Cred ca pana acum nu am abordat subiectul relatiei, al iubirii, al cuplului…si simt sa o fac deoarece am trecut prin lungi si dificile lectii pe aceasta tema. Bineinteles atunci cand nu ma asteptam.
Atunci cand eu eram cea mai sigura pe relatia mea, cea mai ok din punctul asta de vedere si niciodata nu aveam nevoie de confirmari sau citiri …cand eu eram concentrata doar pe evolutia mea, pe *cariera* sa zicem asa…atunci Universul a spus: ia-o si p-asta ca prea te-ai obisnuit asa. Acum iti servesc cea mai importanta lectie pt tine: iubirea de sine.
De ce iubirea de sine? Pentru ca pana la urma totul se reduce la asta. Totul are de-a face cu cat ne iubim-respectam-valorizam pe noi. Cum spuneam, orice actiune faci, orice spui , de fapt, spune despre cat de mult te iubesti pe tine ( chiar daca asta o stii doar tu in adancul tau atunci cand mai apare cate un regret, vinovatie, confuzie, furie etc..).
In afara totul pare minunat…toti vad un cuplu perfect asa-i? Cati dintre voi va aflati in situatia asta? El si ea – frumosi , destepti , cu viitor dle…nu se cearta, nu exista disensiuni sau nopti dormite pe canapea 🙂 Totul este o poveste minunata. De multe ori insa, voi stiti ce e in sufletul vostru mai presus de orice pare ca e in exterior. De multe ori vi se dau semnale dar nu vreti sa le recunoasteti, sa le vedeti. De ce? Pentru ca omul e obisnuit cu obisnuinta. Cu a sta acolo unde e caldut, moale si confortabil si daca mai e si siguranta financiara deja…nu mai pleci niciodata asa-i? A! Si mai este aspectul rude, parinti, prieteni care va stiu de-o viata si ce-or sa spuna daca tie iti vine vreo idee nastrusnica?
Spuneam la un moment dat: iubirea asta de cuplu normala, a ta, a mea, a vecinului…nu este iubire, mai are mile de parcurs pana sa ajunga aproape de iubirea adevarata. Ceea ce traim noi oamenii este o indragosteala de cateva luni-1 an dupa care apare obisnuinta, atasamentul, dependenta, frica…si ajungem unde? La iubirea de sine. Daca tu alegi in fiecare zi sa ramai atasat din considerentele de mai sus, daca alegi in fiecare zi sa nu iti asculti sufletul, daca si mai grav- ajungi sa nu mai poti dar pui totul pe seama unei indispozitii trecatoare…atunci ce faci? Afirmi fata de tine ca nu te iubesti. Cine este mai important in lumea asta? Tu sau el? Tu sau ceilalti?
Mi s-a servit o lectie puternica care m-a dus , cum am zis la vremea aia, pana in iad si inapoi. Am fost trantita de n-am stiut ce m-a lovit. Pe de o parte -am cunoscut o iubire care nu are cuvinte pentru ca nu poti pune iubirea adevarata in cuvinte,ar limita-o…pe de alta parte…am ajuns in umbra mea. Si de acolo, dupa nopti cu lacrimi si durere sfasietoare, dupa meditatii si multe pagini scrise…am inteles cine sunt si ce am facut cu mine atatia ani. Am inteles ca pot, ca nu mai sunt acel copil dependent, acea femeie speriata ca nimeni nu o va iubi, acea persoana care se devaloriza si credea mereu ca altcineva trebuie sa o aprecieze…Cu toate astea, veti rade! Am continuat…sa nu dau crez sufletului meu si am zis da…poate ca mi se pare, dar poate ca se va intampla ceva de la sine si atunci totul se va rezolva. Alta fateta a iubirii de sine- fuga de asumare, de responsabilitate. Pai te iubesti sau te joci? Ai incredere in tine si in ce simti sau te prefaci?
Universul a fost din nou dragut cu mine si mi-a adus oglinzi, ajutoare…pe care le iubesc enorm ( da, le iubesc si nu din considerente umane ). Cu ajutorul lor am inteles din nou iluzia in care traiam si atunci am zis : eu aleg acum si aici sa ma iubesc, sa ma respect sa cred in mine! restul e poveste.
Cineva m-a intrebat: cum e iubirea asta? Explica-ne si noua…dupa cum ziceam este foarte greu de pus in cuvinte ceva ce transcede spatiul, timpul, umanul, limitele , etichetele….e blanda, iti umple inima si fiinta, te ridica, iti aduce acea conexiune adanca, de demult cu tot ceea ce este…te mangaie, te hraneste, este pur si simplu in tine, esti..pur si simplu plin de iubire…indiferent ca celalalt e fix cum tu, omeneste vorbind, nu te-ai fi gandit sa fie. Iubirea asta nu are bariere…sufletele se cunosc si se recunosc imediat si explozia care se intampla este atat de puternica, pana in adancul celulelor tale…Da…cuvintele sunt limitate si imi mentin parerea asta..trebuie sa simti, sa fii iubire ca sa intelegi iubirea.
Cat despre relatii..ca sa mai coboram un pic si pe aici printre oameni…eu nu cred in gelozie, compromis, control si asa mai departe. Nimeni nu iti apartine si nimeni nu iti este proprietate..sincer, cand aud * al meu* ….ma abtin. Suntem fiecare pe drumul nostru, pe o carare a noastra si cum zicea cineva drag mine, ii invitam pe ceilalti alaturi de noi sa ne insoteasca atata timp cat este bine pentru amandoi. Asta inseamna independenta si libertate in doi. inseamna ca fiecare creste si traieste pentru el dar si impreuna. Fara constrangeri si certuri sutpide iscate din te miri ce…Crezi ca daca controlezi sau intrebi mereu unde se duce si ce face nu il/o indepartezi? Crezi ca nu poate sa faca oricum ceea ce ar vrea daca vrea? Un drum la piata sau la magazin poate fi momentul perfect pentru orice incerci tu sa controlezi. Si inca ceva! Gelozia si controlul asta are radacini tot in tine,in teama ta de a face exact acel lucru, in teama ta de a fi abandonat…in teama ta ca nu esti sufiecient de bun…
Femeile sunt mai predispuse sa stea in astfel de relatii din diverse motive si scuze. Revin: Iubirea de sine! Cand ai sa alegi sa te pui pe primul loc si sa ai curajul sa fii tu! Pentru ca stii bine ca poti si ca ai sustinere divina in orice decizi. Si stii bine ca atunci cand ceva se incheie e doar ca sa faca loc pentru ceva mai bun pentru tine, ceva ce rezoneaza mai bine cu tine. De ce te agati draga mea? De un vis?
Vibratia actuala nu mai sustine asa ceva …deci oricum ar fi la un moment dat visul tau se va spulbera daca nu este pe bune, daca tu ai tot intins ceva ce s-a terminat demult. Este o perioada in care adevarul, iubirea sunt cele care primeaza si filtreaza toate relatiile. Se produce o decantare, o triere si daca tu nu mai vibrezi la fel ca el/ea…atunci nu mai sunt puncte comune si sufletul tau iti spune asta. Asculta-l doar! Si urmeaza-l…Universul, ingerii, Dumnezeu stiu mai bine ce ti-e bine , ce ai nevoie si iti va aduce fix acel lucru. Aa…ca omul va suferi un pic, da…tot ce se poate insa asta e inca o lectie. A iubirii de sine, a detasarii, a independentei, a puterii personale…a intelegerii dincolo de fizic, material.
Asa ca dragele mele prietene…e vremea sa va iubiti cu adevarat, sa va ridicati din genunchi si sa stati drepte pentru ca totul este doar spre binele vostru si nimic tragic nu se intampla. Totul este bine asa cum este si cand pentru tine ceva nu mai este bine ai libertatea sa decizi, sa alegi…
