Etichetă: transformare
Lună Plină în Taur și eclipsă lunară- pași spre lumea Nouă
Tot ce se întâmplâ în această perioadă este spre alinierea noastră cu Sufletul nostru, cu destinul nostru, cu Noi.
Luna plină în Taur are loc pe 8 noiembrie, de Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil cu o frumoasă eclipsă lunară la pachet. Un moment pe care îl simt cu mare potențial de rupere de trecut, încheiere cu anumite părți ale trecutului, susținuți de multă iubire divină.
Luna alături de Uranus la grad perfect în Taur poate aduce pentru mulți dintre noi o nevoie adâncă de nou, de început altfel sau poate doar intuiția unui astfel de final-început, acel sentiment : Ceva se întâmplă dar nu știu ce, ceva urmează dar nu știu ce.
Pentru unii acest sentiment este chiar o claritate- gata, nu mai merge așa, iar pentru alții poate fi ceva neclar undeva în interior, adânc.
Schimbările sunt în toi de vreo doi ani și pare că lumea este cuprinsă de un soi de haos care ne dărâmă așteptările, planurile, ideile despre orice….care ne împinge cumva la limită spre a ieși din zona de confort, a renunța la ceea ce NU ne face bine și a ne apropia mai mult de NOI.
Cu foarte multe semne fixe activate apare desigur, rezistența la această schimbare, la nou, la altfel. Parcă simțim că e timpul, că ceva ne sâcâie de prea multă vreme dar am mai sta o tură, nu acum, nu am bani, este altceva mai important de rezolvat sau pur și simplu „nu-mi convine, nu-mi place, nu vreau”. Am experimentat și eu de câteva ori acest sentiment chiar recent. Deși am făcut deja niște alegeri pentru mai binele meu totuși …apare încăpățânarea, rezistența, opoziția cel puțin în primă fază.
Am observat că dacă stau cu aceste stări privindu-le, acceptându-le și îmi dau un pic de timp ele se estompează și fac loc acceptării noului, a schimbării, chiar pot să apară înțelegeri mai profunde. Pentru că NIMIC nu este întămplător și dacă are loc acum în tine sau în viața ta înseamnă că ceva este acolo de văzut, înțeles spre susținerea ta, spre binele tău.
Uranus- rebelul, surpriza, fulgerul, mintea mai înaltă este foarte activ acum ( de unde și cutremurele, schimbările ce au loc în relație cu pământul) și împinge spre ALTCEVA constant. În taur direcția este : spre valorile noastre ( nu non valorile ce sunt acum pe val) , spre așezare în interiorul nostru, întoarcerea la a trăi mai slow, mai prezent, mai atent, în conectare cu Pâmântul, cu Natura, cu mediul. Apar tot soiul de soluții legate de ecologie , tot felul de porniri sănătoase spre a susține și îngriji pământul ( chiar dacă aparent nu pare să fie așa).
Ușor, ușor Uranus în Taur împinge LUMEA nouă spre Manifestare. NE tot surprinde spre a ne obișnui cu schimbarea, cu altceva-ul , cu a face lucrurile din INTERIOR, axat pe propria înțelepciune, nevoie, în concordanță cu valorile mele și aliniat cu Sufletul meu. Rețetele nu mai funcționează și vor funcționa tot mai puțin.
Toată povestea asta se întâmplă foarte aproape de nodul nord, de DESTIN, și el în Taur, și el deschizând pentru noi o poartă de oportunitate spre această lume nouă bazată pe pace, înțelepciune, tihnă, conectare reală cu corpul nostru, cu valorile și nevoile noastre, cu pâmântul pe care trăim. Ne invită să încetinim ritmul nebun și robotic și să ne punem întrebările care contează.
În ce cred? Ce este important pentru mine?
Care este relația mea cu corpul meu, cu pământul,natura?
Care este relația mea cu banii, cu valoarea mea? Unde îmi este puterea de fapt?
De ce fac ceea ce fac, pentru ce?
La căpătul opus, în Scoprion avem multă treabă de asemenea: Soarele, Mercur și Venus ( guvernatoarea Taurului) sunt împreună luminând adăncurile noastre, aducând la suprață adevărurile inconfrotabile, susținând TRANSFORMAREA de care vorbeam și mai sus, de la rădăcină.
Nu se poate crea nimic nou, stabil dacă nu sunt rădăcinile bine înfipte în pâmânt, dacă nu facem curat cum trebuie dedesubt astfel încât să nu stam pe o mlaștină ori pe un tunel care se va surpa curând.
Scorpionul ne invită să săpăm în noi, să stăm față în față cu acele rezistențe, frici, anxietăți, emoții puternice care ne țin pe loc în confuzie, în codependență, în relații toxice, în joburi toxice, în spații toxice….
De ce stau încă aici?
De unde apare rezisteța asta, frica asta- ce îmi spun ele? Unde îmi arată că e nevoie să mă uit?
Care sunt acele tipare greoaie, vechi, dureroase pe care le tot repet și mențin? Ce am de câștigat făcând asta?
ȘI…ce s-ar întămpla dacă chiar aș vedea ADEVĂRUL din mine, dacă chiar aș accepta schimbarea din rădăcini, dacă chiar aș lua deciziile alea inconfrotabile care mă sperie, de care fug?
Atât planetele din Scoprion cât și cele din Taur sunt în aspect tensionat cu Saturn din Vărsător. El vine cu seriozitatea, maturitatea și un reality check : ce din toate astea sunt viabile pentru viitorul tău, este asta ceea ce chiar vrei? Ești dispusă să depui munca necesară, să faci pașii spre a construi viitorul tău?
ȘI când spun : a construi viitorul tău mă refer mai ales la a deveni prezentă cu tine, atentă la gândurile, emoțiile , tiparele tale, atentă și prezentă cu alegerile pe care le faci zi de zi, spațiul din care operezi/alegi ceva.
Alinierea interioară, energetică este esențială și ea creează și alinierea exterioară, fizică/materială.
VIitorul este construit de fiecare moment de ACUM. Iar pentru a modifica ceva în ceea ce va veni este important să începem să devenim PREZENTE în viețile noastre, în corpurile, mințile, emoțiile noastre spre a vedea care este adevărul prezent, care sunt tiparele, fricile, credințele, durerile, poveștile ce rulează și a le procesa, elibera…adică a crea un NOU SPAȚIU interior din care să trăim, mult mai conștiente și aliniate cu cine suntem NOI cu adevărat și nu operând pe pilot automat trăind iar și iar aceeași poveste a trecutului.
ÎN continuare trecutul (saturn) și viitorul, noul ( uranus) sunt în dans unul cu celălalt spre a facilita pas cu pas acomodarea cu disocomfortul, cu noul, cu schimbarea. Încă ne mai agățăm de felul în care eram obișnuite să funcționăm, de relațiile cu care eram obișnuite, de deciziile și modul de a trăi cu care eram obișnuite. Însă ….toate astea sunt tot mai provocate spre a fi înlocuite cu modul AUTENTIC, real, SINCER, aliniat de a funcționa – nu bazat pe ceea ce spune societatea, familia, media adică vechile structuri ci bazat pe ceea ce spune INIMA ta, intuiția ta, corpul tău.
Și da, asta necesită curaj să lași să plece tot ce vezi că oricum se cam dărâmă, că nu mai funcționează, că te chinuie de fapt…și să alegi ceva ce este cua devărat visul, dorința ta, ceva ce chiar știi că te-ar bucura chiar dacă ACUM, încă – nu știi, nu ai claritate, ți se pare prea MARE, prea mult.
Necesită asumarea omului matur care și-a făcut treaba și și-o face constant cu copilul rănit din el, cu traumele trecutului, cu limitările minții și alege DIFERIT , conștient că EL creează lumea nouă. Nu mai așteaptă ca ceva să se întâmple din afară, ca cineva să îi spună din afară ci acționează și alege ÎMPUTERNICINDU-se pe sine, căpătând încredere în SINE și întorcându-se cu adevărat la esență, ieșind din jocurile de putere, avere, imagine ce au fost atâta de mult pe scena vieții până acum
Adesea am trăit cu faptul că păream naivă, prea bună, fantezistă, idealistă….însă am știu în interiorul meu că asta este ceva BUN, ceva ce avem nevoie cu toții, ceva de păstrat. și iată că aici ne întoarcem pas cu pas : la bunătate, încredere, bucurie, plăcere, creație, pace, colaborare, multă credință, predare și conlucrare. ȘI asta este LUMEA pe care eu aleg să o creez.
TU?
Ce ești pregătită să eliberezi acum? Ce frici ești pregătită să privești în ochi?
Ce procese de maturizare și transformare ești pregătită să îți asumi acum pentru viitorul pe care îl vrei?
MOmentele de eclipsă sunt momente ce pot fi mai intense decât altele, mai emoționale poate, cu evenimente fie care se leagă în moduri neașteptate fie tot felul de „deranjuri” menite să îți arate o altă cale, un alt fel și să te scoată din Control, fixism, rigiditate.
Ca întotdeauna, fii blândă cu tine, ia-o pas cu pas, împarte ceea ce îți propui în țeluri mici spre a nu te coplești singură. Da, procesul este amplu și de durată, transformarea este continuă în viața asta și văile sunt la fel de prezente și firești ca și vărfurile. De aceea pas cu pas, schimbare mică cu schimare mică este de ajuns. Fără presiune.
Important este să vrei, să îți asumi și să faci alegerile din spațiul ăsta și nu din evitare, frică, lipsă.
Cu Marte retrograd avem vreme să ne întoarcem asupra unor decizii, să regăndim niște acțiuni și alegeri, să ne așezăm mai prezente, mai atente în interior și să ascultăm în momentele de LINIȘTE vocea DIVINULUI, inspirația ce curge prin noi ( Neptun, Jupiter în Pești) din miezul Sufletului.
Spune-mi cu ce ai rămas din acest articol. Sunt curioasă să aflu părerea ta, simțirea ta, împărășirea ta.
Iar dacă vrei să povestim și să navigăm împreună prin harta vieții tale din punct de vedere astrologic, energetic te invit la o sesiune de psihoastrologie. Spațiul sacru și porfund conectat, prezent pe care îl creez și susțin va aduce în cupa inimii tale exact acele coduri, informații de care ai acum nevoie spre a-ți oferi susținere, încredere, validare, răspunsuri, direcție.
Ție ți-e frică să fii FEMEIE?
Am trăit într-un con de umbră și am respins din răsputeri Feminitatea mea.
AM învățat să fim Puternice într-un mod extrem de distorsionat și care ne dăunează grav.
Nu știi de ce nu te simți împlinită, de ce nu îți iese orice ai face…de ce nu ți-e bine.
Îm momentul în care o FEMEIE îndrăznește să se exprime, să nu se mai scuze, să NU mai FACĂ, să se oprească din a face pe plac, să trăiască bazat pe Interiorul ei, pe ce are ea nevoie….să își arate puterea prin a-și îmbrățișa vulnerabilitatea, sensibilitatea, emoțiile….devine ‘periculoasă”. Este catalogată, etichetată și totul în viața ei se schimbă.
Nu suntem dispuse să ne uităm la toate rănile, fricile, judecățile noastre…la copilele speriate din noi.
Ceremonie Luna Noua in Scorpion- renaste din cenusa! 15.11, ora 19.30
– sa facem ritual de insamantare a gradinii interioare
– sa meditam si calatorim sustinute de energia momentului si ghizii nostri
– sa te reconectezi cu corpul, sufletul si emotiile tale
– sa te relaxezi si sa primesti
– sa fii parte dintr-un grup de femei ca tine
– sa iti dai voie sa creezi transformare in viata ta
Una dintre participante mi-a spus „Lucrez cu mine de multi ani si nu am crezut ca asa ceva se mai poate intampla, a fost atat de profund si de revelator!”
adevaruri si Adevaruri. Esti Chemata!
Am urmarit o emisiune mai veche pe care am si impartasit-o cu voi pe profilul meu de facebook, va invit sa o vedeti. Au fost momente in care mi-au dat lacrimile, au fost momente in care am zambit pentru ca am auzit adevaruri pe care le stiu si simt.
Acum ceva timp vorbeam cu sotul meu realizand ca exista adevaruri si Adevaruri. Exista adevarul meu, al tau, al lui si al ei, al fiecaruia si el este dat de nivelul de constiinta la care ne aflam fiecare.
Pentru mine este adevarat ceva ce pentru tine este o fabulatie, ceva ce nici nu intra in campul tau de constiinta, de interes, pe radarul tau.
Si aici imi amintesc de mine acum multi ani cand traim in negare, evitare, depresie, intr-un nivel foarte jos de constiinta mentinut de altfel de mine prin gandurile si emotiile mele de separare, frica, suferinta, neincredere etc. Atunci pe radarul meu nu existau informatii despre dezvoltare personala sau despre extraterestrii ori despre ingeri sau chakre. Pur si simplu nu existau in lumea mea deci nu erau reale si daca cineva imi spunea despre ele ii spuneam sa se caute la cap sau sa ma lase in pacea cu „astea”.
Acesta era adevarul meu asa cum acum poate fi adevarul multor oameni pentru ca la acel nivel al constiintei se afla.
Atunci cand traim constant in grija, in barfa, in competitie, de gura lumii, agresivi cu celalalt, in invidie, asteptand ca cineva sa greseasca numai sa radem de el, cand suntem condusi de frica zilei de maine, de frica de moarte sau de boala, cand spunem mereu in cap si pe gura ca suntem mici, ca nu contam, ca nu putem schimba nimic, ca altii sunt de vina , responsabili si ne infuriem constant…atunci cand nu ne asumam viata noastra mentinem un nivel al constiintei scazut sau altfel zis, o vibratie scazuta.
Ea poate fi masurata in Mghz sau megaherti. Fiecare obiect, vietate, pamantul insasi are o vibratie anume. Stim despre frecventa Schumann a pamantului, este vibratia ei, frecventa la care inima ei bate. Asa si noi, fiecare si impreuna mentinem o vibratie.
Ea este data de gandurile si emotiile nostre, de energia in care traim si pe care o consolidam zi de zi. Cum ziceam, daca ramanem zi de zi in grija, frica, invidie, agresivitate, competitie, victimizare, invinovatire si asa mai departe, mentinem o vibratie joasa si traim pe un palier de constiinta foarte scazut. In termeni new age se poate spune ca traim in lumea 3D unde FRICA este cea care conduce.
Cauta pe net scala constiintei a lui Hawkings. Este clar si simplu.
Si acest articol, siteul meu, paginile mele , tot ce spun apar pe radarul unora dintre voi si pe a altora deloc. Tocmai pentru ca traim pe frecvente/vibratii diferite. De exemplu, pe pagina mea de fb nu apar stiri alarmiste, nu apar manele, nu apar oameni care se scalambaie pentru ca nu vibrez la acea frecventa. La fel cum in lumea mea nu am fost niciodata jefuita, nu am avut probleme pe strada la 2 noaptea, nu m-am imbolnavit niciodata realmente, nu mi s-au furat bani si altele asemenea tocmai pentru ca NU vibrez la aceasta frecventa si aceste lucruri nu exista in realitatea mea.
Pe vremea cand eram rockerita si umblam la concerte nopti intregi band sticle de alcool si dormind pe sarite vibram la acea frecventa, cu acea muzica. De foarte multi ani asta nu mai exista in viata mea sau pe radaul meu. Cred ca am fost destul de clara pana aici.
Te invit sa te uiti la tine si la viata ta acum si observi care este frecventa pe care tu vibrezi, ce energie emiti in jur? Pentru ca asta va fi realitatea ta. Uita-te la gandurile tale, la ce fel te raportezi la lume, la ce emotii mentii cel mai des, la ce alegeri faci.
- Este lumea un loc prietenos sau nu?
- Sunt oameni buni sau rai?
- Sunt banii minunati sau sunt murdari?
- Este totul o intamplare nefericita sau este asezat de o inteligenta superioara?
- Simti adesea ca nu poti, ca nu esti in stare?
- Iti place sa barfesti pe cei din jur?
- Te compari mereu invidiind sau ponegrind pe altii?
- Te plangi ca iti este greu, ca nu ai bani , ca nu ai noroc, ca viata e nedreapta?
- Ii injuri pe cei care ne conduc si pe altii in general?
- Este Dumnezeu bun si ocrotitor sau te pedpseste si e nevoie sa iti fie frica de el?
- Te consideri merituoasa si increzatoare cu adevarat, esti constienta de puterea ta de a crea sau crezi ca nu poti schimba nimic si astepti ca altii sa o faca, sa fii salvata? Raspunde-ti sincer. Ia-o pe rand. Observa. Trage o concluzie. Fa o harta. Si observa apoi ce fel de oameni ai in jur si ce fel de oameni atragi mereu? Ce fel de situatii, de sefi, de prieteni?
Am facut parte foarte multi ani din cei care raspundeau da la toate intrebarile de mai sus.
Pe radarul meu nu existau alte lucruri, altfel de a gandi, de a fi.
Pana intr-un moment minunat din viata mea cand am dat la psihologie, am mers la terapie, am inceput sa citesc dezvoltare personala si psihologie intai si apoi a aparut pe radarul meu Osho, Doreen Virtue, Gregg Braden, Loiuse Hay si altii. Pur si simplu- o lume noua care pana atunci nu existase efectiv in realitatea mea dar care….a fost de fapt acolo mereu.
Absorbita de tot ce aflam am petrecut nopti si zile informandu-ma si practicand. Totul a picat la momentul potrivit, cand eu am fost pregatita si deschisa pentru asta. Cand nu esti…nu vor aparea in viata ta. Asa se intampla cu orice. Degeaba iti doresti relatia aia de vis daca nu esti pregatita sa ii faci fata acum, degeaba visezi la milioane daca nu esti pregatita si nu vibrezi pe frecventa aia inca….
Viata mea s-a schimbat radical. RA_DI_CAL -in doar cateva luni. Realitatea mea si adevarurile mele s-au schimbat si ele radical. Si nu spun ca nu erau acolo – eu am fost pregatita sa accesez aceasta parte din mine, sa accept, sa dau jos valul de pe ochi, sa ma cunosc cu adevarat, sa accesez Adevarurile.
Pentru ca da, cred ca exista niste Adevaruri general valabile acum. Ele pot fi ireale, nebune, utopice pentru tine si stiu ca sunt asa pentru marea majoritate insa pentru un alt segment din omenire, cel pe a carui frecventa traiesc acum, sunt cat se poate de reale.
Este Adevar faptul ca ceea ce Gandesti creezi, atragi in viata ta, bazat pe legea rezonantei. La fel, creezi si atragi aceea de care iti este frica pentru vibrezi la nivelul fricii si atunci frica este o realitate pe care o tot manifesti iar si iar in cerc ( la fel ca orice alte emotii, situatii).
- Este Adevar faptul ca suntem incredibil de puternici si ca suntem mici sau mari Dumnezei pe Pamant, parti din Divin complet echipate sa manifestam tot ce ne dorim, sa fim sanatosi mereu, sa traim in iubire constant. Am uitat asta insa accesand intai lumea joasa a constiintei fricii …pentru ca apoi, sa ne amintim cand suntem pregatiti.
- Este Adevar faptul ca Pamantul trece printr-un maret proces de transformare si Ascensiune acum!
- Este Adevar ca nu suntem singuri in univers, ca exista nenumarate alte civilizatii care ne sprijina, cu care suntem deja in contact ( insa ni s0a ascuns asta)
- Este Adevar ca magnetismul, forta inimii este de N ori mai mare decat cel al creierului. Are o capacitate incredibila de a materializa, de a vindeca.
- Este Adevar ca avem acces la dimensiuni nesfarsite, la Dumnezeu/Sursa doar prin puterea gandului ( meditand, cultivand o relatie cu noi, facand liniste in cap, iesind din galagia mintii si din povestile Egolui)
- Este Adevar ca avem puterea sa ne vindecam de orice, sa ne autovindecam, de fapt, ca boala nu exista – noi o creem prin gandurile noastre, prin tipare deficitare de gandire, prin neiertari, frici, emotii joase intretinute ani de zile.
- Este Adevar ca toti suntem din aceeasi Sursa si ne intoarcem Acasa dupa ce ne terminam treaba pe aici. Moartea nu exista.
- Este Adevar ca Universul este bun si ca totul se intampla pentru a te propulsa pe urmatorul nivel de constiinta, in beneficiul tau.
Si asa mai departe.
Sunt doar cateva Adevaruri. Ce simti cand le citesti? Cata acceptare, bucurie, usurinta, rezonanta interioara exista? Cata rezistena e acolo?
Daca ai ajuns aici si citesti asta, chiar daca ti-e greu sa crezi, inseamna ca e momentul tau sa afli cine esti, mai mult decat ai crezut ca esti. Ai fost trimis aici sau adus de Sufletul tau care stie.
De ce spun toate astea?
Pentru ca inca suntem separati prin gandirea noastra, inca traim in lumi diferite pe acelasi pamant si iata, timpul este aproape pentru a ne uni, pentru a ne aminti fiecare cine suntem cu adevarat si de ce suntem aici.
Sufletul tau rezoneaza ceea ce iti spune ca este Adevar aici. Invata sa asculti acea bucurie interioara, acea usurare, acea senzatie , piele de gaina, frison cand citesti sau asuculti pe cineva. Ala e Adevarul, in tine Sta.
De ce spun toate astea?
Pentru ca sunt aici sa contribui la Inaltarea Pamantului si la raspandirea Adevarurilor, la sustinerea celor ce au nevoie de asta. Am fost si eu in bezna candva si am fost ghidata incet, catre lumina. Inca sunt. Inca muncesc cu mine zi de zi, inca ma doare, cad si plang insa acum stiu Adevarul si asta ma motiveaza si entuziasmeaza incredibil. Mai ales, sa fiu langa tine, cu tine atunci cand vei bajbai, cand sufletul te va chema, cand vei avea nevoie de ghidare, de sustinere, de caldura, de empatie, de spatiu si prezenta.
E TIMPUL! Suntem CHEMATI deja!
E nevoie sa incepem fiecare de la noi, cu noi. Sa ne observam intai limitarile, fricile, programele si limitarile si sa lucram cu ele, sa le dam drumul, sa alegem altceva, sa ne avantam. Fiecare avem in noi Scanteia si o putem alimenta inspre bine, frumos, iubire, vindecare si nu inspre frica, abuz, durere, vicimizare.
Suntem un popor puternic si cu o Spiritualitate incredbilia, cu o energi Incredibila. Stramosii nostri sunt aici cu noi,suntem sustinuti din toate directiile sa ne Ridicam si sa ne Amintim.
NU vorbesc aici pentru minte. Ea nu intelege nimic daca nu poate masura. Lasa asta sa mearga in suflet, in corp, simte.
Sunt aici si sunt recunoscatoare pentru ca am iesit din bezna si acum imi creez viata asa cum o visez! Sunt recunoscatoare ca am aflat si aflu zi de zi cate ceva despre mine, despre lume, despre tot…si sunt curioasa si deschisa sa imi Amintesc in continuare. Sunt onorata sa fac parte dintre cei chemati aici in aceste timpuri. TE chem si pe tine.
Sunt aici daca ai nevoie.
De ce suntem neimplinite?
Stim cum am crescut.
Stim ca desi, aparent, viata ne-a fost in regula, am avut mancare, haine, scoala si nevoile materiale ne-au fost implinite, nevoile emotionale au fost uitate.
Nu am intalnit pana acum femeie care sa fi primit, copila fiind, afectiunea, prezenta, atentia, iubirea, validarea parintilor ei.
Generatiile anterioare noua nu au avut parte de asa ceva. Nu au avut timp sa se gandesca prea mult la emotii. Au trait pentru a supravietui, pentru a crea o baza materiala buna care sa sustina familia.
Toate momentele in care am fost respinse, judecate, criticate, in care nu am fost auzite, ascultate, validate, luate in brate, iubite asa cum aveam nevoie s-au impregnat in noi si au ramas acolo.
Fetita de atunci este inca in noi, inca vie, inca cerand dreptul la iubire.
Emotional, am ramas fetite. Inca alergam dupa aprobarea, validarea, acceptarea, iubirea parintilor nostri in mai toate mediile si situatiile.
Uita-te in interiorul tau si, cu sinceritate recunoaste-ti frica de a fi singura, de a fi abandonata, de a fi neauzita, de a gresi, de a fi umilita, de a fi nevazuta…neimportanta.
Aceasta este Fetita din tine. Emotiile ei, ranile ei inca ies la suprafata in relatiile tale.
Crestem, biologic. Avem 20.25, 30, 40 , 50 ani si totusi …fetita e inca acolo speriata, ranita. Nu am avut niciodata atentia spre ea, nu am stiut cum. Nu ne-a zis nimeni ca maturizarea emotionala inseamna un proces constient de recunoastere, acceptare si eliberare a ranilor copilei. Prin multa prezenta, blandete, curaj, validare, sustinere, spatiu creat.
Si asa….ajungem oameni mari insa nu Adulte, nu Mature.
Ajungem sa ne casatorim si sa facem copii. Uitam de noi. Pana la copii ne dam altora timpul, energia, puterea. De obicei in relatiile de cuplu, din teama ca vom fi singure…facem totul sa ii multumim pe altii…pentru ca fetita din noi se teme.
Cand vin copiii ne dedicam lor. Timpul, energia se duce acolo. Uitam de noi, de partener, de nevoi si de cine suntem dincolo de asta.
Pot aparea certuri, instrainare, raceala in cuplu.
Ne umplem golul cu copiii.
Insa vine un moment cand ne dam seama ca ceva lipseste.
Ca ceva e totusi nefericit in noi. Ca nu suntem asa cum ne-am fi dorit. Realizam poate, ca viata noastra a fost si este despre altii, despre celalat si nu despre noi. Ne dam seama ca simtim un gol, o lipsa, o tristete….adesea chiar o furie, dezamagire, iritare continua.
Nu le bagam prea mult in seama. Ne ocupam cu copiii, cu jobul, cu exteriorul.
Este si povestea mea.
Ce am realizat? La peste 30 ani?
Ca in continuare ma vad si ma percep ca o Fata. Ca desi am corp de adult si aparent, viata de adult, sunt o Fetita. Speriata. Tematoare ca va fi respinsa, judecata, neinteleasa. Care cere aprobare si vrea sa fie vazuta. Care nu stie sa ia decizii pentru ea.
Si dupa cautari si calatorii interioare nenumarte am inteles ce lipseste.
NU M-A INVATAT NIMENI SA FIU FEMEIE.
Nu stiu sa fiu femeie. Nu stiu cum se simte asta, ce inseamna.
Stiu sa fiu fetita,pot trece la a fi mama usor.
Insa Femeie….abia acum invat.
Asta este cautarea mea, drumul meu, misiunea mea. Sa ma redescopar, sa ma maturizez, sa umplu golul interior prin a descoperi cine sunt EU, ce vreau eu, ce imi place mie, ce inseamna pentru mine sa fiu FEMEIE.
Si o fac, zi de zi, pas cu pas. Dau mai departe din ce funcioneaza. Susin si alte femei sa umple golul.
Stii ce imi spun femeile cu care lucrez cand le intreb despre feminitate si femeia care sunt?
Ca nu stiu, ca nu stiu ce e aia …ca nu au notiunea..ca se simt fete.
Asta spune tot.
De la aceasta lipsa in noi viata se naruie la un moment dat. Pentru ca nu stim cine suntem ca Femei. Nu avem incredere in noi, nu avem blandete cu noi, nu ne cunoastem, nu ne stim nevoile, nu indraznim…nu ne lasam, nu ne dam voie.
Jucam roluri si ajungem mame coplesite, obosite, iritate…fara sa stim cum sa cream o relatie cu copilul nostru, cum sa pastram si sa sustinem o relatie cu partenerul. Pentru inca suntem niste fetite.
Asa cum e, dur, coplesitor poate, e un adevar.
Si daca poti sa il recunosti in tine te felicit. Sta in puterea ta, a mea, a fiecareia sa ne recapatam Identitatea, Vocea, Feminitatea. SA invatam sa Fim FEMEI chiar daca nu stim cum. Pas cu pas.
Putem alege sa ne oferim noua si fetelor noastre altceva. Copiilor si barbatilor nostri, altceva.
Putem alege sa ne oferim incredere, onorare, blandete, drag de noi, acceptare, putere personala, maturitate emotionala. 🙂
Asta ma motiveaza, asta ma umple si vibreaza in mine cel putin in aceasta etapa.
Sunt onorata sa te pot asista prin propria calatorie si experienta sa ajungi si tu la Femeia MAGICA din tine. Ea este acolo, ancestral este acolo si te asteapta.
Pamantul are nevoie de Tine!
Stai in puterea ta! Meditatie online de Luna Noua , 1.08, ora 20.00
Soarele a intrat in Leu de cateva zile si energia s-a schimbat. Am trecut de la energia de apa a racului la cea de foc a leului.
Asa si energia noastra va trece pe o nota mai activa , mai energica, mai cu chef.
Si pentru ca inca ma asez in noul meu loc, noua mea viata iti dau intalnire ONLINE, pe Skype, pentru o ora jumatate de mesaje si meditatie menite sa te sustina in calatoria ta de imputrnicire si stralucire.
LEUL este Stralucire, este Soare, Putere, Generozitate, Inima! Leul este Creativitate si Creatie!
El stie cine esti si emana asta fara sa trebuiasca sa explice.
Mercur intra in mers direct chiar in 1 august si energia se schimba dandu-ne un impuls de noutate, de putere, de a fi cine suntem cu adevarat…
Momentele de Luna Noua sunt momente de insamantare de vise, de creatie si renastere. Asta vom face impreuna.
♥♥ Cu ce iti este de folos participarea la aceasta intalnire?
Te relaxezi, dai mintii o pauza
Te reconectezi cu ceea ce conteaza, cu sufletul tau, cu linistea, cu vocea inimii
Primesti mesaje personalizate pentru aceasta perioada
Meditezi intr-un grup de femei a caror energeie te va sustine
Te conectezi cu alte femei ca tine ce impartasesc aceleasi dorinte si sunt pe celasi drum
Dobandesti raspunsuri, insighturi, claritate
Intri in contact cu Lumea subtila , cu ghizii tai si accesezi noi parti din tine
Te reconectezi cu puterea ta, cu darurile tale
Eliberezi o poveste veche si iti dai voie sa pasesti pe Calea ta!
Esti sustinuta intr-un spatiu de siguranta si acceptare
Deschizi noi porti cosmice spre manifestarea dorintelor tale
Asadar hai sa cream din nou, magie impreuna!
Fiecare astfel de intalnire de pana acum a fost transfomatoare, revelatoare pentru participante si pentru mine.
Este un spatiu pe care il cream impreuna ajutate si sustinute de echipe noastre de lumina, de calauze si stramosi.
♥ITI FAC SI ♥un DAR ♥ in 31 iulie de la ora 14.00 voi face un LIVE pe facebook in care ma poti cunoaste si poti simti daca doresti sa fii in 1 august la meditatie. Am sa ofer un mesaj pentru aceasta luna noua.
Scriu zilnic #reminderuldeazi pe pagina mea , Anca Lavinia Florea pentru a sustine, din experienta proprie , pentru a darui din darurile mele, din cine sunt eu acum si te invit sa ne conectam si acolo. Este si pagina pe care voi sustine Liveul.
Cand ne vedem? 1 august de la 20:00
Unde? Online, pe Skype ( downladezi gratuit de pe net daca nu il ai deja)
♥Contributia ta : 88 lei, platibili in avans.
♥Inscriere si detalii la scrie-mi@ancalavinia.ro.
Locuri limitate.
Nu uita si de Liveul din 31 iulie de pe pagina de facebook.
Iar daca iti place continutul paginii si vrei sa sustii munca mea , lasa un like si distribuie cu un Share postarile.
Sa ne intalnim si reintalnim cu bucurie, din inima intr un moment minunat de renastere!
Ce conteaza cu adevarat
Lumea este cu susul in jos.
Punem pret pe ceea ce nu este important si desconsideram ceea ce conteaza cel mai mult.
Ieri intr-o sesiune am avut un moment minunat de a-ha ! Stii acele mici momente magice in care parca se aprinde un bec in capul tau? Si desi parca stiai deja treaba aia….acum o simti, o traiesti, este cu totul in tine! Cam asta inseamna sa integrezi ceva, sa traiesti ceva si nu doar sa fie la nivel de intelegere…
Revenind, care a fost momentul magic?
Ceea ce conteaza cu adevarat nu sunt orele de munca, programul de 12 ore de la corporatie, avansarea in functie, postul si imaginea publica, alergatul dupa bani si atat, a fi mereu ocupata, a face curat, mancare, a creste copii si a avea grija de sot, a cultiva in gradina si a plivi de buruieni, a merge in oras sa bei, sa sporovaiesti adesea despre nimic, sa arati cat esti de ocupata, de „pana peste cap”.
Ceea ce conteaza cu adevarat este timpul pentru tine.
Ceea ce conteaza cu adevarat sunt momentele de liniste si relaxare.
Ceea ce conteaza cu adevarat este privitul in interiorul tau si imprietenirea cu tine, cu emotiile tale, cu partile din tine diferite.
Ceea ce conteaza cu adevarat este prezenta cu tine, in interiorul tau si momentele pe care ti le oferi ca sa fii acolo in liniste.
Ceea ce conteaza cu adevarat este sa cresti, sa te transformi intr-un mod profund, din interior in exterior.
Ceea ce conteaza cu adevarat este Inima, Intuitia , vocea ta interioara care te ghideaza si sustine.
Ceea ce conteaza cu adevarat sunt momentele de cumpana in care iti faci treaba cu tine si nu fugi ….pentru a crea cu adevarat crestere.
Ceea ce conteaza cu adevarat este sa FII nu sa Faci, sa te relaxezi nu sa muncesti non stop, sa iti daruiesti si sa te onorezi nu sa dai altora continuu.
Ceea ce conteaza cu adevarat esti TU si pretioasa ta calatorie catre tine in blandete, prezenta, sustinere, sinceritate.
Si pentru a face calatoria este in primul rand nevoie sa te OPRESTI. Sa iei pauze, sa inveti din nou cum sa te relaxezi , sa scapi de vina ” ca pierzi timpul”, sa te odihnesti, sa ii dai corpului ce iti cere, sa iei pauza.
Stiu asta pentru ca am trecut si eu pe aici. Mi-a fost cel mai greu sa invat sa ma relaxez, sa invat sa stau…cu gratie si relaxare, sa invat sa nu mai ascult vocea din cap care imi spunea sa ma ridic sa fac, sa ma agit, sa nu pierd vremea, ca sunt inutila daca nu fac ceva care se vede, ca nu pot sa stau asa degeaba….
Mi-a fost greu si inca vocea asta mai apare. Acum insa o vad si ii spun „multumesc, aleg sa ma odihnesc, aleg altceva” pentru ca stiu in adancul meu , din experienta trecuta cat de valoroase sunt momentele de relaxare, de tihna, cat de important este sa-mi ascult si respect nevoile si ritmul.
Am inversat prioritatile si traim intr-o lume in care suntem invatate, de generatii incoace, sa facem continuu, sa nu ne oprim, sa nu stam „degeaba”, sa muncim, sa ne miscam.
Am fost martorele bunicilor si mamelor noastre, femeilor din neamul nostru care nu stateau locului o clipa. Am fost certate si impinse sa facem mereu ceva , sa nu fim lenese, sa nu stam.
Nu am avut exemple care sa ne arate ca relaxarea, pauza, timpul pentru interiorizare si onorare este important. Nu ni s-a spus sau aratat ca e necesar sa avem ritualuri si pauze, ca e nevoie sa ne uitam la noi, la emotiile noastre, la gandurile noastre. Ni s-a aratat doar ca A FACE este important si este unitate de masura pentru a fi vazuta, apreciata, iubita.
Nu am fost cu adevarat vazute si iubire pentru ca SUNTEM cine suntem. Pentru ca existam si atat. Doar daca facem ceva, demonstram ceva, luptam, devenim, ajungem cineva….suntem , poate, vazute si primim, poate, apreciere si validare ( iubire).
Au fost alte vremuri, alte prioritati, alta energie. Oamenii nu aveau infomatie, timp sa stea…si sa se intrebe despre nemurire ( in afara de filosofi, artisti etc). Viata era despre a asigura nevoile de baza , despre a avea mancare pe masa. Desi asta nu este neaparat o scuza. Sunt oameni spirituali, atenti la ei, constienti de ei si in timpurile trecute.
De fapt de acolo am plecat. Dacii erau preoti si preotese. Stramosii nostri cunosteau ritualuri, energetica, detineau informatii din subtil, practicau comuniunea cu pamantul, cu divinul, erau constienti, erau atenti la ceea ce conta.
Intre timp am adormit. Am uitat. Ne-am luat cu facutul si am uitat sa mai fim, sa mai traim, sa ne mai dam vreme pentru ce conteaza.
Atunci cand maturi, gatesti, alergi sa faci nimicuri peste zi nimic nu se trasnforma cu adevarat in tine. Totul ramane la fel. Si maine faci curat, gatesti, mergi la munca, revii, platesti facturi, iesi in oras si nimic nu se schimba.
Atunci cand iti dai ragaz, cand devii atenta la tine, cand inveti despre acceptarea de sine, cand iti iei timp sa meditezi, cand iti dai pauze pentru relaxare, contemplare, cand devii prezenta in tine…totul se transforma, totul se schimba, incepi sa cresti.
Atunci cand aparent nu faci nimic se deschid nenumarate usi, portaluri, directii , se integreaza noi energii , se reaseaza si realinieaza campurile tale, informatia, primesti mesaje, ai revelatii…Cresti.
Punem prea mult accent pe a face si a ne umple ziua cu activitati , fiind motiv de lauda „cat de ocupata sunt”. Daca traiesti in relaxare, iti iei vacante, iti petreci zilele citind, avand grija de tine, lucrand si facand mai putin esti etichetata ca lenesa, intretinuta, ‘cucoana”, „lepra”….deci, nevaloroasa, neimportanta….
De cand cantarirea noastra ca fiinte, ca suflete sta in cat facem? In cat de ocupate parem sau suntem…in cat de mult alergam, ne chinuim, ne spetim?
Am senzatia ca traim fix inversul a ceea ce este firesc sufletului nostru, fix inversul a ceea ce , de fapt , ne dorim: libertate, linsite, relaxare, armonie, abundenta, usurinta. Ne dorim insa nu facem nimic important pentru a realiza asta. Continuam sa speram ca acumuland si alergand ceva se va schimba si vom ajunge la fericire pana realizam ca ne-am epuizat, ca nimic nu are sens de fapt, ca suntem deja fara chef, bolnavi, acri ….si dupa atata „munca” nu suntem inca fericite.
Care este ideea?
Cred ca ai prins-o deja. Si daca ea face click in interiorul tau integreaza, aplica….incepe sa revii la firescul sufletului tau.
Deschide usa spre tine , spre inteior si asculta-te.
Vezi programele vechi care te-au ghidat pana acum, vocea mamei si a tatalui si ia-ti inapoi puterea.
Elibereaza-te de sub imperiul Mintii, a Limitarilor, a Vechiului si creaza-ti propria ta viata in care TU sa fii centrul, in care TU sa te vezi, accepti, onorezi, rasfeti…in care sa fii in usurinta, bucurie, abundenta, implinire in termenii tai, in ritmul tau, in felul tau.
O utopie? Nu cred. O realitate inca la inceput dar care va creste tot mai mult.
Este finalul unei ere de chin si lupta, a unei ere masculine de razboi si frica….si inceputul unei ere noi mai luminoase, in putere, in integritate, in usurinta, flux, in sinceritate.
Draga mea…opreste-te si simte toate astea. Apoi alege drumul pe care vrei sa mergi in continuare, viata pe care vrei sa o traiesti in continuare. La tine sta puterea. Tu creezi.
Opreste-te din a te mai lasa traita de viata, de oameni, de imprejurari si incepe sa iti vezi puterea personala, putera de a crea, de a fi o Lidera in viata ta!
Transformare Feminina – e vremea TA!
In fiecare an in apropierea zilei mele de nastere incep sa fiu si mai atenta la mine si la unde sunt, la care este etapa de viata in care ma aflu si incet, incet, de ziua mea, sa imi daruiesc timp sa fac introspectie, sa scriu , sa vad cum a fost anul ce se incheie, sa imi pun intentii, sa fiu cu mine, realmente, departe de aglomeratie si de complezente.
Anul asta observ pasii mari catre Femeia din mine. Observ lucrul intens pe care l-am facut pentru a ma regasi, elibera, reimprieteni cu mine ca Femeie. Si asta a adus mari schimbari in interior, in perspectiva si chiar in cariera, in drumul pe care merg si ce e cel mai frumos- in motivatia si sensul pe care il cautam.
Astazi vreau sa-ti impartasesc un adevar poate ca dur sau poate provocator : uram deopotriva femininul si masculinul , femeile si barbatii.
Este o constatare dupa sute de ore de lucru cu clientele mele, cu mine, dupa sute de ore de invatat, cercetat, experimentat.
Aparent zicem ca nu e asa, ca n-avem nici o problema cu feminitatea, cu femeile si energia feminina sau cu cea masculina. La o discutie mai atenta vom descoperi tone de furie si chiar ura in interiorul nostru, durere si suferinta, respingere in ceea ce priveste ambele energii.
De ce? Atat datorita felului in care am fost crescuti si a relatiei cu parintii nostrii cat si a mostenirii ancestrale, a tiparelor si emotiilor transmise din generatie in generatie ( cum ar fi frica fata de barbati – nu am intalnit femeie care sa nu o aiba adanc inscrisa in ea pana acum). Mai este aspectul mai intalt prin care , bineinteles, ne alegem aceste lectii si vom trece prin aceste stari, tipare, situatii de viata.
Insa pe noi ne intereseaza si ne doare ce e acum, in viata noastra. Si atata timp cat nu avem relatiile pe care ni le dorim, ne simtim singure, prea obosite, stresate, cu prea multe de facut, indepartate de soti, de iubiti, de noi insine , in critica permanenta si lipsa de blandete sau conectare cu sufletul nostru, cu trupul nostru, cu sexualitatea noastra, cu noi insene, inseamna ca ceva undeva, pute.
Vestea e ca ceea ce pute e in interiorul fiecareia dintre noi si deci, poate fi adresat, identificat, eliberat, lucrat si pe cat posibil, rezolvat.
Revenind un pic : uram femeile pentru ca am dezvoltat furie si multa suparare pe mama victima, slaba, supusa , chinuita sau pe cea lipsita de emotie, foarte critica, aspra,controlatoare, lipsita de feminitate si blandete. Uram astfel femeile senzuale, carismatice, sensibile, blande si care isi exprima emotiile si vulnerabilitatea ( sunt oricum extrem de putine).
Uram barbatii si energia masculina pentru ca am acumulat asta pe tatal absent, lipsit de afectivitate, distant si critic sau cel agresiv, abuziv ( fizic, emotional, psihic, sexual), alcoolic etc.
Iti mai dezvalui un secret: Oricat ai zice ca ai avut o copilarie buna, frumoasa si oricate justificari si scuze ai gasi pentru comportamentul alor tai- ai rani peste rani si emotii ingropate in copilul din tine care acum iti afecteaza viata de adult si relatiile. Toate le avem. Si putem face ceva in privinta asta.
Pe langa mama si tata exista impregnata o frica foarte mare pe care o simtim in adancuri de energia masculina datorita secolelor de supunere, abuzuri, oprimare si tratament al femeii complet dezechilibrat, abuziv. Toate astea ne-au ramas in structuri si ne fac sa dobandim tot felul de comportamente fata de barbati, sa avem dezechilibre sexuale majore.
Pana acum am inteles ca treaba nu e chiar asa de roz pe cum ne mintim singure ca e sau pur si simplu poate ca nu am stiut , nu am avut idee, nu am intrat in contact cu astfel de informatii pana acum. Nu am stiut sa ne acordam timp si atentie sa ne uitam serios in interior si sa ne punem intrebari. Oricum ar fi, e ok. Conteaza ce faci de acum inainte, ce usi permiti sa se deschida in tine si cat de mult iti acorzi valoare ca sa te apuci de tine- pe bune.
Toate astea se pot identifica si elibera, viata ta se poate imbunatati, relatia cu tine poate fi din ce in ce mai buna, golul se poate estompa, dependentele se pot rezolva, emotiile negative se pot gestiona etc…DOAR daca TU VREI si faci ceva in sensul asta.
Devino mai constienta intai de tine, ofera-ti mai multe momente de liniste in care sa te intrebi, sa reflectezi, sa stai cu tine.
Incepe si accepta-ti emotiile, identifica-le, numeste-le, uita-te la ele, nu le mai ignora.
Fa-ti o evaluare a relatiei tale cu tine , a relatiei tale cu ceilalti, a vietii tale si a puncului in care esti. Fii sincera , realmente.
Ofera-ti ceva mai multa blandete. In engleza e expresia Cut yourself some slack. Da-ti voie, relaxeaza-te.
Cauta ajutor – mergi la un terapeut, la un psiholog, oriunde consideri ca poti primi sprijin. Incepe de undeva.
Meriti sa iti acorzi timp, meriti sa fii fericita, meriti sa fii cea mai buna prietena a ta, sa simti iubirea si sa o primesti, sa ai relatii infloritoare, sa ai toti banii de care ai nevoie, sa faci numai ce-ti place si sa castigi din asta. Meriti absolut tot ce e mai bun. E nevoie insa, intai sa incepi sa cureti toate cele care spun ca nu meriti 🙂 Sa fii dispusa sa intorci privirea in interior si sa faci munca. Pentru tine. Pentru Sufletul tau. Pentru viitorii tai copii. Si nu conteaza ce varsta ai. Nu-ti mai gasi scuze! 🙂
Imi doresc sa sprijin cat mai multe femei sa se regaseasca, sa isi regaseasca zambetul, stralucirea, increderea, bucuria. Sa iasa de sub frici, furii, suparari, durere, sa isi vindece copilul inteiror si relatia cu parintii si cu ea insasi, sa isi recunoasca si impace , accepte, corpul, sexualitatea si chiar sa isi descopere energia sexuala si adevaratul potential creator.
Imi doresc sa contribui la trezirea feminina si la imputernicirea feminina – sa iesim de sub toata oprimarea , negarea, evitarea, frica si dependentele in care am stat atata vreme. Si cand spun imputernicire spun putere personala, incredere , sensibilitate, conectare emotionala, abundenta.
Intoarce-ti privirea catre tine si incepe drumul spre inima ta, spre Bucurie si Implinire. Meriti. Nu mai astepta, este vremea ta!
Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:
Accept sau nu accept- asta este intrebarea
Am invatat ca atunci cand am o zi ca asta, una in care mi-e somn de cand ma trezesc si in care nu am chef de mai nimic ca e zi de liniste , de ascultare a sufletului, de odihna a trupului si a mintii.
Momentele astea cand sunt moale si ochii pe jumatate deschisi sunt momete dulci in care pot sa ma lasa asa….purtata de vise si stari , relaxata si in tihna. Sunt momente in care observ ca terapiile merg parca, cel mai bine , sunt si mai ceva decat atunci cand sunt printre vorbele gandurilor. Sunt momente si zile in care canalul este mai deschis decat de obicei si cuvintele curg altfel…mai lin, mai drept, mai intelept fara barierele mintii care de altfel este foarte activa.
In astfel de zile nu-mi pasa cate TO DO uri am pe lista, cate chestii sunt in lucru si cate mi-am tot zis ca fac si n-am facut. Oboseala sau somnolenta asta este ca un prieten bun si bland ce zice : hai sa ne odihnim putin…
Astfel de zile si de momente sunt pauze de ganduri cumva daruite de Univers atunci cand nu stiu sa mi le iau.
Am redescoperit si descopar in continuare puterea ACCEPTARII. Este fantastic sa observ cum avem darul asta de a evita, a fugi de situatiile si starile noastre actuale vrand parca sa fim Mereu in alt Acum decat cel care este.
Avem darul de a vrea mereu sa fim in alta parte decat aici, in noi, cu noi, cu starile, emotiile si somnul nostru,in acceptare si tihna.
Am petrecut nu de mult cateva zile in care simteam o mare anxietate, agitatie in stomac ( stiti voi bine cum e). Si nu prea dormeam bine si ma framantau ganduri si tot respiram si ma calmam si faceam de toate pana am realizat ca nu fac cel mai important lucru: sa ACCEEPT ca ma simt asa. Sa accept sa sunt anxioasa , ca mi-e teama de ceva, sa stau cu asta si sa privesc clar si simplu in fata. Si cand am facut-o….ce mare eliberare, raspunsuri, intelegere…si puf!!! Anxietatea nu mai era acolo. 🙂
Asa facem cu toate…cu emotiile, cu contexte de viata, cu povestile pe care ni le spunem…cu toate acelea care sunt in noi mereu, undeva in spatele agitatiei exterioare dar noi ne prefacem ca nu sunt acolo. Nu le acceptam. Nu ne acceptam furia, supararea, neputinta, limitarile, confuzia, vulnerabilitatea, nu acceptam corpul nostru si situatia in care suntem, relatia sau jobul, nu acceptam ca nu suportam ceva sau pe cineva, ca ne vine sa ne luam campii, ca nu mai putem si am vrea sa ne odihnim 3 zile ….nu prea stim sa acceptam. Stim bine sa alergam, sa fugim, sa ne tot dam pe dupa deget si pana la urma asta e ca sa nu stam fata in fata cu NOI, cu cei care suntem realmente. Ne place sa CREDEM despre noi alte multe lucuri decat ceea ce este.
Eu am ales la un moment dat sa exersez acceptarea. Sa-mi spun: da, ok, sunt furioasa, da, nu pot sa iert acum, da, n-am chef sa ridic un deget, da, ma enerveaza persoana aia, da, simt neputinta si confuzie, da, habar nu am de fapt ce-i cu mine, da….si asa mai departe….PENTRU CA DE FAPT- ASTA ESTE REALITATEA interioara pe care o tot negam din dorinta de a FI aia buni, frumosi, perfecti si devreme acasa care ne-am tot zis ca suntem..o viata intreaga doar ca sa fugim de toate partile din noi care nu ne plac…..si ca sa facem pe plac altora , sa fim Vazuti si Validati. Dar asta este alta discutie….pe alta data…
Acceptarea este cheia spre eliberare, vindecare, transformare, mai bine, altfel.
Accept ca mi-e somn, ca am o usoara durere de cap, ca nu am chef si ca ziua asta nu e dintre cele stralucite. Accept ca azi nu voi face ce mi-am propus si ca poate…chiar am sa trag un pui de somn. Asta sunt astazi si e in regula asa. Raman atenta si voi vedea ce altceva mai apare din interior, ce mesaje ale sufletului mai am de auzit astazi….
Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:
Fata bună și mama rea- o poveste despre noi toți
Ultimele doua săptămâni au fost pentru mine o călătorie de foc prin cele mai ascunse cotloane ale ființei.
Odată cu intrarea lui Jupiter în Scorpion a început distracția- revelări, oameni noi, cunoaștere, lucru cu sexualitatea, lucru cu feminitatea, lucru cu mama, lucru în relație, lucru cu propria mea poveste de fapt. Spuneam că iubesc Scorpionul pentru profunzimea lui , pentru ca dorește tot timpul să vadă dincolo de suprafață și să scoată la iveala ceea ce „pute” pentru a ne găsi puterea personală adânc îngropată prin Hadesuri străvechi.
Acum 9 ani mi-am început călătoria prin propriul Hades, către mine însămi, către decondiționări și împuternicire. Sunt pe un drum continuu în acest sens și am ajuns să îmi văd clar povestea. Toți avem una. O poveste fabricată, învățată, repetată de care ne atașăm în așa manieră că o considerăm a noastră totalmente. Și este într-un fel dacă vorbim dintr-o perspectiva umană , simplă.
Povestea mea e cea a fetei care nu a fost înțeleasă niciodată de mama ei, care nu s-a simțit iubită, importantă, valoroasă pentru ea. Nu așa cum ar fi dorit în orice caz. Din contra, s-a simțit ca și cum nimic nu face bine, nu îi iese bine, nu e suficientă și nu e în stare. Astfel femeia în devenire a ajuns la terapie ani mai târziu dorind să înțeleagă și să rezolve povestea cu mama ei, lipsa de comunicare, de apropiere, de înțelegere. A durat ani de zile și foarte mult lucru interior, prezență, atenție, introspecție, asumare și curaj pentru a recunoaște de ce fata era atât de furioasă pe mama ei și mai mult, de ce nu putea sa o ierte, sa renunțe la aceasta furie.
Bineînțeles ca totul s-a desfășurat în etape, la timpul cel mai potrivit. Întâi am înțeles, la nivel mental că nici ea nu a fost iubită, ca și ea suferea, că nu a știut cum să facă mai bine, cum sa ofere, cum să iubească. De la mental și înțelegere este cale lunga până la inimă, integrare, acceptare, iertare. Așa ca am petrecut ani de zile purtând cu mine o furie mistuitoare care îmi dădea dureri fizice, kilograme în plus și neputința unei adevărate îmbrățișări.
Cu fiecare conștientizare mai scoteam ceva din furie, mai cunoșteam ceva din tristețe, din durere, din neiertare. Totuși, după ani și ani de lucru cu acest subiect care mi-a afectat relațiile, relația cu mine, cu feminitatea mea, stima de sine, încrederea în mine, capacitatea de a ma simți mândră sau împlinită eu purtam încă furie și de câte ori auzeam „iart-o, n-a știut mai mult, a făcut ce-a putut” mi se ridicau perii pe spate. Am spus”nu pot să accept ca aș ierta-o, m-a chinuit prea mult, este o rezistență foarte mare în mine care pur și simplu nu mă lasă”. Și ori de câte ori am stat față în față cu această rezistență ea mă învingea, mă blocam. Nu reușeam să închei povestea, să mă eliberez. Îmi tot veneau în minte cuvinte, momente atât de dureroase pentru mine ca și copil. Mama era „the bad guy” și merita să nu fie iertată după cât de mult mi-au afectat cuvintele ei și comportamentul ei, programele ei, viața, maturitatea.
După mulți ani de terapie și trăire conștientă eu nu aveam în continuare, încredere în mine și în munca mea , nu îmi vedeam valoarea, nu realizam cine sunt și cât de mult contribui la binele celorlalți chiar dacă asta mi se repeta zilnic. Nu mă vedeam frumoasă, nu ma apreciam pentru mai nimic, ceream de la mine tot mai mult și tot mai mult, nimic nu era de ajuns. Exact așa cum mi s-a spus de atâtea ori și cum foarte bine am integrat.
A fost nevoie de un moment crucial în care sa văd povestea copilăriei mele, comparația, lipsa atenției, invizibilitatea mea din nou, ca și adult. Acel moment mi-a dat peste cap trăirile interioare, a declanșat monștrii în mine, mai mari decât până atunci. Care acceptare, iertare, draga de ea etc? De unde? Acum îmi confirmam cu adevărat ca nu mă vede, că nu știe să ma iubească, ca nu mă înțelege, că ….sunt aceeași fată bună cu o mamă rea.
Am trecut prin șoc și apoi am păstrat cu mine situația spre a intra mai profund în stare, în furie, în tot ce se ascundea acolo pentru a elibera și a mă vindeca. Nu mi-a ieșit vreo săptămână. Mă blocam în furie. Am învățat să nu mă mai forțez, să dau voie ca lucrurile să se desfășoare în ritmul lor, să fiu blândă cu mine așa că nu m-am stresat că nu reușesc să-i dau de capăt. În cele din urmă tot se va întâmpla și știam asta.
Am avut nevoie de boală, de durere, de timp la pat pentru a putea procesa, pentru a avea starea potrivită. Și am reușit să scriu șase pagini uriașe către ea, către mine, către Egoul meu, către personajele acestei povești. Și așa a venit eliberarea. Înainte simțeam acest cordon uriaș între mine și ea care nu se mai termina oricât l-aș fi scos din plexul meu solar ( Puterea personală). Reușisem să înțeleg că eu nu îi dau drumul însă nu puteam face mai mult.
Scriind, metoda mea preferată de terapie când stau cu mine, iată conștientizările :
- Nu o pot accepta pentru că asta ar însemna să accept ca am pierdut în fața ei, că cedez
- Dacă cedez trec imediat de furie și ajung la durere . Aici am văzut durerea mea , ca o forma neagră, ca un nor legat cu un cordon de mine. Un fel de placenta din care mă hrăneam.
- Dacă o accept înseamnă să accept durerea asta și să accept că ea este cea care mă hrănește și că de fapt, nu sunt furioasă pe mama
- Și toate astea înseamnă să accept ca sunt o victimă care se hrănește cu propria durere, care se identifică cu ea, care trăiește confortabil cu ea lăsându-mi astfel toată puterea, ei
- Deci iată povestea mea completă fără de care nu știu cine sunt, nu știu să funcționez, iată unde era problema.
Așadar, cordonul acela gros a dispărut de la sine , am conștientizat ca am trăit toată viața în durerea asta, o victimă și am lăsat povestea asta să mă definească. Asta este ceea ce ni se întâmplă tuturor. Ni se creează o poveste , ne atașăm de ea, o integrăm, ne atașăm de o emoție negativă, de boală,de furie, de victimizare, de slăbiciune și nu le mai dăm drumul. Ne identificăm atât de profund încât nu putem vedea dincolo nici dacă ne spune cineva pe litere , nu putem accepta. În primul rând pentru ca dorim să evităm durerea din spate, dorim să evitam stări precum eșecul, neputința, apare teama de necunoscut, de „ce mă fac” și atunci rămânem atașați și ne tot repetăm asta de-a lungul vieții.
Ce se ascunde în spate? Când m-am întrebat prima data „Cine sunt eu fără povestea mea, fără durere?” am răspuns „nu știu, habar n-am” ba chiar a apărut teama. Apoi, m-am mai întrebat o data și știi ce a apărut? EU.Încrederea în mine, frumusețea mea, inteligența mea, căldura mea, valoarea mea, potențialul meu – adevărata eu , cea pe care nu o vedeam niciodată pentru că eram prea atentă la povestea mea și o repetam prea des tuturor. Deodată…a apărut parcă altă persoana : o femeie de data asta matură, încrezătoare, frumoasă , libera. Liberă de toate programele care nu îmi aparțineau, de toate caracterizările și cuvintele care mi-au creat povestea și care nu erau ale mele. Eu sunt altcineva, eu sunt Eu. Și nu mai accept să fiu insuficientă, neîncrezătoare, fără valoare. Pentru ca nu mai sunt povestea mea.
Și în mod natural, furia a dispărut, durerea s-a transformat în lumină și mama nu mai este polițistul rău. Nici eu fata bună. Porțile sunt deschise către iertare și acceptare. Transformarea este uriașă, e ca și cum s-a aprins un bec în mine care mă lasă sa mă văd. Dincolo de toate poveștile create despre mine.
Dacă și tu recunoști povestea ta , dacă și tu lucrezi sa ai vrea să lucrezi cu tine pentru a vindeca relația cu mama, pentru a te elibera de povestea spusă de ea îmi poți solicita oricând sesiuni private de lucru care se pot desfășura și pe Skype. Vizitează secțiunile „Servicii” și „Contact”.