O luna plina…de agitatie, de confuzie, de neprevazut…de nou si de toate.
Nici nu mai stiu ce faceam la inceputul lunii, nu mai stiu nici cand a inceput iunie…stiu ca am avut niste decizii de luat…ca am tinut seri interesante la diverta, o meditatie cu ingerii in care au fost doi oameni,acest trei m – a tot urmarit …ca am cunosct mai bine un om si totodata am inteles si iluzia in care intrasem…
Stiu ca am plans atat de adevarat, de dureros, de plin cum rareori am facut o pana acum…am trait disperarea, durerea in profunzimea ei pentru ca apoi, sa revin , mai clarificata, mai intelapta poate, intelegand in acelasi timp ca durerea aceea ma invata, ma crestea. Tin minte ca planuisem excursia in Bucegi foarte bine si ca intrevedeam ceva f frumos…pana ce intr o seara mi a fugit pamantul de sub picioare…si am zis ok, mi am luat o, acum sufar, insa stau asa aici, in durerea mea si plang si intreb si cer ajutor pana ce voi intelege, stiu ca voi intelege si stiu ca sunt iubita. Am simtit spriijnul ingerilor in acele momente, am simtit iubirea divina de langa mine…eram fizic singura insa cu atatia prieteni.
Iunie mi- a adus multe traume vechi in fata ochilor si m- a ajutat sa vad ce am facut cu mine ani de zile, ce mi-am zis, cum m-am privit…cat de mult m -am devalorizat…iunie m- a invatat sa spun un nu ferm, sa revin la simplitatea mea, sa inteleg valoarea mea, sa imi regasesc femeia demult uitata.
M-a provocat la discutii interioare interminabile si la multe pagini de caiet scrise…am avut aproape doua saptamaani in care am mers in iad si inapoi…mi- am intrebat inima despre mine, despre cine sunt, despre relatia mea..despre ce am de facut, despre ce simt cu adevarat…am primit si raspunsuri la toate astea chiar daca ele sunt inca greu de digerat si integrat.
Apoi totul s- a schimbat in momentul in ca iluzia s a spart. A aparut Fecioara care m- a chemat la ea , la Medugorje…am intrat intr- o alta provocare majora…a acceptarii, a tolerantei, a echilibrului interior…al privirii dintr- un alt unghi a unor situatii foarte religoase. Aceasta calatorie aparuta de nicaieri mi- a adus deblocari in continuare pe energia feminina, pe femeia din mine, a fost parte din motivul pt care am fost chemata acolo. Mi – a adus de asemenea intelegerea , inca o data, a cine sunt si ce rol am…mi- a adus oameni noi, oameni minunati , oameni cu care am petrecut clipe de neuitat si care m- au invatat lectii importante. Am cunoscut un preot, simgurul de pama acum care a inteles cine sunt, care m- a acceptat, care m- a recunoscut si biencuvantat…a fost magic. L- am reintalnit pe Iisus, prietenul meu, cum ii spun si am plans de bucurie si recunostinta…am simtit energia a mii de oameni care se rugau impreuna zi de zi…
Si dupa toate astea am ajuns in sanul marii noastre , acasa, in apa azurie si nisipul auriu…acasa in adancul marii unde am primit mesaje si o frumoasa initiere. Acolo am cunoscut alti oameni, acolo mi – am recunoscut din nou misiunea dar si parti din lectiile mele.
O luna atat de intensa, atat de plina, atat de rapida …cu asa de multe trairi …am plans, am fost disperata, trista, dezamagita, tradata, am fost indragostita, am iubit, am zburat, am fost jos si apoi sus de cateva ori im numai o luna. Fii binecuvantata Iunie, fii binecuvantata cu toate lectiile pe care mi le – ai adus, pentru toata cresterea si minunatia.
Ineleg acum tot mai bine cum se aseaza viata cand traiesti impreuna cu ea, fara a planifica, fara a astepta, fara a te atasa…simt cum lumea se schimba subtil, din spate, simt cum sunt altfel…simt atat de multa speramta si bucurie si vad atat de multe suflete care chiar daca constient inca nu stiu, se trezesc, cauta, vor sa se cunoasca.
Multumesc pentru oamenii noi din viata mea, pentru oglinzile noi din viata mea, pentru comsitientizarile noi , pentru cresterea si iubirea simtite in aceasta luna…multumesc ingerilor mereu aproape mie, lui Iisus si Maicii si inimilor care de departe sau de aproape imi trimit iubirea lor.
Fiti binecuvantati.