Etichetă: umbra
Umbra sexualitatii versus Darul Sexualitatii – reflectii asupra starii in care ne aflam
Ma uit la cata oripilare, negare, resentiment, judecata, frica, furie trezeste cuvantul si ideea de sexualitate in oameni. De parca sexualitatea e un monstru care vrea sa ne omoare…
Sa-ti povestesc ceva : exista o umbra colectiva si umbre personale. Umbrele sunt acele parti din noi reprimate, uitate, negate, evitate, date laoparte.
La ce suntem campioni sa reprimam, judecam, etichetam, fugim, evitam?
DA- la sexualitate!
E o parte din viata noastra care a fost judecata si reprimata secole de-a randul.
Este o parte din fiecare dintre noi pe care o ascundem, de care ne rusinam, ne temem, fugim, ne stragem in loc sa fie partea din noi sarbatorita, care ne aduce bucurie, viata, creativitate si pofta ….placere si frumos.
Ce se intampla cu umbrele? Adica reprimarile si evitarile, fricile si judecatile ( aici -sexualitate) ? Le caram in noi toata viata si prin fiecare umbra individuala nevazuta, netratata, neprocesata creste umbra colectiva…a umanitatii.
Cum se traduce/vede asta in viata de zi cu zi?
Pornografie, trafic de carne vie, normalizarea violului si abuzurilor sexuale, mutilare genitala, omorarea si pedpsirea femeilor in anumite parti din lume pentru ca indraznesc sa simta placere, sa isi traiasca sexualitatea, incest, pedofilie si asa mai departe.
ASTA ESTE REALITATEA in care traim aici pe Pamant si pe care O NEGAM cu gratie…pentru ca nu avem nici un fel de educatie despre SEXUALITATEA noastra. Ne prefacem ca nu exista si in ascuns, noptile, la colturi de strada…cautam pornografie, prostitutie,avem fantezii si dorinte pe care le credem rusinoase si pacatoase.
Da- Sexualitatea este asociata cel mai adesea cu RUSINEA. Emotie pe care noi femeile o purtam in pantec si ne blocheaza din a simti placerea, din a integra energia sexuala, din a ne bucura de ea.
Rusinea, vinovatia, frica, pacatul stau ca o secure deasupra capului nostru cand vine vorba de exprimare sexuala.
Stim toate cum am crescut, ce am auzit si ce a ramas cu noi – numai curvele etc…esti o curva daca…nu ti-e rusine? etc…Completeaza tu aici – din educatia ta.
Umbra colectiva despre care am vorbit mai sus creeaza energia in care lumea traieste, in care copiii nostri traiesc.
Ne miram sau nici nu ne dam seama cum aceasta umbra / acest monstru creat de noi isi scoate capul prin furia noastra, judecata noastra, iritarea noastra cand auzim de sexualitate…DIN SIMPLUL FAPT CA NU PUTEM FACE FATA RUSINII si avem adanc impregnat in noi sexualitate egal curva, pacat, rusine.
Energia sexuala este energia creatoare a vietii, focul interior, creativitatea noastra, placerea noastra , viata noastra.
Sexualitatea noastra este un DAR DIVIN si odata ce incepem sa constientizam energia noastra sexuala, sa lucram cu emotiile mentionate, sa ne curatam de povestile transgenerationale si de limitari, etichetari…ne trezim la viata!
Ne e RUSINE sa simtim PLACERE! Cum suna asta??? Cum e asta sanatos? RUSINE SA SIMTI PLACERE.
Aici am ajuns.
Si asta ne face oarbe si incapabile sa ne educam copiii, fetele despre sexualitate, corp, emotii, pantec. Pentru ca purtam in noi toate cele de mai sus….am creat si caram o umbra ancestrala pe sexual pe care o pasam copiilor nostri inconstient. Apoi ne miram de ce raman fetele insarcinate, de ce violeaza baietii alte fete, de ce e asa dezastru in lume….well..pentru ca in loc sa INFRUNTAM, sa SPUNEM ADEVARUL, sa ne UITAM la UMBRELE noastre sexuala si sa le vindecam…ramanem in cercul vicios al etichetarii, judecatii, reprimarii, fugii, evitarii.
Lumea ar fi un Paradis daca ne-am accepta fiecare energia sexuala, sexualitatea si am integra-o in mod sanatos eliberandu=ne de tot trecutul atat de greu, de povara unei educatii deviate, limitative, constrictive…in numele unui Dumnezeu care ne pedepseste daca simtim placere. ??!!!
Educatia sexuala incepe acasa prin integrarea sexualitatii intai la parinti, la mama, la tata. Cand cei doi isi traiesc sexualitatea in mod deschis, sanatos, firesc atunci si copiii invata ceea ce ii va sustine sa fie adulti care isi traiesc sexualitatea sanatos, deschis, firesc.
PENTRU CA , dragilor, un corp gol e firesc, a face sex/ dragoste e firesc, a simti placere e firesc, a avea dorinte si un corp trezit e firesc!
CE NU E FIRESC este ce facem acum- ducem mai departe furia, etichetarea, rusinea, educatia sub securea pacatutului….si crestem o UMBRA colectiva uriasa cu care ne facem rau singuri.
NOI AM CREAT aceasta realitate , NOI o putem SCHIMBA schimbandu-ne pe noi. Lucrand cu noi. Devenind constiente. Reconectandu-ne cu sexualitatea noastra fara rusine ci cu bucurie si muuulta placere!
De ce sarim ca arsi cand vine vorba de educatie sexuala, de bisexualitate, de alte orientari? Pentru ca ne-am reprimat propria sexualitate atat de mult incat a ramas acolo doar furie, ura, goliciune, uscaciune, amaraciune, inversunare. Pentru ca daca noi nu putem sa ne traim PLACEREA / sexualitatea liber de ce sa o faca altii?
INvit la semne de intrebare, la reflectie si la o serioasa trezire. Invit la a incepe sa ne lucram propriile umbre sexuale si sa ne eliberam pe noi, fetele noastre, baietii nostri, lumea intreaga de aceasta umbra.
Stii de ce am ajuns asa? Pentru ca un om care isi cunoaste energia sexuala si lucreaza cu ea , stie cum, poate sa ajunga iluminat, e un om trezit, constient, puternic, CREATOR si atunci…ordinea actuala nu-si mai are rostul. Minciunile servite pana acum pica. Puterea trece la noi, la fiecare si nu la cei care vor sa o detina cu dintii…si care ne-au programat sa credem ca sexualitatea e ceva rau si rusinos. 🙂
Am simtit sa ma exprim.
Ia tot ce am scris asa cum pica si inainte sa raspunzi furios sau instinctual respira adanc, reflecteaza si vezi de unde se nasc emotiile respective in tine.
Inainte sa judeci si sa etichetezi respira adanc si vezi de unde apar gandurile alea si emotiile alea. Si cine spune ca asa trebuie sa fie?
Intreaba-te. Trezeste-te. Gandeste-te pentru tine.
LUcreaza cu tine. Elibereaza-te. Ia-ti puterea inapoi!
TE imbratisez femeie draga!
Afla cine esti dincolo de tot ce te-ai chinuit sa fii pentru altii. Momentul Adevarului.
Adevarul. Adevarul meu. Sinceritate. Prezenta.
Cine sunt? Ce cred despre mine?
Intrebari si cuvinte care descriu perioada in care ne aflam. O energie puternica, profunda care ne ajuta sa ne uitam cu adevarat in noi, la viata noastra, la alegerile noastre….sa iesim din roata trecutului, din aceleasi decizii, alegeri, mod de a gandi si actiona….sa intram de fapt, pe sinele reale ale Sufletului Nostru.
Toate sesiunile mele din ultima vreme au fost despre a sta fata in fata cu tine. Fata in fata cu un adevar care doare poate, care nu iti convine, pe care nu vrei sa il vezi.
Stii cum ne pierdem Identitatea?
Incepand de foaaaarte mici sa facem ceea ce asteapta ceilalti de la noi , intai parintii, bunicii, apoi profesoarele si copiii si tot asa…pana la a face ceea ce societatea asteapta de la noi.Usor…ne dizolvam in marea de „ar trebui sa fiu cumva” incat uitam cine suntem, ne pierdem pe noi.
Cream cu multa pricepere si repetitie un Eu care este asa cum ar trebui, care se conformeaza, care face ce e corect, ce e bine. De ce facem asta? Ca sa multumim, ca sa nu fim respinse, judecate…..ca sa primim farama de iubire si aprobare de care avem nevoie, ca ne e frica de singuratate…de neiubire.
Ce facem din acest Eu care este pentru altii? Mergem la o scoala „buna”, suntem fete cuminti, ne maritam cu cine trebuie si respectam tot ce ne-a zis mama, muncim cu adevarat mult, cinstit, serios intr-un loc de munca ce ii face mandri pe ai nostri, castigam bani si ne luam o casa cu rate , facem copii poate sau avem tot mai multe proiecte, suntem tot mai ocupate bifand tot ceea ce se asteapta de la noi.
Zambim cand e nevoie, ne asezam frumos cand e nevoie, dam din cam a aprobare cand e nevoie, suntem la locul nostru, urmam intocmai linia trasata ca sa fim ” fete bune, mame bune, sotii bune”.
Si la un moment dat observam ca am obosit, ca mai mult ne e rau decat bine, ca suntem epuizate, ca simtim un gol in stomac mereu, ca suntem iritate de tot si toate, ca rabufnim la toata lumea, ca bem sau mancam prea mult, ca nu mai avem vlaga in privire, ca nu mai dormim bine, ca nimic nu se leaga si culmea….daca intram si pe drumul dezvoltarii personale cat de cat…observam si ca toate astea se repeta. Se repeta tipul de oameni din jur, situatiile din jur, relatiile ….totul ca intr-o roata perfect unsa.Iar noi ne tot suparam, deranjam si acuzam pe ceilalti ca nu sunt , ca ne fac…., ca ne enerveaza, ca sunt ….
Continuam sa ne trezim zilnic si sa facem acelasi lucru. Sa umblam somnambule prin viata si sa implinim nevoile si asteptarile altora. Sa ii facem mandri pe ceilalti, sa primim acea palma pe umar in semn de recunostinta….care nu mai vine niciodata. Continuam sa zambim frumos, sa muncim mult, sa avem nodul in stomac si in gat, sa ne enerveze toata lumea, sa nu mai avem timp pentru noi, sa ….fim „corecte” ca si niste papusi cu cheita frumos pictate si asezate in decor.
Nu stim de ce plangem des, de ce nu ne convine, de ce mancam prea mult, de ce nu dormim, de ce suntem anxioase sau avem atacuri de panica, de ce suntem mereu obosite sau tipam la ceilalti fara motiv. Credem ca ei sunt de vina, ca viata e grea si ca nu avem noroc.
Ce ratam este tocmai esentialul….Prezenta. Adevarul. Sinceritatea. Cu noi.
Pe undeva, in mici fante interioara intrezarim intuitiv ceva…ceva despre noi…apar ganduri uneori ” nu esti buna, nu faci suficient, esti proasta, tipi prea mult, nu esti feminina, fii mai blanda, esti rea, nu esti in stare…etc etc”. Ele vin si trec precum ploaia. Iar noi mergem mai departe primind aceleasi personaje, aceleasi situatii, aceeasi roata….
Cand lucrez in cabinet si opresc clienta exact in momentul ala in care apar gandurile…exact in fanta ce s-a creat pentru doua secunde….energia se schimba, ochii se intristeaza, se inlacrimeaza, se face liniste.
Intreb : ce simti cu adevarat? Ce crezi TU cu adevarat despre tine? CUm esti tu? Acea tu pe care nu o arati lumii?
Cu un pic de incurajare si sustinere ies cu lacrimi adesea ” proasta, urata, nu-s in stare, agresiva,nu suficient de….nu-mi place de mine deloc” . Mare pas inainte, mare moment. Am ajuns exact acolo unde doare, am atins adevarul acestui moment, acestei etape.
Adesea poate sa si recunoasca ” mi-e frica sa sa vad asta despre mine, mi-e frica de ce o sa gasesc acolo”….sau „nu vreau, nu-mi place…nu pot sa accept asta despre mine….”
„eu trebuie sa fiu…..”
Cream imagini despre noi. Citim, intelegem, adoptam credinte, cuvinte, concepte, ne comparam si tinem mortis sa fim cine credem ca ar trebui sa fim….si nu cine suntem cu adevarat.
Se creeaza o prapastie in noi. De la cea care sun realmente la cea care este in viitor- acolo in tablou- imaginea catre care tot alerg, sa devin.
Cu ce umplem groapa? Cum facem sa rezolvam groapa?
Draga mea, e un moment unic si extrem de puternic acesta. Acest moment in care iti dai voie sa te uiti fie si pentru 2 minute la tine ceea adevarata, exact asa cum te vezi si te crezi ….Este un moment urias de imputernicire, de evolutie.
MI-a fost foarte greu sa trec prin aceste mici morti ale imaginilor create, ale egolui meu…ale cine credeam eu ca trebuie sa fiu. Este infricosator, este in toate felurile. INsa este singura cale. Singura cale pentru a ajunge cu adevarat la Identitatea ta , la cine esti TU, la darurile tale, la Unicitate ta. Este singura cale prin care poti sa te simti mai bine cu tine, sa te iubesti candva pe tine, sa iti fie viata mai usoara, mai fericita, mai implinita si cu sens si zambet real, din inima.
Pana nu ne dam voie sa ne uitam acolo….acolo unde nu vrem , la partile alea din noi care nu ne plac, de care ne e frica, pe care le respingem….nu vom putea sa facem cu adevarat pace cu noi. Acolo….in partile alea pe care nu vrem sa le vada altii sta cheia. StaLumina.
Ce simti/crezi ca are nevoie acea parte din tine, acele parti din tine? Priveste-le si simte sau intreaba-le ce au nevoie de la tine. Crezi ca de respingere, critica, judecata??
Adevarul. Uneori este greu de dus. Insa nu avem decat doua optiuni : pe el….ce este real acum in noi, in acest momnt sau minciuna de pana acum, lupta de pana acum, imaginile de pana acum…roata in care ne-am tot invartit.
Cand iti dai voie sa te accepti asa cum esti, sa te vezi asa cum esti, sa te tii in brate asa cum esti….sa iei copila din tine in brate si sa o alini….cand spui „iarta-ma ca te -am respins, iarta-ma ca nu te-am vazut si ascultat….” se creeaza vindecarea sufletului. Permite lacrimilor sa curga, permite durerii sa iasa, permite fricii sa fie, permite …si respira.
Nu putem sa fim intregi si sa ne mintim cu concepte frumoase si afirmatii zilnice o viata intreaga. SAu putem. Depinde ce alegem.
Adevarul este profund. Sinceritatea este porfunda. Procesul cu tine este profund. Identitatea ta este ….sub acestea.
Afla cine esti dincolo de tot ce te-ai chinuit sa fii pentru altii.
Renasterea din Umbra
„Bai Liviu tu iti dai seama ca nicaieri nu e scris despre ce facem noi aici? Ca nimeni nu ne spune despre profunzimile astea? ”
A fost o saptamana intensa pentru mine. Targul din 1 aprilie , Open Heart Community Fair mi-a adus atat bucurie, implinire, lacrimi de recunostinta cat si lectii valoroase pe rani foarte vechi.
Asa cum obisnuiesc, ma bag in starea proasta cu totul si incep sa -mi pun intrebari. Cand ma poticnesc cer ajutor. Am facut-o si de data asta si am ajuns in aspecte ale umbrei mele de care nu eram constienta, aspecte legate de Arhetipuri despre care am tot vorbit si tinut cursuri intr-o perioada.
Ce e umbra? Acea parte din noi pe care am tot ignorat-o, pe care nu am vazut-o , despre care nu prea ni se spune mare lucru si care este alimentata cu cat nu o vedem, o ignoram ( adica ne ignoram starile si situatiile negative din viata care sustin umbra).
Ce sunt Arhetipurile? Tot parti ale noastre , ale inconstientului nostru pe care le activam tot timpul in viata noastra. Exemple sunt Arhetipul Mamei,al Inteleptei, al Calagarului, al Victimei etc…
In timpul lucrului intens cu mine din saptamana ce s-a incheiat am ajuns la o amintire pretioasa pe care o ignorasem : mica fiind ma simteam neinteleasa, nesustinuta, neimportanta pentru ca tot timpul nu conta parerea mea, eram cumva redusa la tacere, mi se interziceau lucurui fara sa inteleg de ce etc. Mi-a aparut foarte clar imaginea mea de acum multi ani plina de suparare, frustrare, furie care zicea parintilor ” Las ca o sa vedeti voi cine sunt sunt eu” . De la aceasta amintire o eliberare fantastica a avut loc in plan emotional, mental si fizic. Cu plans, cu tremurat , cu tot ce trebuie.
Aceasta perioada in care eu am zis destul de des acest motto al meu …creierul meu a preluat acest mesaj, emotionalul meu s-a incarcat cu acea furie si practic mi-am dat comanda sa ma leg de a le demonstra parintilor ca pot, ca merit, ca sunt. Si asa umbra a tot crescut ani de-a randul , facand toate acele lucruri prin care sa le demonstrez lor ceva si de fiecare data cand nu ieseau sa ma simt furioasa, dezamagita. Furia si dezamagirea tot pe mine erau pentru ma „tradam” si nu eram in stare sa le arat lor cine sunt eu asa cum ma legasem sa o fac. Nu suntem constienti ca facem asta, ca asta e cauza ci pur si simplu credem ca nu ne merge bine, ca viata e nasoala, ca oamenii sunt rai, tradatori , neseriosi, ca „asa e sa fie” etc- toate mecanisme de aparare si evitare. Si mai niciodata nu avem timp sa ne ocupa de noi si de starile noastre pentru ca treburile nu pot astepta.
Deci conjucturile de viata se repetau astfel incat eu sa am tot felul de mici nereusite considerate de mine mari, ca sa vad , intr-un final aceasta umbra din mine, sa eliberez aceasta furie de o magnitudine uriasa.
Cam asa se intampla cu umbrele...Poti sa adopti de exemplu, credinta ca nu poti, nu esti suficient de bun si sa iti imputernicesti Victima. Poti sa faci totul in spirit de sacrificiu, punand pe ceilalti pe primul loc si nevoile tale pe ultimul cu costul sanatatii, timpului, nervilor tai imputernicind astfel Martirul. Poti sa asculti de vocea care iti spune „puteai sa faci mai mult, mai bine, iar ai dat-o-n bara” impuernicindu-ti astfel, Criticul. Sunt multi, inclusiv eu, cei care inconstient fac aceste lucruri mascandu-le in tot felul de explicatii si justificari precum „e bine sa fii bun cu altii, lasa ca de unde dau imi vine etc”
Ce-am facut?
Am stat in dialog cu umbrele mele, cu Victima, cu Criticul, cu Martirul , le-am simtit starea si m-am abandonat ei, le-am intrebat de ce fac ceea ce fac in viata mea? Am acceptat si am zis, ok , nu te mai resping, acum pot sa ma relaxez stiind ca nu mai ai putere asupra mea si pot alege diferit. Decat sa simt frica aia in interior , acolo undeva in fundal si sa ma prefac ca nu e acolo, sa spun ca trece, ca sunt doar emotii, sa ma iau repede cu altele, mai bine ma uit la ea, intru in ea si ii dau voie sa fie. Imi recunosc astfel acea parte din mine, acea emotie reprimata care ma conduce si imi iau in felul asta puterea inapoi. E ca si cum zici „am trecut peste, am iertat” insa simti de fiecare data ca esti furios pe acelasi lucru, situatie si ignori.
E simplu? Nu , nu este. Este un proces plin de prezenta, autoobservare, introspectie, emotie si trairi puternice.
Am lucrat cu prietenul meu si terapeutul minunat din el pe aceste umbre si am ramas amandoi uimiti de cata profunzime si complexitate se ascunde in procesul de eliberare si vindecare, de cate aspecte, tipare ascundem fara sa avem habar….NImeni nu ne spune despe aceste profunzimi, despre cum umbrele joaca un rol important in existenta noastra , despre cum noi singuri, prin alimentarea lor ne legam, ne manifestam oameni, situatii neplacute care sa ne confirme dezechilibrele.
E nevoie de experienta proprie si e multa asumare, curaj, credinta..
Tu ? Ce stii despre umbrele tale? Stii ca secretul din spatele lor este un DAR pe care ele ni-l fac? Stii ca odata acceptate ele nu mai au puterea asupa ta ci TU iti reiei puterea pe care le-ai cedat-o?
Suntem intr-o perioada astrala in care toate aceste necunoscute, umbre, funduri ale fiintei sunt rascolite, sunt aduse la suprafata in noi si retraim emotii, stari, amintiri…care au rolul de a ne imputernci, de a ne curata si a ne readuc stralucirea Soarelui care suntem.
Multumiri sufletelor voastre care sunt dedicate cautarii de Sine si care si-au gasit curajul de a patrunde in abisalele bucati ale fiintei lor spre a se Imputernici.