Oare nu e Dumnezeu Iubire? Oare asta nu inseamna ca El nu are nici un motiv, de fapt este imposibil sa ne pedepseasca? Si atunci de ce traim toti cu ideea ca gresim,ca facem ceea ce „nu se face” , ca Dumnezeu se supara si ne pedepseste….Oare la atata credem noi ca se reduce El? La a se supara sau mania…si ameninta ca ajungem in iad? Cel ce este Iubire nu are cum sa se supere, nu are cum sa se manie si sa pedepseasca….Cel ce este Iubire doar iubeste….intrebati-va inima si vedeti ea ce va indica?
Oare nu ar fi mai simplu sa credem in iubire si sa intelegem ca nu suntem separati de El? Sa intelegem ca ceea ce ne facem noua Ii facem si Lui, ne facem tuturor! Ar fi oare mai simplu si mai logic sa ne tratam egal, sa ne iubim fiind toti un intreg, sa nu mai traim pe baza fricii de a pierde lucruri?Pe care oricum nu le luam cu noi cand plecam de aici….si care oricum nu au valoare pentru un spirit…
Imaginati-va ca traim in lumea in care ne guvernam dupa principiul ca toti suntem Unu, ca toti suntem iubire, ca toti dam si existam pentru si prin toti. Ca domneste armonia si nu exista conceptul de crima, viol, furt, durere, exploatare, foamete, bombardament, razboi…..Oare nu este ciudat ca acceptam in fiecare zi mintim, sa ne ascundem, sa alergam dupa bunuri pentru a le acumula si a arata cate avem noi, sa muncim undeva unde nu ne place si sa fim stresati mereu ba chiar sa murim din cauza asta? Nu este ciudat ca acceptam in fiecare zi sa le ascundem copiilor nostri adevarul despre cinste, onestitate, caldura, compasiune, corectitudine si ii obligam sa invete inutilitati in scoli invechite, ingradindu-le spiritul creativ, libertatea de a fi si de a se exprima?
Suntem atat de adormiti si imprieteniti cu Frica incat habar nu avem ca am putea trai in Iubire, habar nu avem ca putem Alege in fiecare moment ceea ce dorim sa cream peantru noi…habar nu avem ca traim o iluzie, o minciuna bazata si pornita din dorinta de putere….
Oare nu este ciudat ca taiem copacii si permitem ca asta sa se intample desi stim ca ei ne dau practic viata, ca fumam, ca mancam animale pline de chimicale desi stim ca asta e tot sinucidere, ca degradam solul si aerul in fiecare zi desi e foarte posbil si realistic sa traim perfect bine fara sa o facem? Oare nu e ciudat ca inca luptam pentru petrol cand toata lumea stie deja ca se poate si fara?
Si nu e ciudat ca NOI TOTI PERMITEM TOATE ASTEA? CAND AM PUTEA ALEGE sa cream lumea pe care cu totii o visam, o stim, o avem in noi? Nimc din toate astea nu este o poveste ci realitatea pe care refuzam iar si iar sa o vedem, sa o recunoastem….sa ne-o reamintim…Pacea este o solutie la fel de pertinenta ca tot ceea ce ni se pare noua acum pertinent…..si iubirea la fel. Suntem nascuti sa fim iubire pentru ca doar despre asta este vorba, iar noi alegem din nou si din nou sa traim experientele din celalalt spectru mergand catre autodistrugere….din nou…
Faceti aceste sarbatori un prilej de PACE! Reconectati-va cu inima voastra, intrebati-o ce este real si ce doreste sa creeze de aici inainte si alegeti constient ceea ce veti trai de acum inainte. Alegeti ca acest final de an sa fie despre reamintirea a ceea ce suntem, a iubirii care suntem, a unui Dumnezeu bun, iertator, obiectiv si fara accese de manie….faceti aceste sarbatori prilej de intelegere, acceptare si ramaneti cateva minute pe zi in tacere, cu voi, fiind ceea ce sunteti : UNU CU TOT CE ESTE.
Va urez o trezire cat mai uimitoare, cu bucurie, cu lacrimi de recunostinta, cu dorinta de a opri ceea ce traim acum: iluzia unei vieti.