Etichetă: Azrael
Azrael-ajutorul in viata de dupa viata
Astazi a fost o zi normala, am mers si am facut diverse treburi prin oras , am revenit acasa si dintr=o data am simtit prezenta Arhanghelului Azrael care dorea sa comunice niste lucruri pentru voi.
Am inteles de catva timp ca o parte din treaba mea este sa ajut la intelegerea acestui fenomen numit moarte, sa ajut la pregatirea pentru el , sa ofer sprijin si ritualuri in timp ce se intampla trecerea si sa ajut apoi la eliberarea si desprinderea de sufletul ce pleaca. Tot mai multe persoane ajung in ultima vreme la mine pentru asa ceva si , simt ca momentul in care voi vorbi despre asta public e tot mai aproape.
Nu prea exista ritualuri, instrumente , in afara rugaciunii cu care sa ne ajutam pe noi si pe cel ce pleaca ,iar ceea ce stim despre moarte este sumbru, trist si dramatic, fara pic de speranta si lumina.
Eu lucrez cu Arh. Azrael, Mihail, Rafael atunci cand se intampla o astfel de trecere. Am trecut printr-un episod uimitor si pentru mine cand, o prietena era la inmormantarea unui baietel si nu se simtea prea bine acolo, oamenii erau agitati contrar a ceea ce ea se astepta. IN timp real i-am spus cateva lucruri pe care sa le ceara si sa le vizualizeze si apoi , la cateva zile mi-a marturisit ca au ajutat-o enorm , atat pe ea cat si familia baiatului dar si sufletul lui. Am multumit atunci ingerilor pentru ca m-au ghidat. 
Alteori am avut de-a face cu mamici indurerate dupa pierderea copiilor lor si le-am oferit un alt punct de vedere, le-am ajutat sa inteleaga ce s-a intamplat, ca sufletul isi continua calatoria, ca va fi mereu acolo si ca este important sa invete lectia /sa primeasca mesajul pe care copilul l-a lasat prin trecerea lui.
Sunt momente delicate si din pacate, nu stim ce avem de facut in afara de a plange, a jeli, a ramane blocati in durere.
Azrael este Arhanghelul care ajuta la trecerea sufletelor dincolo, le calauzeste pe drumul lor mai departe. Poate sa ii sprijine si pe cei ramasi aici, sa le aduca alinare si o trecere mai usoara prin situatia in care se afla. Chiar acum , cand scriu simt puternic ca sunt cateva persoane care au pierdut pe cineva drag ce vor citi aceste randuri si le va fi de alinare si de folos. Mesajul pentru voi este : „nu disperati si nu lasati durerea sa va copleseasca. Suntem aici, alaturi de voi sa va sprjinim. Ajutati sufletul care pleaca prin a vizualiza o cale de lumina cum se deschide , prin a va lua ramas bun de la el , a face toate eliberarile de care aveti nevoie ( scrieti, spuneti-i, plangeti) si a intelege ca este nevoie sa il lasati sa mearga mai departe, asa cum a ales. Nu trageti de el dorind sa nu plece, dorind sa mai fi ramas, nu faceti decat sa ii ingreunati accesul catre lumina. Faceti ce puteti , invocati ajutorul nostru si al Tatalui Ceresc pentru a va arata ce se intampla de fapt…pentru a reusi sa capatati linistea si impacarea de care are nevoie sufletul vostru si al celui care pleaca”.
Aceasta trecere se intampla pentru ca ei aleg sa mearga mai departe chiar daca noua ne este foarte greu sa intelegem asta si ne-am dori sa mai ramana aici . Ne dorim asta din Omul care suntem si nu din Divinul din noi. Nu este un sfarist de drum, nu este capatul relatiei dintre voi….este o continuare, o etapa noua, intr-un mod diferit. Cei plecati isi doresc sa fiti fericiti mai departe, sa nu ii plangeti si sa intelegeti ca ei sunt foarte bine acolo unde sunt, ca a fost alegerea lor si ca nu ajuta cu nimic pe nimeni sa negati, sa nu acceptati, sa nu eliberati intreaga situatie.
Puteti primi mesaje in vis daca il rugati pe Azrael sa vi le aduca , puteti sa comunicati in continuare cu cei ce pleaca si sa stiti ca ei sunt aproape, va aud, va vad si uneori va trimit semne. Mi-a povestit o mama ca mergea in cimitir la mormantul fiului ei si o durea cumplit capul. A spus ca daca el ar fi fost acolo ar fi stiut cum sa ii ia durerea de cap cu mana….si o boate de vant a trecut atunci prin parul mamei , iar in cateva minute durerea disparuse.
Altcineva mi-a spus cum nu intelegea de ce se tot stingea televizorul , palpaiau becurile din casa, simtea tot timpul o prezenta acolo. Fiul ei dorea sa ii transmita ca e timpul sa il lase sa plece, sa isi continue viata ca el este bine. 
Sunt multe astfel de istorisiri pe care le-am primit de la oamenii cu care am lucrat. De fiecare data am pielea de gaina cand lucrez pe aceasta zona si da, ma bucur enorm sa pot aduce alinare, intelegere, un zambet, un sprijin…sa pot face diferenta …
Imi doresc sa intelegem tot mai multi ca putem face multe pentru ca momentul trecerii dincolo sa nu fie unul dramatic. Putem sa ne pregatim pentru asta cercetand, refacandu-ne legatura cu divinitatea, citind despre subiect, intelegand ca este o continuare si nu un final….Ajutam enorm atunci cand reusim sa ne impacam, sa eliberam, sa spunem : du-te, esti cu ingerii acum, stiu ca ti-e bine si ca asa ai ales…du-te in lumina, sa fii calauzit si pazit inspre binele tau”
Safiti in paza ingerilor!
Moartea este doar o trecere.Poti sa nu suferi, poti sa sustii, sa iubesti, sa intelegi.
Despre procesul mortii nu se vorbeste inca destul. Este ceva ce intra in categoria „tabu” Stim ca suferim, ca e nasol, ca nu vrem sa se intample si nu vorbim despre asta pentru ca doare.
In ultimii ani tot mai multe suflete aleg sa plece dintre noi , atat tinere cat si mai in varsta, cat si animale( dupa ce motanul meu a plecat am aflat de cel putin inca alti 3 stapani in aceasta situatie).
Nu stim ce este moartea, nu stim cum sa o tratam, nu stim ce sa facem cu ea si chiar in timpul ei si nu stim ce sa facem dupa. Cream foarte multa energie negativa in jurul ei si o tratam ca pe cel mai mare bau-bau in existenta.
Pe vremuri, oamenii jeleau nasterea si sarbatoreau moartea. De ce? Pentru ca ei stiau ca sufletul este nemuritor si ca se va chinui ducand aceasta viata in trup, limitata. Stiau ca atunci cand sufletul pleaca dintre noi se intoarce acasa , acolo unde este multa lumina, iubire si frumos. Noi am uitat asta. M-a impresionat , in filmul „Captain fantastic” felul in care familia a ales sa onoreze dorinta mamei ce a plecat dincolo, felul in care s-a 
desfasurat ziua sau momentele inmormantarii. Va recomand sa urmariti acest film.
Suntem un popor religios in mare parte, condus de biserica si de invataturile ei, nu intotdeauna corect livrate. De aici, stim ca daca suntem rai vom merge in iad si daca suntem buni vom merge in rai. Ce inseamna rau si bun? Ceea ce au interpretat oamenii si preotii ca fiind asa. Chiar mai credem ca Dumnezeu sta cu un bat undeva acolo si contorizeaza cate injuraturi am zis, de cate ori nu am tinut post sau de cate ori am mintit? Chiar mai credem ca daca nu esti ortodox mergi in iad? Sau daca nu esti catolic mergi in iad s.a.m.d?
Dar nu despre asta este vorba in aceste randuri , ci despre Moarte, despre procesul trecerii, despre continuitatea vietii. Pentru ca asta este, de fapt moartea. Ce vroiam sa spun mai sus este ca ne e teama de acest „final” pentru ca nu stim ce ne asteapta dincolo, pentru ca nu avem credinta, nu traim curat si nu avem o conexiune puternica si adevarata cu Dumnezeu, o conexiune personala. Si atunci traim in teama, ascultand orbeste ce ne spun cartile sau biserica sau oamenii sau pur si simplu, societatea.
Si in cazul mortii traim si sustinem o cutiuta de genul „asa este, asa se face”. Cine spune ca e musai sa te imbraci in negru cand moare cineva? Cine spune ca trebuie sa plangi , sa jelesti la nesfarsit si sa stai cu capul in pamant si ochii in lacrimi nu stiu cat timp dupa? Ca altfel….esti nu stiu cum.
Am trait , in familie , mai multe astfel de momente si de fiecare data nu intelegeam acea jale, negreala care nu se mai termina. Tin minte ca atunci cand bunicul meu , care m-a crescut, a murit , stateam la priveghi cu el si nu simteam decat o pace, o normalitate a ceea ce se intampla. Vorbeam cu el si ziceam, e ok, e normal sa te duci daca asa vrei, era timpul pentru tine. Intelegeam , intr-o anumita masura ca trupul lui nu este el.
Odata cu plecarea motanului meu am avut ocazia sa trec prin acest proces impreuna cu el, constienta de fiecare pas, de fiecare urma de suferinta, de durere, de atasament. Am scris despre asta intr-un articol anterior pe care il gasesti pe blog, sub numele „lectii intre viata si moarte” , publicat in noiembrie 2016.
Mi s-a solicitat apoi ajutorul de cateva ori in cazul unor plecari atat ale unor animale de companie cat si ale unor suflete de oameni. Am fost de fiecare data , bucuroasa ca pot sa ofer acest ajutor, pentru a adauga cat de putin , la schimbarea perceptiei asupra mortii, pentru a ajuta acel suflet care merge dincolo. 
Vei ajunge acolo unde crezi ca ajungi , dupa ce vei parasi planul fizic. Vei experimenta produsul propriei imaginatii si credinte. Daca tu crezi ca esti un om rau care va merge in iad si ai o imagine despre asta, vei merge si vei experimenta niste taramuri de vibratie joasa, o iluzie care seamana cu ceea ce tu ai plasmuit de-a lungul vietii. Pentru o perioada. Dupa care vei realiza ca nu e nimic real din acel iad si ca totul sta cu totul diferit, ca nimeni nu te pedepseste si ca nu vei arde nicaieri pentru eternitate. Iti vei revizui viata si vei alege in continuare parcursul tau. VIata continua.
S-a demonstrat deja ca sufletul exista, se scrie deja despre faptul ca moartea nu exista dar avem nevoie de mult mai mult ajutor in a intelge mai clar si mai profund acest mister. Care nu este deloc un mister ci doar am vrut noi, ca oameni sa -l facem sa para asa.
Sufletul paraseste trupul si se intalneste cu creatorul, cu celelalte suflete, urca in dimensiuni si acolo hotaraste care e treaba lui pe mai departe in functie de ce a inteles in viata asta sau pana acum , in existenta lui. Nimic tragic, nimic nasol, nimic de jelit.
Imi doresc sa ajut in continuare spre a intelege acest proces, spre a ne pregati pentru el, spre a trece prin etapele potrivite , de folos in acest caz.
Dupa ce intelegi , ajungi sa te detasezi ceva mai mult de omul care vrea sa plece. De multe ori cel muribund (bolnav poate) vrea sa plece , a hotarat asa deja prin boala lui sau pur si simplu asta vrea sufletul sau indiferent de varsta. Doar tu, din atasamentele tale mai vrei ca e sa ramana aici, doar Egoul tau inca trage de viata din omul ala care nu mai are nici o treaba aici de fapt. Cand vei intelege ca il tii aici fortat si ca el chiar vrea sa plece, ca e vorba despre suferinta ta , egoul tau, si nu despre a lui…ai sa capeti acea detasare necesara si o schimbare a perspectivei asupra intregului proces.
OMul si-a incheiat treaba pe Pamant, si-a terminat misiunea lui aici, nu mai vrea, nu mai poate, nu mai gaseste rostul si gata. Se duce, intr-un fel mai brutal sau mai lin, intr-un mod pe care tu il poti sau nu accepta. Dar el se duce ca si suflet si exista in continuare. Doar trupul moare, doar trupul se stinge.
Poti invata cum sa sustii aceasta decizie a sufletului sau, poti invata cum sa ii fii alaturi cu iubire, cu detasare, cu pace si cum sa il ajuti in calatoria sa . Poti invata cum sa il eliberezi si cum sa ii dai voie ….si cum sa te elibrezi pe tine si sa il ajuti astfel, cand pleaca sa ii fie drumul lin. De cate ori mai util, mai plin de iubire este asa….versus plans, jale, suferinta care nu se mai termina? Cui faci un bine? Inteleg, ti-e greu, insa pot contribui ajutandu-te si pe tine si pe el in loc sa faci o defavoare amandurora.
Spunand ” nu vreau sa plece”, „mai ramai cu mine, nu ma lasa”, ” nu se poate , nu accept asta”, etc….nu faci decat sa tii acel suflet legat de tine, de planul asta….sa ii intarzii drumul in lumina si sa impiedici evolutia , si a ta si a lui.
Poti sa schimbi ceva daca vrei. Iar eu voi face cat pot in acest sens pentru tine. Alaturi de ingeri si de ghizii de lumina pe care ii ai poti transforma moartea in simplul proces al trecerii care este de fapt. Poti renunta la suferinta si la durere, poti ajuta intreaga familie si chiar sufletul in cauza. Pentru ca moartea nu trebuie sa fie asa cum este acum privita.
Lectii intre viata si moarte
Zilele astea au fost o lupta intre a lasa controlul complet, a accepta complet si a nu mai face nimic si dorinta /speranta/proiectia pozitiva asupra vietii lui si starii de bine.
