Etichetă: a fi

Cand nu mai Faci vei Fii

În liniște mă întorc către Dumnezeu și către mine. În ascultare, observare și prezență.
Am făcut un experiment care este încă în derulare și te încurajez și pe tine să îl aplici: Stai în observare și nu mai FĂ. Nu planifica, nu te zbate, nu căuta să se întâmple ceva anume într-un fel anume, nu sări repede să răspunzi, să faci ceva , așteaptă în liniște. Nu mai FĂ, FII. Am înțeles acest a FI când m-am oprit din a -mi asculta mintea ce mă tot îndemna să fiu prima, să fiu văzută, să apar, să lansez, să scriu, să rezolv, să mă dau peste cap ca să iaă cum vreau eu.

M-am oprit și asta s-a întâmplat petrecând mult timp în natură și văzând că acolo în mod natural nu mai simt nevoia de a Face. Și când m-am oprit am observat cum lucrurile se întâmplă de la sine , cum ele vin către mine și se așează fiecare în felul său în locul său cu ușurință. Ceream ușurință.  Ceream bucurie. Dar nu mă opream din făcut.

Și nu ne oprim din făcut pentru că așa știm să funcționăm. Nici părinții noștri sau bunicii nu s-au oprit vreodată. Nu ni s-a spus că e bine să nu facem nimic și să contemplăm, să medităm sau să lăsăm Universul să ne aducă fix ce vine din starea de a Fi. Habar nu aveam. Și tot facem și apoi ne mirăm de ce suntem obosiți, stresați, de ce nu ne iese, de ce ne luptăm și totul e un chin.

Când m-am oprit s-a așternut liniștea. Asta vine și cu detașarea la pachet- de muncă, de client, de programări, de evenimente, de păreri, de vocea Egoului, de am sau n-am, de ce-o să fie sau nu. Teoretic știm ca e bine să ne detașăm. Practic nu prea ne iese. Pentru că nu avem suficientă credință. Eu am facut experimetul și am zis gata, nu mai fac, nu mai vreau, nu mai caut, nu mă mai agit, observ și mă relaxez, invăț prctic să mă detașez și să fiu blândă cu mine.  Și am văzut că era bine. Am văzut că așa îmi respect orele de dimineață când mă hrănesc citind, meditând, scriind, observând, stând în liniște. Am văzut că așa nu mai apare îngrijorarea și agitația că nu este, că nu am, că nu sunt, că nu se întâmplă. Și am mulțumit pentru că sunt și am și este. Am avut timp să observ.

Când m-am oprit sufletul meu a găsit vreme să respire și să se așeze. Mi-am dat voie să văd ce vine în rezonanță cu mine -cu a Fi și nu cu a Face. Și au venit lucruri minunate. E ca și cum s-au deschis niște porți și au început să curgă rezolvări, încheieri, eliberări, conștientizări majore, schimbări. Și toate minunate și pe toate le-am primit cu liniște.

Am înțeles că Făcând foarte multe mă pierd pe mine.

Am înțeles că Făcând îl pierd pe Dumnezeu și îmi pierd încrederea.

Am înțeles că Făcând pierd liniștea și relaxarea și nu are de unde să vina ușurința.

Am înțeles că Făcând nu dau timpului timp să curgă.

Am înțeles că Făcând în continuu nu are când să se așeze nimic și nu se petrec transformările pe care le doresc.

Am înțeles că motivația pentru acest a Face continuu este dorința de a fi văzută și iubită, de a conta, de a nu fi un nimeni. Adică Fac din Teama. A cui ? A copilului din mine nevindecat, neiubit, nevăzut, singur și trist. Și am meditat cu el.

Am înțeles că a Face mereu ceva este obositor și niciodată nu găsești timp pentru a-ți dărui ție cu adevărat.

Am înțeles că atunci când mă opresc din a tot vrea să Fac ….primesc tot ce am de fapt nevoie. Atunci , în tăcere, stând pur și simplu Aud vocea Divinității mai clar.

Am stat și observat ce se conturează în mine. Ce alegeri, ce îndemnuri ale sufletului, ce zice mintea, ce cale să aleg, ce anume urmează. Nu am căutat să știu ce urmează, ce să mai fac, cum să fac, în ce fel să ies în evidență mai mult ci am lăsat să fie și m-am uitat doar. Am notat zilnic pe caiet , am citit, am mâncat, mi-am făcut treburile de zi cu zi, am mers la cabinet, am mers la ai mei în weekend, am făcut cumpărăturile dar dintr-o alta stare. Fără să mai vreau EU să fie într-un anumit fel și să trag să se întâmple așa.

Am avut timp așa să meditez la chestiuni precum ” nu pierzi nici un tren”, ” ce ai de făcut în viața asta oricum te găsește , nu scapi, tot aia o să faci”, ” fii blândă cu tine, primește-te ca pe un copil”, „relaxează-te, oprește-te, nu mai analiza atât”. Și am lăsat ca astea să se așeze în suflet și să VĂD clar marea lecție a EGOULUI. Sau a Îndepărtării de SINE și de DUMNEZEU.

Am văzut atașamentele pe care le creăm față de imaginea de sine și de cum credem că ar trebui să fim noi, alții, situațiile, viața, mama, evenimentul, prietena, iubitul etc. Și cât ne stresăm când nu iese așa cum CREDEM că Ar Trebui. Și am meditat la asta și m-am descoperit din nou. Fără critică, judecată, cu blândețe ramânând în linițte și relaxare.

Am văzut și înțeles nuanța care se ascunde în „Eu sunt Dumnezeu”. E o nuanță foarte bine fructificată astăzi spre a te îndepărta de EL. Crezând că TU ești TOT și în tine stă TOT te îndepărtezi de smerenie, de iubire, de inimă, de simțire, de El și cazi tot mai mult în prăpastia Mândriei, e Egoului, a Separării și izolarii.

Așa , nefăcând, dar ascultându-mi îndemnele sufletului am mers unde am simțit să merg și am avut mai multă grijă de mine. Așa mi-am văzut și înțeles feminitatea altfel. Așa am dat voie renașterii să aiba loc. Încet…fără a Vrea și a Grăbi.

 

În liniște, în a Nu mai Face ceva mereu …am primit răspunsurile pe care  le cautăm poate…ani întregi. Doar stând și creând spațiul în care ele să vină. Și dându-le atenție.

Nefăcând am putut vedea mai Clar miracolele, sincronicitățile, lucrarea Divină.

Dumnezeu chiar are grija de tine. El chiar îți dă tot ceea ce ai nevoie. Nu trebuie să te zbați, și mai ales, nu trebuie să îți asculți Mintea care îți zice într-una : nu ai făcut aia, nu ai terminat aia, ești leneș, stai degeaba, pune mâna și fă, iar ai dat-o-n bară, vezi ca alții fac și tu…., orice ai face nu-ți iese , mai încearcă, mai zbate-te, arată-le tu lor, demoNstrează, hai că poți, mai fa și aia, apucă-te și de aia , ai uitat de ailaltă, vezi că-ți fură ideea, ai grijă în cine te încrezi…etc etc etc.

 

Draga mea nu pierzi nici un tren dupa cum și mie mi s-a zis. Nu pleacă nimeni și nimic nicăieri. Către ce te grăbești? Unde vrei să ajungi?

Reaxează-te! Vezi Iluzia în care Egoul te ține și te tot îndeamnă și acceptă-l , dă-i pace, nu te mai contrazice cu el. Regăsește-L pe Dumnezeu. Reconectează-te cu Sacrul. Vezi-ți din nou Frumusețea. Dăruiește-ți. Stai. Fii blândă. Ascultă, primește, detașează-te.
Lasă Viața să se întâmple și Curgi odată cu ea.

 

Te îmbrățișez. Cale în Lumină , aproape de El să ai !

 

 

 

Dacă simți că ai nevoie de ajutor, sprijin în călătoria ta spre tine, spre bine, spre El scrie-mi și putem lucra împreună.  ( scrie-mi@ancalavinia.ro) Citește despre cum te pot ajuta aici: https://ancalavinia.ro/terapie-integrata/