M-am saturat de priviri goale si inimi impietrite,
M-am saturat de jocuri false si cuvinte fals-smerite,
Ma doare-n cot de tot si toate pentru ca lumea-i doar un avatar pe roate.
Mi-e dor de pace , adevar si liniste, de cerul bland si inima curata,
Mi-e dor de -o zi in care toti sa fim senini si sa uitam conditia umana.
Visez sa ne lasam sa fim curati asa cum inlauntru este,
Sa dam drumul mastilor care ne seaca , de vlaga, de magie si poveste.
AS vrea sa ma gasesc in lumea-n care un vis este aievea ,
Iar oamenii dezbraca egouri goale si ranite si simt, traiesc, sunt cruzi,
Precum un bebelus ce vede minunea zilei ce rasare .
Din profunzimi nealterate mi-e dor de suavitate
Si simt cum totul se rastoarna din vechi zidiri crapate,
Pentru a renaste inc-o data o pura si curata , umanitate.
E orb si e mizierie, e greu si e minciuna
Cand esti taiat in doua de mintea ce rasuna .
Ai adormit pe lespezi reci si habar nu ai de ce traiesti.
E vremea sa te ridici din intunericul sleit si sa transformi
O viata de nenorociri si somn inr-o stralucitoare stare
Pe care nu stiai ca poti sa o traiesti , de care nu aveai idee ca exista
Pentru ca fugeai dupa himere seci si ai cazut din stea pe-asfatul dur.
E timpul sa casti ochii si sa crapi in doua gandul,
Sa iti dai voie sa desclestezi simtirea dinlauntru
Si sa auzi , poate, pentru prima oara glasul
Acela bland si bun din tine, acela care a tacut si te-a iubit mereu ,
Sa stai si sa lasi lacrima sa-ti incalzeasca firea
Realizand acum ca nu e prea tarziu,
Ca viata curge si exista , ca inima iti bate inca.