O luna cu energii grele, cu timp accelerat, cu lectii peste lectii. O luna cu momente in care simti ca nu mai poti respira sau simti ca nu mai poti si atat. Spun toate astea pentru ca si mie mi se intampla.
Am scris la un moment dat un status prin care spuneam ca si terapeutii sunt oameni cu lectiile lor si cu imperfectiunile lor. Indraznesc sa spun chiar ,poate, mai mult decat altii. Cand esti un om ce are misiune sa fie aici, pe Pamant, pentru oameni , cand rolul tau este sa fii exemplu, ghid, lumina calauzitoare munca din spate este uriasa.
Este un moment de sinceritate si de deschidere fata de voi toti , este o fereastra catre sufletul unui terapeut care nu stia si nu credea ca va ajunge aici.
Visul meu de om simplu era sa psihoterapeut, sa am casa mea si familia mea, cabinetul meu in care sa practic psihoterapie asa cum am invatat la scoala. Iata ca de multe ori socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ. La un moment dat, pe parcurs am simtit ca ceva se intampla in mine si cam atunci a fost momentul in care am simtit cu ardoare ca trebuie sa fac altceva sau ceva altfel…Atunci a fost momentul in care s-a rupt filmul acesta clar scris si pregatit. Am intalnit ingerii. Am intalnit calea spirituala, am intalnit o alta parte din mine. Asta a fost momentul in care am inceput sa ma cunosc si cand am primit primul mesaj prin scriere automata am plans de bucurie. Acela a fost primul moment de bucurie adevarata din viata mea. Acela a fost momentul in care am zis DA! Acum stiu, asta e! Asta trebuie sa fac, aici e acasa. Atunci am simtit iubire coplesitoare, una despre care nu se poate povesti in cuvinte ca nu exista cuvinte pentru ea. Am simtit recunostinta, am simtit fericirea intoarcerii acasa. De fapt doar gustam acest acasa.
Calea ce a urmat a fost atat de plina de spini si de frici, de durere, de tristete si pe cealalta parte de atata bucurie, iubire, fericire…care compensa toata suferinta. Un fel de nastere pe bune. 🙂
Da…si aici va spun ca a ajunge sa fii terapeut nu inseamna ca ti-ai rezolvat toate problemele, ca esti perfect, ca nu ai caderi sau ca nu ai momente in care totul se prabuseste si nu stii ce sa mai faci. Deloc! Inseamna doar ca ai parcurs mai mult din drumul autocunoasterii, din drumul catre tine insuti si ca poti ghida si pe ceilalti sa o faca- din experienta ta si nu din carti sau cursuri citite si invatate. Au fost momente in care m-am oprit din tot ceea ce faceam si am zis gata! Nu mai fac nimic….nu stiu ce fac de fapt…toti imi spun una alta, tot felul de informatii cum ca ce fac este gresit ajung la mine asa ca ma opresc….si m-am oprit in dorinta mea de a intelege si de a nu face cumva vreun rau cuiva, de a nu da ceva ce nu este benefic catre posibilii mei clienti. Cand lucrezi cu energie este foarte important cum esti tu, cat esti tu de curat si aliniat, cu cata iubire lucrezi spre binele tau si al ceiluilalt. Am plans cateva zile…am cerut ajutor si ghidare…am stat cu mine si intr-un final am inteles : daca eu sunt in armonie si in pace cu ceea ce fac, daca eu simt ca tot ceea ce fac ma implineste, ma umple de bucurie si de recunostinta nu are cum sa fie o cale gresita. Asa stii ca esti pe drumul tau, ca faci ceva care este in totalitate aliniat cu tine, cu adevarul tau interior.
Au mai urmat momente in care , de exemplu, nu am dormit vreo saptamana de frica…crezand ca cineva imi poate face ceva…momente in care noaptea stateam cu lumina aprinsa si citeam rugaciuni si ziua stateam in biserica, Au fost si astfel de zile…pana ce am inteles – din nou, iubirea este raspunsul. Toti suntem din Dumnezeu, toti suntem extensii ale lui si daca eu sunt iubire si inteleg ca pot iubi pe oricine si orice eliminand astfel fricile…atunci nimic nu imi poate face rau. Cand am inteles asta *demonii* au disparut, totul s-a clarificat…frica de rau a plecat si ea.
Fiecare etapa de crestere, de transformare, de upgrade cum zic eu, aduce cu ea aceste teste, aceste dureri, aceste emotii, sentimente, traume demult ingropate ce e nevoie sa fie scoase la lumina pentru a le vindeca, pentru a ne curata si sadi pe un teren fertil cresterea noastra. Un terapeut face asta mai mult ca oricine- daca intelege despre ce e vorba si ce implica rolul sau. El primeste poate lectii mai grele, mai multe si mai comprimate decat oricine altcineva. Eu cel putin asa simt , despre mine imi permit sa vorbesc. De cele mai multe ori primesc cate doua lectii odata si vorbesc aici despre treburi majore de viata precum relatii, iubire de sine, bani etc. Sunt momente in care plang cate o zi intreaga simtind ca ma rup in doua si ca doare atat de tare incat nu mai suport…si stau din nou, cu mine, cu pixul, cu caietul, cu ingerii, cu meditatiile si cu multele cereri de ajutor si ghidare. Cu intelegerea faptului ca e ncesar sa trec prin toate astea, cu intelegerea faptului ca nimeni nu este vinovat pentru durerea mea chiar daca aparent asa pare. Oamenii care apar in viata noastra sunt de multe ori catalizatori ai propriei vindecari si asta inseamna sa apese niste butoane dureroase ca noi sa le putem accesa, vedea si rezolva. Nu inseamna ca ei sunt vinovati cu ceva.
Este intr-adevar un sentiment extraordinar atunci cand inveti lectiile ce ti se aduc, atunci cand primesti raspunsul si ghidarea de care aveai atata nevoie. Asta face sa merite tot acest proces. Asta si iubirea ce creste si creste…si pe care o impartasesti tot mai mult cu ceilalti pentru ca tu devii iubire, pentru ca tu te iubesti tot mai mult. De fapt, te regasesti, regasesti Divinul din tine, iubirea este deja ceea ce suntem. Asta si zambetele sau lacrimile clientilor care trec prin deblocari majore atunci cand vin la tine si simti ca rolul tau aici, pe Pamant este unul plin de provocari si binecuvantari in acelasi timp.
Terapeutii sunt si ei in cautarea drumului, adevarului propriu, sunt si ei la fel de provocati ca oricine altcineva…ceea ce ei fac in cabinet este manifestarea, rezultatul muncii lor tacute, nevazute de acasa.