Sunt binecuvantata si sunt fericita ca sunt in acest moment, in acest loc, in acest timp. Desi lucururile nu sunt asa de usoare si apar tot felul de palme, suturi sau scatoalce zdravene…am invatat acceptarea. Este atat de important sa incepem acest drum cu ACEPTAREA a ceea ce este asa cum este. Bineinteles ca nu pot declara ca sunt maestru acceptarii insa in mare parte a vietii imi iese.
Scriu despre asta deoarece multi prieteni, oameni vin si ma intreaba ce sa faca, cum sa faca…eu cum am facut si ca poate ca eu pot ca sunt speciala dar e prea greu pentru ei. Well…nu sunt speciala si nu doar eu pot, eu am vrut si vreau cu adevarat , cred ca asta este diferenta. Incepi sa accepti ceea ce ti se intampla asa cum se intampla cand intelegi ca toate iti sunt date si ca toate sunt acolo pentru tine cu un rost. Partile neplacute, alea in care te plangi si te vicitmizezi sunt si ele parte din lectia ta. Te-ai gandit ca poate ti se intampla ca sa te trezesti? Ca sa iesi din cliseu? Ca sa devii mai bun acceptand si apoi detasandu-te de niste situatii din viata ta destul de simple daca te vei gandi apoi.
Odata ce am acceptat ca trebuie sa fiu intr-un anume loc in fiecare zi si sa ascult de anume oameni in fiecare zi chiar daca nu imi palcea si spuneam ca nu mai pot…lucrurile s-au schimbat. Am zis : este asa cum trebuie sa fie si voi fi aici atata timp cat am nevoie sa invat ceva. Incetez sa ma mai lupt cu asta. Faceti primul pas macar si acceptati ca va creati propria carare…ca vi se da ceea ce atrageti, ceea ce doriti, ceea ce sunteti.
Asta va veni oricum atunci cand veti simti cu adevarat ca ceva trebuie sa se schimbe, cand veti simti cu adevarat ca vreti sa munciti, sa schimbati, sa persevarati, sa cresteti. Nu e doar asa…sa accept si gata…la inceput poate fi dificil dar apoi e nevoie de perseverenta pe drumul acesta…e nevoie de a face mai mult, de a lucra cu tine…de a merge acasa si indiferent cum esti sa dedici macar zece minute sufletului tau, Dumnezeului tau, Ingerului tau samd…
E simplu sa auzim povesti, e simplu sa intrebam si sa spunem „ce frumos”, „ce interesant”…sau „ce te invidiez ca poti”…dar toate astea trebuie concretizate in a FACE ceva…Spun asta, scriu asta pentru ca intalnesc multi incantati care merg apoi acasa si isi reiau viata cotidiana, confortabila, adormita si eventual peste o luna se trezesc ca iar le merge rau, ca iar nu au si nu le ajunge…ca iar s-au imbolnavit si asa mai departe… Cand simti cu adevarat ca inima ta striga, ca e ceva mai mult cu tine decat ceea ce ai vazut pana atunci…chiar faci ceva! Si chiar iti va face placere sa cauti, sa descoperi, sa cazi, sa urci, sa prinzi aripi…sa primesti palme apoi pentru a realiza ca ai mai crescut un pic.
Totul are un sens mult mai mare decat ceea ce vedem noi…asa, zilnic. Realizam zilele trecute in masina si vorbeam despre asta: traim pentru a ne cumpara o cutie pe patru roti si alta cutie in care sa dormim. Este o tragedie daca ai o varsta si nu ai aceste cutii…este o tragedie daca ai o varsta si te preocupa cititul cartilor, meditatul si statul in natura…suntem asa de…limitati…traim efectiv pentru niste „averi” pe care Domnul le spulbera cu o pala din rasuflarea Sa daca vrea…credem ca suntem mari, tari, controlam si facem…insa nu realizam ca ceea ce putem noi realiza de fapt si in ceea ce putem noi obtine aceasta maretie este SUFLETUL…Da! Partea nevazuta, aceea pe care nimeni nu da doi lei…doar in Suflet si Iubire putem realiza ceva cu adevarat – nu in cutii, tehnici, cursuri, maestrii si alte „avutii” pamantesti…
Este un fel de wake up call…regasiti-va obarsia ingereasca si traiti catre ea 🙂
