Multumesc cu capul in nori – final de luna

O luna se incheie, o alta incepe sau mai bine zis- o etapa se termina si o alta isi iveste capul…

V-ati gandit la ceea ce v-a adus luna iunie? Ati facut un rezumat si apoi o lista de multumiri? Eu am realizat cate s-au intamplat de fapt abia dupa ce am scris. Avem tendinta de multe ori sa spunem „a mai trecut o luna” sau „iar n=am facut mai nimic” …si aici ne intoarcem la felul in care am fost educati, la ceea ce am fost programati sa credem si sa vedem – in general partea negativa. Suntem crescuti in ideea „nu esti destul de bun, de capabil”, „spune sarumana si pleaca capul ( capul plecat sabia nu-l taie)”, „nu poti tu asa ceva, nu mai visa, revino cu picioarele pe pamant” si tot asa…Preotul, doctorul, avocatul sunt ridicati la rang de semizei pentru noi ca si copii si apoi raman figuri autoritare trimitinadu-ne inconstient catre ideea de orice alta meserie sau inclinatie, pasiune sunt neproductive sau sunt rusionoase, nu-s in rand cu lumea…A fi aerian, a trece totul prin filtrul inimii si al simtamintelor este deplasat si suntem sfatuiti sau chiar admonestati sa fim mai realisti, sa ne revenim odata si sa facem ceva cu viata noastra.

Nu stiu daca va suna cunoscut insa mie da…chiar foarte mult. Totul trebuia inca din copilarie sa fie rational, logic si bine infipt in pamant. Ceea ce nu se vede nu exista. Cand spuneam „nu conteaza ca e sarac sau ca nu e de familie buna…are un suflet bun” eram cumva luata in ras la modul „da , da si asta are suflet bun, asa-i ? La tine toti au suflet bun”…Nu intelegeam de ce altii nu vad asta…de ce nu vad ca omul nu e doar ceea ce se vede, doar casa, parintii, jobul sau chiar actiunile lui…Am continuat sa cred, sa vad frumosul din suflete si am continuat sa merg cu capul in aer si sa simt fara sa inteleg prea bine ce  e logic si de ce trebuie sa fie logic…Mi s-a spus in gluma „eu nu stiu cum ai supravietuit pana acum pe Pamant” Cum, necum….sunt aici dupa ceva drum in care a fi rational nu prea are inteles pentru mine…nu mai bine privesti cerul, umbli descult in iarba, citesti povesti si legende, vorbesti cu animalele si culegi flori? Nu mai bine savurezi mancarea si bautura si te bucuri de rasete, de momente, de apusuri de soare si de noi inceputuri? Cu cat mai infinit este mai frumos sa faci asa decat sa fie totul logic si rational, decat sa calculezi fiecare miscare, resursa, gand, vorba etc…

E o zi perfecta pentru a sta in casa si a multumi, a face lista cu ceea ce s-a intamplat luna asta..a revizui ceea ce dorim sa schimbam, sa trecem la fapte pentru ca este o vreme a schimbarilor si suntem sustinuti sa le facem. Cu credinta in noi, in ceea ce nu se vede dar se simte.

Eu multumesc pentru soare, luna, energia lor, pentru pamant, cer, nori, flori, iarba, copaci, animale, pentru casa, masa, pisica, prieten, parinti, alti prieteni, sanatate, meditatii, oameni pe care ii intalnesc ocazional, ploaie, caldura. Multumesc pentru ochii ce mi s-au deschis, pentru Ingerii care au intrat in viata mea, pentru oportunitatile ce se ivesc, pentru curajul pe care l-am avut, credinta care m-a impins sa imi schimb viata radical 🙂 A fost o luna cu multe deschideri de usi…cu multe emotii. Am inceput sa lucrez cu energie, am inceput sa ajut oamenii ce doresc o abordare spirituala a problemelor lor, am inceput sa primesc mesaje si sa fiu fericita ca pot face toate astea, ca pot fi libera si cu inima usoara chiar daca nu sunt doctor, avocat, preoteasa ci doar somer si unul cu capul in nori 🙂

Abonează-te la newsletter