O luna martie care incheie multe si incepe multe altele….Am stat cu mine si am revizuit cele intamplare, traitte. Sunt inca uimita cate se pot intampla intr-o luna..in 30 de zile.
Pentru mine a fost un adevarat roller-coaster, o transformare uriasa, o vindecare extrem de virulenta pe alocuri si la fel de frumoasa. Am trecut prrin furie, iertare, extaz, plans si ras, incercari, fundaturi, reinceperi….
Am inceput printr-o calatorie emotionala de proportii cu si despre familie. Am trait cateva zile de soc emotional pe care nu credeam ca le pot trai. Am avut un suflet bland si bun care mi-a fost alaturi prin aceasta incercare si ii sunt profund recunoscatoare! Am deschis noi paliere de comunicare in familie. Am avut cea mai sincera si deschisa discutie cu mama. Am fost,pentru prima data, eu cu adevarat, eu cu totul. Si asta dupa socul autenticitatii trait la final de februarie.
Am explorat si lucrat enorm pe latura feminina. Am trecut prin experiente care mi-ai oglindit ce mai aveam de lucrat si unde. Am trait sentimente de pierdere, de confuzie, de iritare si apoi de impacare, intelegere,pana la incununarea din 20 martie cu un dar nepretuit pentru femeia din mine. Am gustat din ceea ce stiam ca exista dar nu traisem. Am „devenit” inca o data, femeie. Asta in pregatirea minunatei meditatii de reconectare la femeia interioara unde totul a curs catre completarea vindecarii. Aceasta transformare a adus cu ea si o intelegere mai profunda a relatiilor, a situatiei dintre femei si barbati, a dezechilibrului dar si echilibrului ce este.
Am experimentat cea mai profunda transformare/scuturare si reconfigurare a perceptiilor, credintelor mele, a ceea ce fac si ceea ce sunt. Mi s-a clarificat atat de frumos rolul si desi nu am stiut si inca nu stiu cum-ul am decis sa il las in mainile Lui. Este cu adevarat o trecere, o trecere mareata, adevarata, cu o rezonanta in interiorul meu ce mi-a adus lacrimi de recunostinta de cateva ori pe parcursul acestei luni. Am inteles cat de privilegiati suntem, cat de iubiti suntem….cu toate obstacolele , cu toate incercarile prin care am trecut.
Am avut timp sa stau cu mine, sa intru mai adanc in temerile mele, in programele mele, in Egoul meu. Sa ma vad mai de aproape. Sa ma iubesc ceva mai mult. Sa ma vad cu alti ochi. Si cand am inteles ceea ce mi se comunica au aparut oameni noi cu propuneri noi. Acele sincronicitati care-ti taie rasuflarea iar si iar…Traiesc un miracol. Si da, inca ma mai mir, inca ma mai bucur, inca mai consider uimitor ceea ce se intampla.
Am regasit latura mea umana , am reinceput sa o integrez, sa ma joc cu ea, sa ma simt pe mine, omul. Si iubesc asta. Odata cu asta am regasit suflete/prieteni care nu inceteaza sa ma uimeasca….Si va multumesc din inima!
Este aproape incredibil. O luna in care intr-o seara am avut viziunea cu mine copil, in burta mamei, fericit, abia asteptand sa se nasca/sa renasca. Asta s-a intamplat. Am primit un nou botez. Am primit un nou set de ochi si simtiri tot mai frumoase.
Nu, nu a fost simplu. Si da, m-am dat cu capul de pereti de cateva ori. Am plans destul de mult. M-am simtit singura, furioasa, tradata, dezamagita si mi-a fost extrem de greu sa iert. Insa nu pe asta doresc eu sa ma concentrez, sa creez. CI pe extazul trait in momentul constientizarii. IN acel moment in care am inteles, am simtit, am Trait. Si oricat de dificil a fost sau a parut ca a fost am avut mereu, in fiecare moment credinta si am stiut ca totul are sens, ca totul se va clarifica, ca totul este doar spre binele meu. L-am simtit pe Dumnezeu cu mine prin oameni, prin semne, prin mine.
Fericirea este acum. Starea este ceea ce cautam si nu un rezultat final. Starea de fericirea. Care culmea, nu depinde de nimic. Ea este acum , daca o alegi.
Multumesc cu recunostinta!Bine ai venit mirifica aprilie!
