As canta de bucurie este ceea ce imi vine acum in cap desi corpul meu fizic nu e intr-o forma excelenta. Dar ce mai conteaza asta atunci cand inima si sufletul canta si tresalta, simt din plin schimbarile din lume, atat de mult asteptate.
Nu stiu despre ce sa scriu astazi, adica nu am un subiect anume, simt doar nevoia de a scrie ca desi a venit iarna, din nou, inauntru e cald si bine. Cu fiecare zi, fiecare meditatie, muzica de relaxare, fiecare om minunat intalnit si discutie hranitoare, poveste citita bucuria mea creste. Si asta pentru ca stiu cat de greu a fost sa ajung aici, cat am lasat in urma, cate praguri am trecut..si iata-ma! Aproape in armonie cu mine, incercand sa ma armonizez si cu Universul…”Ce tampenii mai zice si asta” poate veti gandi, aveti tot dreptul cu siguranta.
Pentru mine, lumea pe care acum o descopar, lumina si energia extraordinara care ne inconjoara ma face sa fiu din ce in ce mai aproape de mine insami, de centrul, esenta mea curata, pura, nealterata, fara Ego,minte, palavrageala inutinla.
Da, mintea si Egoul sunt parte din noi, create in momentul separarii de Divinitate pentru a ne impiedica constant sa revenim la acea stare initiala de pace interioara perfecta, in credinta deplina, fara indoieli si frici. Frica insasi e creata de umanitate, ea nu exista intr-o fiinta absoluta, pura, fiinta care e in fiecare dintre noi….recunosc, e greu sa faci mintea sa taca, sa nu-ti mai spuna mereu ce sa faci, cum sa faci, sa pierzi din Ego, ca doar el ne face mandri si ne da simtamantul acela de „sunt cel mai tare” sau cel de „nu sunt eu mai prejos decat…”. Este o munca, o urcare daca vreti sau chiar o coborare inspre fiinta de lumina din interior care uneori este insuportabil de grea.
Ma trezesc cateodata si din nou vine mintea si imi spune „esti dusa, lasa dle povestile si balivernele astea si fii cu picioarele pe pamant” , intr-un fel cam ceea ce mi-ar zice si mama 🙂 Insa acum stiu ca doar mintea, Egoul lucrand bine impotriva mea sunt cele care vorbesc in capul meu degeaba…nu le mai ascult la fel de mult. Am inteles ca inima, intuitia, daca vreti, este calauza noastra, este busola si drumul nostru, de fapt, ceea ce avem mai de pret.
Din pacate ele au cam fost uitate, ingropate, s-a indesat peste ele ratiune, ganduri peste ganduri, frici de toate felurile si am ajus in lumea in care suntem azi in care ceea ce e material este important, banul. E vremea schimbarii inclusiv a mea si a multora dintre voi. E vremea in care inima, iubirea ei, intelegerea si acceptarea a ceea ce ni se intampla vor rasturna tot ceea ce este Ego, minte, gand, material, ban…
Suntem aproape si totusi atat de departe de noi insine…fricile ne blocheaza, fac parte din noi, in special frica de schimbare. Este atat de parsiva! Exact ce ziceam mai sus „revino cu picioarele pe pamant, lasa balivernele”…va face mereu tot ce poate pentru a ne impiedica sa ajungem la noi insine, la acea intuitie, iubire pe care sa le lasam sa ne arate calea…bineinteles ca nu ne lasa pentru ca isi pierd autoritatea..si atunci nu vor mai exista, vom fi doar fiinte luminoase, calauzite de cele mai curate intentii, ascultandu-ne de fapt pe noi insine , cei uitati demult.
Alegerea este doar a noastra, resursele sunt chiar inauntrul nostru, ele asteapta sa fie accesate
