat o alta mare treapta catre sufletul meu, catre lumina din mine..
Am trecut apoi cu uimire prin ultimii ani, de cand l-am cunoscut pe Bogdan , 2015-2017 si am realizat ca am trait, realizat, simtit in acesti doi ani mai mult decat in toata viata mea. Sunt atat de plini de lumina, de culoare, de rasete, de bucurie….
Am revazut diplomele si cursurile acumulate de-a lungul acestor ani….Psihologie si hipnoza, Energetica si Reiki, Terapie Cu ingeri, Citirea Fetei, Astrologie, Munay Ki (samanism) Trainer/Formare….si m-am uitat inauntru realizand parca despre Eu cea profesional construita, eu cea cu diplomele si Eu -sufletul, eu -Omul.  Dincolo de toate aceste diplome, cursuri, invataturi, hartii  este sufletul acela bland si cald, plin de lumina si dorinc sa se afle….Prin ele  am facut doar…niste pasi catre mine insami, am deslusit cateva mistere, am primit niste raspunsuri si am capatat enorm de multa exeperienta ( care acum este de nepretuit in lucrul cu oamenii).
Multe persoane care m-au cunoscut de cand “activez” public in domeniul spiritualitatii si dezvoltarii personale gasesc dificultati in a-si imagina de unde am plecat.
Povestea mea este un exemplu pentru toti cei care se afla in dificultati, in confuzie, pe fundul butoiului, la capatul puterilor, in intuneric , singuri si fara speranta. Este exact punctul din care am plecat si iata…in 9 ani ( 5 foarte activi) am ajuns fiinta plina de speranta, bucurie, incredere, relaxata , pozitiva si zic eu, muuult mai deschisa si mai fericita. Se poate ! Fiecare din acesti ani au reprezentat incursiuni serioase in interior, prezenta zi de zi, observare si autoobservare, meditatie, introspectie si scris…muuult scris, caiete intregi. Fiecare an a fost munca si regasire interioara fara oprire, fara a ma da batuta, fara a ma plange ( cu mici momente de cadere asumate si normale de altfel), continuad cu sete sa caut raspunsuri, sa ma inteleg , sa ma deschid, sa simt, sa daruiesc, sa aflu si sa traiesc iubirea reala, divina.
Sunt pasi mari insa ei au inceput cu pasi mici, unul dupa altul, zi de zi. Au inceput cu terapie , saptamanal, doi ani si ceva fara a rata sedinte, apoi cu tone de carti, grupuri de meditatie si dezvoltare personala, multa exersare a abilitatilor, a introspectiei, a gandirii pozitive, a autoobservarii , multa perseverenta in forarea interioara a emotiilor si ranilor mele indiferent cat de tare a durut si mai doare uneori. Drumul este unul asumat din ce in ce mai mult cu cat timpul a trecut. El este inca, pe alocuri dificil insa am incetat sa mai privesc orice munca cu mine dificila si orice situatie ca fiind grea. Stiu ca in spate este ceva ce am de inteles si insusit, stiu ca se lucreaza pentru binele meu si daca eu am zile mai proaste, stiu ca totul se intampla tocmai pentru a-mi fi mai bine -chiar daca uneori imi trebuie ceva sa imi amintesc ca Dumnezeu ma iubeste si ingeri “imi coc” tot timpul ceva si mai bun si mai frumos.
Schimbarea de perspectiva cred ca e unul dintre cele mai mari daruri alaturi de capacitatea de a ma observa cu detasare in cele mai multe momente.
Un dar pentru care sunt super recunoscatoare este cel al profunzimii, al dorintei de a merge cat de adanc se poate nelasand nimic neexplorat, nerezolvat… este unul din darurile care imi folosesc enorm astazi in munca mea.
Au fost ani in care am simtit tot mai mult iubirea, bucuria, lumina, apropierea de Dumnezeu. Mai am de lucru, sunt pe drum insa m-am oprit sa ma uit putin in spate pentru a ma imbratisa, a ma mira pe alocuri, a ma felicita si a realiza cat drum am parcurs. Te indemn sa faci la fel.
Ma opresc sa iti spun si tie ca poti. Ca indifirent in ce situatie esti acum poti ! Daca vrei, daca iti asumi, daca muncesti, daca perseverezi rasplata va fi o stare constanta de bine, de incredere, de bucurie , de pace. Poate ca nu va fi roz non stop dar odata ce iesi din victimizare, schimbi punctul de vedere, pui lentile noi pe ochi atunci ai o liniste si te simti sustinut si increzator in orice situatie, stii ca si ea va trece si stii ca e pentru binele tau.
Te imbratisez drag om si te binecuvantez cu iubirea Divina.
Sunt aici pentru a-ti fi alaturi daca simti ca a venit momentul sa te ridici cu adevarat!
Iata cateva poze din categoria BEFORE

Abonează-te la newsletter