Ploaie….vant si pasi grabiti spre casa…senzatie de teama si de incheiere. Oxigen parfumat cu umed care-mi inunda creierul, celulele si mi fac asa de bine…Confuzie si intrebari. Nu vreau sa ajung acasa…merg pe ruta cea mai lunga si imi place pentru prima data ploaia, apa, norii si umezeala . Nu ma intereseaza daca pasesc prin balti sau daca-mi ingheata mainile.
Caut ceva si nu stiu ce. Raspunsuri, claritate probabil. Ajung acasa si simt oboseala. O oboseala a trupului si a mintii….si vreau sa simt apa fierbinte din cada si sa aud voci bisericesti. Deschid laptopul si pun psalmii sa umple aerul casei si campurile mele…ard ulei esential de salvie si aprind lumanari ateptand sa se umple cada cu spuma frumos parfumata. Sunt si nu sunt aici ..vreau liniste si caut …ma caut din nou pe mine. Am ajuns la un final si stiu ca urmeaza sa inteleg. Dar nu inca…mintea mea refuza gandurile si explicatiile prea complicate, e ca si cum patineaza in gol …Franturi de imagini si persoane, bucati de zile si intamplari..Inchid ochii si fac o rugaciune. Vizualizez fiecare chakra in parte si petrec cateva minute curatand si umplandu-ma de lumina…Apa e prea fierbinte si ma simt istovita dupa o zi in care am fugit..e momentul sa revin la mine asa ca ma bag in pat si schimb melodia cu ceva seren…plin de pace….
Inchid ochii si ascult….ma ascult , ma caut. Realizez gandurile ce trec si le las sa mearga mai departe in calatoria lor. Pentru cateva momente vreau sa caut printre ele ca sa refac firul povestii , ca sa pot intelege . Dar prin minte totul este incalcit si ma plictisesc repede. Vorbesc putin cu Fecrioara Maria si apoi simt nevoia sa scriu ceva lui Dumnezeu. O fac cerandu-i claritate si intelepciune. Se asterne o pace in mine si sunetele ma conduc la un fel de reverie..Revad imagini, sentimente, emotii….revad lupta, tumultul, cararea laterala pe care am luat-o la un moment dat si pe care m-am pierdut. Sunt linistita, doar observ si realizez ce dor mi-era de mine….si cat de bine e sa privesti totul de la un nou etaj. Inteleg acum – cea mai mare provocare a mea este si cea mai mare binecuvantare….aproape ca am refacut tiparul…dar iata-ma-s, acum- afara din cerc. Privesc povestea si stau in intuneric, linistita, mangaiata de sunte de pian si de iubire ingereasca….
Cand obosesti, cand nu te mai gasesti, cand nu intelegi si nu mai stii sau ai uitat ca stii…opreste-te . Fa o baie, asculta ce iti place, taci si fii cu tine….uita ca esti si fii . Regaseste-te in linistea noptii , reia-ti puterea, reia-ti iubirea, blandetea, frumusetea, siguranta, claritatea…fii tu in centrul vietii tale din nou! Poti sa lasi lacrimi calde sa se prelinga pe obraz si zambete discrete sa iti incalzeasca inima…poti sa simti dulceata sufletului tau din nou…
