Slide toggle

Have a Question?

Monday - Friday: 09:00 - 18:30 409 Mladost District, Sofia Bulgaria +359 2 123 456 +359 2 654 321 shop@zass.con

Etichetă: constienta

adevaruri si Adevaruri. Esti Chemata!

Am urmarit o emisiune mai veche pe care am si impartasit-o cu voi pe profilul meu de facebook, va invit sa o vedeti. Au fost momente in care mi-au dat lacrimile, au fost momente in care am zambit pentru ca am auzit adevaruri pe care le stiu si simt.

Acum ceva timp vorbeam cu sotul meu realizand ca exista adevaruri si Adevaruri. Exista adevarul meu, al tau, al lui si al ei, al fiecaruia si el este dat de nivelul de constiinta la care ne aflam fiecare. 

Pentru mine este adevarat ceva ce pentru tine este o fabulatie, ceva ce nici nu intra in campul tau de constiinta, de interes, pe radarul tau.
Si aici imi amintesc de mine acum multi ani cand traim in negare, evitare, depresie, intr-un nivel foarte jos de constiinta mentinut de altfel de mine prin gandurile si emotiile mele de separare, frica, suferinta, neincredere etc.  Atunci pe radarul meu nu existau informatii despre dezvoltare personala sau despre extraterestrii ori despre ingeri sau chakre. Pur si simplu nu existau in lumea mea deci nu erau reale si daca cineva imi spunea despre ele ii spuneam sa se caute la cap sau sa ma lase in pacea cu „astea”.

Acesta era adevarul meu asa cum acum poate fi adevarul multor oameni pentru ca la acel nivel al constiintei se afla.

Atunci cand traim constant in grija, in barfa, in competitie, de gura lumii, agresivi cu celalalt, in invidie, asteptand ca cineva sa greseasca numai sa radem de el, cand suntem condusi de frica zilei de maine, de frica de moarte sau de boala, cand spunem mereu in cap si pe gura ca suntem mici, ca nu contam, ca nu putem schimba nimic, ca altii sunt de vina , responsabili si ne infuriem constant…atunci cand nu ne asumam viata noastra mentinem un nivel al constiintei scazut sau altfel zis, o vibratie scazuta. 

Ea poate fi masurata in Mghz sau megaherti. Fiecare obiect, vietate, pamantul insasi are  o vibratie anume. Stim despre frecventa Schumann a pamantului, este vibratia ei, frecventa la care inima ei bate. Asa si noi, fiecare si impreuna mentinem o vibratie.

Ea este data de gandurile si emotiile nostre, de energia in care traim si pe care o consolidam zi de zi. Cum ziceam, daca ramanem zi de zi in grija, frica, invidie, agresivitate, competitie, victimizare, invinovatire si asa mai departe, mentinem o vibratie joasa si traim pe un palier de constiinta foarte scazut. In termeni new age se poate spune ca traim in lumea 3D unde FRICA este cea care conduce.

Cauta pe net scala constiintei a lui Hawkings. Este clar si simplu.

Si acest articol, siteul meu, paginile mele , tot ce spun apar pe radarul unora dintre voi si pe a altora deloc. Tocmai pentru ca traim pe frecvente/vibratii diferite. De exemplu, pe pagina mea de fb nu apar stiri alarmiste, nu apar manele, nu apar oameni care se scalambaie pentru ca nu vibrez la acea frecventa. La fel cum in lumea mea nu am fost niciodata jefuita, nu am avut probleme pe strada la 2 noaptea, nu m-am imbolnavit niciodata realmente, nu mi s-au furat bani si altele asemenea tocmai pentru ca NU vibrez la aceasta frecventa si aceste lucruri nu exista in realitatea mea.

Pe vremea cand eram rockerita si umblam la concerte nopti intregi band sticle de alcool si dormind pe sarite vibram la acea frecventa, cu acea muzica. De foarte multi ani asta nu mai exista in viata mea sau pe radaul meu. Cred ca am fost destul de clara pana aici.

Te invit sa te uiti la tine si la viata ta acum si observi care este frecventa pe care tu vibrezi, ce energie emiti in jur? Pentru ca asta va fi realitatea ta. Uita-te la gandurile tale, la ce fel te raportezi la lume, la ce emotii mentii cel mai des, la ce alegeri faci.

  • Este lumea un loc prietenos sau nu?
  • Sunt oameni buni sau rai?
  • Sunt banii minunati sau sunt murdari?
  • Este totul o intamplare nefericita sau este asezat de o inteligenta superioara?
  • Simti adesea ca nu poti, ca nu esti in stare?
  • Iti place sa barfesti pe cei din jur?
  • Te compari mereu invidiind sau ponegrind pe altii?
  • Te plangi ca iti este greu, ca nu ai bani , ca nu ai noroc, ca viata e nedreapta?
  • Ii injuri pe cei care ne conduc si pe altii in general? 
  • Este Dumnezeu bun si ocrotitor sau te pedpseste si e nevoie sa iti fie frica de el?
  • Te consideri merituoasa si increzatoare cu adevarat, esti constienta de puterea ta de a crea sau crezi ca nu poti schimba nimic si astepti ca altii sa o faca, sa fii salvata? Raspunde-ti sincer. Ia-o pe rand. Observa. Trage o concluzie. Fa o harta. Si observa apoi ce fel de oameni ai in jur si ce fel de oameni atragi mereu? Ce fel de situatii, de sefi, de prieteni? 

Am facut parte foarte multi ani din cei care raspundeau da la toate intrebarile  de mai sus.

Pe radarul meu nu existau alte lucruri, altfel de a gandi, de a fi.

 

Pana intr-un moment minunat din viata mea cand am dat la psihologie, am mers la terapie, am inceput sa citesc dezvoltare personala si psihologie intai si apoi a aparut pe radarul meu Osho, Doreen Virtue, Gregg Braden, Loiuse Hay si altii. Pur si simplu- o lume noua care pana atunci nu existase efectiv in realitatea mea dar care….a fost de fapt acolo mereu.

Absorbita de tot ce aflam am petrecut nopti si zile informandu-ma si practicand. Totul a picat la momentul potrivit, cand eu am fost pregatita si deschisa pentru asta. Cand nu esti…nu vor aparea in viata ta. Asa se intampla cu orice. Degeaba iti doresti relatia aia de vis daca nu esti pregatita sa ii faci fata acum, degeaba visezi la milioane daca nu esti pregatita si nu vibrezi pe frecventa aia inca….

 

Viata mea s-a schimbat radical. RA_DI_CAL -in doar cateva luni. Realitatea mea si adevarurile mele s-au schimbat si ele radical. Si nu spun ca nu erau acolo – eu am fost pregatita sa accesez aceasta parte din mine, sa accept, sa dau jos valul de pe ochi, sa ma cunosc cu adevarat, sa accesez Adevarurile.

 

Pentru ca da, cred ca exista niste Adevaruri general valabile acum. Ele pot fi ireale, nebune, utopice pentru tine si stiu ca sunt asa pentru marea majoritate insa pentru un alt segment din omenire, cel pe a carui frecventa traiesc acum, sunt cat se poate de reale.

Este Adevar faptul ca ceea ce Gandesti creezi, atragi in viata ta, bazat pe legea rezonantei. La fel, creezi si atragi aceea de care iti este frica pentru vibrezi la nivelul fricii si atunci frica este o realitate pe care o tot manifesti iar si iar in cerc ( la fel ca orice alte emotii, situatii).

  • Este Adevar faptul ca suntem incredibil de puternici si ca suntem mici sau mari Dumnezei pe Pamant, parti din Divin complet echipate sa manifestam tot ce ne dorim, sa fim sanatosi mereu, sa traim in iubire constant. Am uitat asta insa accesand intai lumea joasa a constiintei fricii …pentru ca apoi, sa ne amintim cand suntem pregatiti.
  • Este Adevar faptul ca Pamantul trece printr-un maret proces de transformare si Ascensiune acum!
  • Este Adevar ca nu suntem singuri in univers, ca exista nenumarate alte civilizatii care ne sprijina, cu care suntem deja in contact ( insa ni s0a ascuns asta)
  • Este Adevar ca magnetismul, forta inimii este de N ori mai mare decat cel al creierului. Are o capacitate incredibila de a materializa, de a vindeca.
  • Este Adevar ca avem acces la dimensiuni nesfarsite, la Dumnezeu/Sursa doar prin puterea gandului ( meditand, cultivand o relatie cu noi, facand liniste in cap, iesind din galagia mintii si din povestile Egolui)
  • Este Adevar ca avem puterea sa ne vindecam de orice, sa ne autovindecam, de fapt, ca boala nu exista – noi o creem prin gandurile noastre, prin tipare deficitare de gandire, prin neiertari, frici, emotii joase intretinute ani de zile.
  • Este Adevar ca toti suntem din aceeasi Sursa si ne intoarcem Acasa dupa ce ne terminam treaba pe aici. Moartea nu exista.
  • Este Adevar ca Universul este bun si ca totul se intampla pentru a te propulsa pe urmatorul nivel de constiinta, in beneficiul tau.

Si asa mai departe.

 

Sunt doar cateva Adevaruri. Ce simti cand le citesti? Cata acceptare, bucurie, usurinta, rezonanta interioara exista? Cata rezistena e acolo?

 

Daca ai ajuns aici si citesti asta, chiar daca ti-e greu sa crezi, inseamna ca e momentul tau sa afli cine esti, mai mult decat ai crezut ca esti. Ai fost trimis aici sau adus de Sufletul tau care stie.

 

De ce spun toate astea?

Pentru ca inca suntem separati prin gandirea noastra, inca traim in lumi diferite pe acelasi pamant si iata, timpul este aproape pentru a ne uni, pentru a ne aminti fiecare cine suntem cu adevarat si de ce suntem aici.

Sufletul tau rezoneaza ceea ce iti spune ca este Adevar aici. Invata sa asculti acea bucurie interioara, acea usurare, acea senzatie , piele de gaina, frison cand citesti sau asuculti pe cineva. Ala e Adevarul, in tine Sta.

 

De ce spun toate astea?

Pentru ca sunt aici sa contribui la Inaltarea Pamantului si la raspandirea Adevarurilor, la sustinerea celor ce au nevoie de asta. Am fost si eu in bezna candva si am fost ghidata incet, catre lumina. Inca sunt. Inca muncesc cu mine zi de zi, inca ma doare, cad si plang insa acum stiu Adevarul si asta ma motiveaza si entuziasmeaza incredibil. Mai ales, sa fiu langa tine, cu tine atunci cand vei bajbai, cand sufletul te va chema, cand vei avea nevoie de ghidare, de sustinere, de caldura, de empatie, de spatiu si prezenta.

 

E TIMPUL! Suntem CHEMATI deja!
E nevoie sa incepem fiecare de la noi, cu noi. Sa ne observam intai limitarile, fricile, programele si limitarile si sa lucram cu ele, sa le dam drumul, sa alegem altceva, sa ne avantam. Fiecare avem in noi Scanteia si o putem alimenta inspre bine, frumos, iubire, vindecare si nu inspre frica, abuz, durere, vicimizare.

Suntem un popor puternic si cu o Spiritualitate incredbilia, cu o energi Incredibila. Stramosii nostri sunt aici cu noi,suntem sustinuti din toate directiile sa ne Ridicam si sa ne Amintim.

NU vorbesc aici pentru minte. Ea nu intelege nimic daca nu poate masura. Lasa asta sa mearga in suflet, in corp, simte.

 

Sunt aici si sunt recunoscatoare pentru ca am iesit din bezna si acum imi creez viata asa cum o visez! Sunt recunoscatoare ca am aflat si aflu zi de zi cate ceva despre mine, despre lume, despre tot…si sunt curioasa si deschisa sa imi Amintesc in continuare. Sunt onorata sa fac parte dintre cei chemati aici in aceste timpuri. TE chem si pe tine.

Sunt aici daca ai nevoie.

 

 

 

De la copil la femeie- cum imi recapat liberatatea de a fi eu insami , 28 iunie, ora 19.00

In fiecare dintre noi salasluiesc trei aspecte importante : copilul, parintele si adultul. Sunt trei instante care “ne conduc” viata si alegerile.

💛 Copilul este cel din care reactionam cel mai des si inconstient pentru ca el contine toate ranile , traumele pe care le-am trait mici fiind. Copile fiind ne-am simtit adesea insuficiente, abandonate, respinse, criticate. Aceste rani s-au sedimentat in corpul emotional si mai tarziu, oamenii din jur ne vor “triggarui” sau apasa aceste butoane din care noi vom reactiona : fie ne luam jucariile si plecam, fie ne infuriem si ripostam, fie ne retragem si ne izolam, fie ne supunem sau agresam.

De exemplu, cand intr-o relatie celalat nu imi da suficienta iubire/atentie ma voi simti abandonata, neimportanta, nevazuta, neputicioasa, furioasa ori trista- exact asa cum ma simteam cand eram mica in familia mea. Ranile se repeta pana ce ne dam seama de ele, de povestea pe care o constituie si alegem sa ne eliberam de ea, sa ne luam puterea inapoi, sa crestem.

💛 Parintele critic sau acea voce critica din capul nostru care ne spune mereu “ iar nu esti in stare”, “ trebuia sa faci mai mult”, “ nu stii nimic”, “esti proasta” etc. este vocea critica a unuia dintre pariniti sau ambilor pe care am internalizat-o si o credem acum a noastra. Este un minunat autosabotor care ne tine departe de iubirea de sine si de acceptare. Niciodata parca nu e sufficient.

Aceste instante sunt cele din care ne traim majoritatea vietii pentru ca cea de Adult este rar accesata, integrata si manifestata. Aceasta este latura echilbrata, armonioasa, imputernicita.

💛 O femeie care gandeste, alege,actioneaza din Adulta care este are puterea la ea, este clara in ceeea ce isi doreste, stie care ii sunt nevoile, limitele, stie ce ii place si ce nu , stie cum sa aleaga ceea ce o face fericita si ce o onoreaza de fiecare data. Ea nu mai Reactioneaza ( din rana copilului) ci poate observa copilul sau parintele si poate alege diferit devenind constienta de cine este, de darul ei de co-creatoare a propriei vieti.

💜💜💜 Te invit in cele doua ore :

💕sa descoperim impreuna mai multe despre aceste instante prin conectare directa cu ele

💕sa aflam si simtim unde este Adulta din noi, Femeia din noi , cum arata ea si ce nevoi are

💕sa cunoastem copila si parintele din noi si sa eliberam suferinte, rani, critici

💕sa ne cunoastem mai bine si sa facem un pas mare catre acceptare si iubire de sine, catre alegeri mai sanatoase si armonioase care ne onoreaza si ne sustin cresterea

💕sa fii curioasa, deschisa, sa pui intrebari daca simti, sa primesti ceea ce este acum pentru tine de primit

💜💜💜VOM discuta, vom medita, vom simti, vom elibera in mod profund ceea ce nu ne mai serveste si vom imbratisa Puterea Personala a Femeii din noi.

💜 Beneficiile tale:

*te cunosti mai bine
*afli noi raspunsuri la intrebarile tale
*obtii mai multa claritate
*intelegi de ce se intampla niste lucruri in viata ta asa cum se intampla
*te simti mai eliberata
*primesti mesajele de care ai acum nevoie
*te simti mai puternica , mai increzatoare
*primesti instrumente pentru acasa spre a continua calatoria
*faci pasi importanti spre armonie interoara
*te conectezi cu femei ca tine
*esti sustinuta de energia grupului ce sustine transformarea blanda
*te simti in siguranta, relaxata, mai libera si mai TU

Este o perioada care ne sustine astral si energetic sa passim pe calea noastra, sa iesim din rani, din supunere, din frici si vinovatii, sa ridicam capul si sa stam drepte in iubire si onorare de sine.

Acest atelier deschide noi porti spre vindecarea ta, spre constientizari, spre Cine esti cu adevarat. Te incurajez sa urmezi in continuare calatoria individuala de intoarcere la sine si imputernicire si dupa intalnirea noastra.
Ni s-a spus prea mult timp cum sa fim si ce trebuie…este vremea sa ne eliberam de povestile vechi sis a pasim pe drumul Sufletului , Implinirii, Bucuriei, Asumarii ♥

 

Cred in Puterea Feminina, in puterea inimii, a pantecului, a simtirii si este timpul sa ne reamintim asta despre noi, sa inflorim si sa aducem lu

 

Adu cu tine foaie si pix , apa daca stii ca ai nevoie, haine confortabile si curiozitate. ♥

💜💜💜 Accesul se face consumand o intrare din abonamentul de 5 sedinte ( 200 ron) sau 8 sedinte( 280 ron) la yoga, pilates, tai-chi sau dezvoltare personala sau achizitionand o intrare separata de 50 ron.

INSCRIERE!
confirmarea ta la suntuncopac@gmail.com sau going

Adresa este Calea Victoriei 26, mansarda etaj 2.( Intersectie cu Str Doamnei , foarte aproape de Pizza Hut Universitate)mii Darurile noastre sacre.

Mostenirea neamului tau

Toate avem in spate un intreg arbore genealogic. Toate avem o mama, bunici, strabunici si stra stra stra bunici pe care ajungem sa ii numim stramosi.

 

Ceea ce esti astazi este datorita lor. Ei au facut toate alegerile in viata lor, s-au cunoscut si s-au casatorit sau doar au fost in parteneriate, aventuri pentru ca TU sa fii astazi aici. Tu esti RODUL a sute, mii, sute de mii de oameni dinaintea ta. Tu esti cea mai stralucitoare dintre flori si ai acum puterea de a transforma ceva pentru ei toti, pentru tine, pentru generatiile viitoare.

 

Exista deja multa literatura pe aceasta tema pe care ti-o recomand, poti incepe de la cartile de psihogenealogie din librarii de genul „Ma dor stramosii”.

NU despre carti iti vorbesc astazi ci despre tine, despre mine, despre noi femeile care traim, retraim ceea ce Femeile din neamul nostru ne-au lasat ca mostenire ( amprenta).

Cel mai simplu este sa ne uitam la mama si la bunica ( bunicile) noastra. Ce fel de femei au fost ele? S-au chinuit singure? Au fost mereu puternice si au dus totul in spate? Au fost victime, slabe, bolnave poate? Au fost inselate ori abuzate in vreun fel? Au muncit extrem de mult si s-au neglijat pe ele constant? Si-au implinit menirea, visele, dorintele? Au stat in compromis? Au fost feminine, blande cu ele insele sau din contra?

La fel, bunicile..mai ales daca ai crescut cu una. Ce ai vazut la aceasta bunica? CUm a fost viata ei, relatia ei cu bunicul, relatia ei cu viata?

 

Dupa ce te uiti bine si notezi ceea ce realizezi priveste-te pe tine. Priveste-ti viata. Priveste-ti credintele despre viata, despre relatii, despre barbati. Cu sinceritate si prezenta.

Ai avut divorturi in familie, violenta, suferinta, copii avortati, decese datorate bolilor sau unor accidente? Ai avut despratiri bruste sau pierederi de avere? Femeile din neamul tau au trait fiind casnice, victime, in suferinta si sacrificii? Au fost  mana de fier, fara emotii prea multe conducand si supunand energia masculina?

 

Ce din toate astea regasesti acum in viata ta? Ai divortat si tu? AI si tu probleme relationale asemanatoare? Faci si tu compromisuri  si ramai supusa? Vrei sa fii cea puternica si care le poate pe toate si se descurca pentru ca asta a vazut si invatat de mica? Pentru ca nu se poate baza pe barbati? Pentru ca nu vrea sa ajunga ca mama?

 

Da, este plin de intrebari. Este plin de observare, prezenta, atentie si ceva rabdare, cercetare. Vei descoperi asa incet, incet multe asemanari intre tine , viata ta si cea a mamei sau a bunicii tale. Vei descoperi ca urmezi acelasi traseu pe care femeile din neamul tau l-au urmat. De asemenea ceea ce nu poti sa iti explici acum din viata ta poate avea radacini adanci in generatiile anterioare sub forma de secrete de familie ( lucrurile rusionoase, ascunse despre care nu vorbim).

Toate acestea sunt Mostenirea ta. Asta vei da mai departe copiilor tai. Fetele tale vor trai aceleasi tipare, aceleasi trasee vor fi strabatute din loialitate familiala. Inconstient.

 

Ai insa puterea ACUM, in aceasta viata sa fii cea care vede, vrea sa vada si sa inteleaga mai mult. Ai acum puterea sa alegi sa fii sincera si sa investesti timp in tine, in a descoperi si elibera toate tiparele nocive si blocante pe care le duci mai departe adesea fara sa realizezi. Poti sa faci asta. Arborele tau poate sa fie curatat. TU AI ACEASTA PUTERE SI ONOARE. 

Poti sa OPRESTI acum energia violentei, saraciei, despartirilor, rusinii, supunerii, sacrificiului din neamul tau. Pentru ca tu esti Constienta, deschisa catre a AFLA. In planul tau de viata sta aceasta mica mare misiune de a ajuta toate femeile dinaintea ta si cele de dupa tine.

MOSTENIREA pe care o dai mai departe copiilor tai poate sa fie alta. Mai curata, mai luminoasa cu mult mai multa armonie, iubire, prezenta.

 

Ii spuneam ieri unei cliente : e necesar sa ajungem intai la punctul zero. Sa vedem adica cu toata sinceritatea unde ne aflam. Care sunt acele credinte, tipare, emotii pe care le repetam si de care ne agatam, acele minciuni pe care ni le spunem, acele frici pe care le tot tinem aproape, acele evitari si reprimari? Ce NU Vrem sa recunoastem despre noi si viata noastra? 

Doar ajungand aici, la punctul zero poti apoi doar sa cresti! Poti sa devii cine esti cu adevarat ,TU si nu Tiparele stramoaselor tale.
Din acest punct poti sa Stralucesti, sa afli cine esti cu adevarat si sa simti apoi sustinerea si darurile neamului tau. Vei putea sa simti toata energia de recunostinta a Femeilor din spate pentru ca ai curajul sa faci aceasta munca.

 

Acesta este un apel pentru oricine este acum in acest punct al vietii. Daca citesti acest articol inseamna ca esti pregatita. 

De asemenea, te anunt cu bucurie ca pregatesc alaturi de prietena mea Raluca Rotaru (http://ralucarotaru.ro/) un atelier transformator pe aceasta tema.

 

Cu mult drag,

Anca Lavinia

ghidul tau spre autenticitate feminina

Treaba ta nu este el. Treaba ta este sa te onorezi pe tine

„Cum fac daca el se aprinde intai si mie imi ia mai mult timp?”

” Deci el ar trebui sa (ma) astepte?”

M-a emotionat atat de mult aceasta intrebare ingenua,curata din sufletul de femeie care inca nu stie cat de frumoasa e si cat de important este sa isi onoreze propriul trup.

M-a emotionat pentru ca si eu am fost pe acolo. M-am daruit fara sa simt, fara sa am trupul pregatit sau deschis, fara sa fiu in iubire….fara sa ma onorez. Nici nu stiam ce e aia…nici prin cap nu-mi trecea. Era important sa ii fac pe plac, sa nu creada nu stiu ce despre mine, sa fiu la inaltime, sa nu-l plictisesc, deranjez cu nevoile mele ….Era important ce vrea el nu ce vreau eu.

Ai o poveste asemanatoare? Continua sa citesti…

 

Din punct de vedere energetic femeia intai are nevoie de a -si cunoaste si intelege partenerul ( Chakra6, intuitia, mentalul) apoi are nevoie sa isi deschida inima, sa simta, sa fie in emotie, in iubire…si doar daca inima este pregatita , in iubire atunci si pantecul ei se va deschide si va fi pregatit.

In mod uzual femeile accepta un act sexual cand sunt deschise poate 5,10% , uneori chiar deloc ( in relatiile mai vechi unde ea sta pentru ca traieste cu credint ca e datoria ei si ca ea nu conteaza se intampla foarte des)

Pentru barbat energia circula invers – intai in zona pelviana apoi urca spre inima si apare emotia, conectarea la nivelul inimii si apoi poate ajunge si mai sus inspre cap/coroana. Pentru ei este mai dificil sa controleze aceasta energie si impulsul si sa ajunga la deschiderea inimii. Insa nu este imposibil , tine de practica, constienta.

Au fost crescuti si bombardati cu texte, imagini, credinte care sustin ca ar trebui sa aiba cat mai multe femei, ca femeia este datoare sa ii „dea” si dupa cum vedem in societate, femeia este obiectul sexual, obiectul dorintelor fara a mai exista nimic din ce numim iubire, deschidere, conexiune. Femeia a adoptat credintele anterioare , a reprimat, a evitat, s-a autonegat si autoflagelat, s-a deconectat de corp si de placere si a devenit ceea ce este astazi…fara obiectie pentru ca nu stie altfel.

 

Cate dintre noi am crezut sau credem ca nu conteaza cat de pregatita sunt eu sau ce vreau eu si ca e important ca el vrea, acum. Cate nu ne simtim vinovate, rusinate de propriile dorinte, nevoi si le ingropam lasand sa se intample ce-o fi…numai sa se intample si sa se termine? Cate avem curajul de a spune : nu, corpul meu nu e pregatit, am nevoie de timp, am nevoie de asta si asta…? Cate ne multumim cu „bine”, „mmm, ok”, ” a fost ok”…cu un oarecare gust amar in spate?

De cate ori ai cedat impulsului, momentului fara a simti ca esti cu adevarat deschisa, pregatita?

 

De ce vorbesc despre asta? Pentru ca este ca o plaga a societatii de astazi. Pentru ca e timpul sa ne trezim si sa ne reconectam cu corpul nostru, cu pantecul nostru, cu inima noastra….

Da, el ar trebui sa te astepte..si daca nu o face, nu vrea, nu intelege este treaba lui. Treaba ta este sa te onorezi, sa iti onorezi corpul, sa fii conectata cu pantecul si inima ta, sa te simti….si sa stii ce ai nevoie. Sa spui asta. Sa pui limitele pe care le simti. Treaba ta este sa fii cu TINE si apoi cu el.

Un barbat constient va sti cum sa lucreze cu el, va sti sa pretuiasca si sa onoreze femeia, va sti ca are nevoie sa fie rabdator, sa fie atent, sa fie implicat… Un barbat constient nu traieste pe baza impulsului si nu reactioneaza ci alege sa actioneze cu rabdare si stapanire de sine, sa se conecteze cu el si cu partenera, sa simta. Un barbat constient stie ca intimitatea nu inseamna sex. La fel si o femeie constienta.

„Dar nu exista asa barbati, as vrea eu..e un doar un vis..”

Iti spun : exista asa barbati atunci cand tu incepi sa te onorezi pe tine, sa te conectezi cu tine, sa te cunosti, sa revii in trup, sa fii constienta de feminitatea ta. Atunci cand tu stii sa spui stop…cand tu stii ca pantecul tau spune nu si ca inima ta nu e deschisa….va aparea langa tine nu unul…ci multi barbati constienti. Poti atrage in viata ta ceea ce esti. NImic altceva. Cand tu te deschizi catre tine si stii ca meriti mai mult…vor aparea…insa scopul nu este acesta. Scopul nu este sa apara un el pentru ca fara el te simti singura si incompleta ( astea sunt ranile tale) ci calatoria, calatoria spre tine, spre reconectarea cu tine…spre implinirea cu sine.

 

Asa ca draga mea femeie….nu e datoria ta sa il satisfaci pe el, nu e treaba ta sa se simta el regele junglei sau ca nu-i convine…nu e treaba ta sa te grabesti, sa lasi de la tine, sa iti ignori corpul doar ca sa-i fie lui bine si in fond…ca sa nu te paraseasca.
Lucreaza cu ranile tale …exploreaza-ti feminitatea, corpul, invata despre energia ta sexuala si cunoaste-o, reconecteaza-te cu Iubita din tine , cu Femeia din tine si ONOREAZA-TE!

Pentru mine este un proces continuu de autodescoperire si este din ce in ce mai profund, mai plin de bucurie alaturi de un partener constient si prezent ce a aparut in viata mea dupa multa atentie si munca cu mine insami. O relatie, intimitatea inseamna doi care construiesc impreuna ….si incepe de la tine.

 

Te imbratisez cu inima si iti doresc o reconectare blanda, sacra si transformatoare cu TINE!

Anca Lavinia,

cu autenticitate feminina

 

 

 

Daca simti ca ai nevoie de sprijin in calatoria ta , sunt aici pentru tine sa te insotesc catre reconectare. Vezi sectiunea Servicii a sitelui.

Te invit si pe pagina de facebook, Anca Lavinia Florea., pe canalul de Youtube, Anca Lavinia. .

 

Daca vrei sa primesti noutati, materiale exclusive, lasa aderesa de email si numele tau mai jos.

 

Ce dam mai departe copiilor nostri?

 

Draga femeie, acestea sunt cuvinte din suflet, din sufletul unei fetite , a unei femei , a unei viitoare mame.

 

Mai stii tu cum am crescut? Mai stii toate acele lucruri pe care trebuia sa le faci, indeplinesti spre a primi iubirea, acceptarea, aprobarea?

„Stai cuminte”

„Vorbeste frumos/ nu raspunde inapoi”

„Tu nu stii, tine-ti gura”

„Ma faci de ras, ai grija cum te porti/ce zici/cu cine umbli”

„Nu ai voie”

„NU mai plange/nu mai fii bleaga/ nu mai fa asa…”

” Fii mai rationala, lasa prostiile”

„Trebuie sa fii prima/ sa fii cea mai buna/ sa iei note mari”

As putea continua cu inca doua pagini. Cred ca ti-ai facut o idee deja si probabil ca multe dintre cele de mai sus rezoneaza cu tine.

Dincolo de aceste cuvinte spuse mai sunt si cele nespuse. Privirile, gesturile, tacerile, subiectele despre care „nu vorbim”.

Din ambele am inteles foarte multe despre tot…Ne-am coformat,adaptat, modificat si transformat astfel incat sa placem, sa primim atentie, sa fim cum vor ei, sa nu ne respinga, abandoneze/retraga iubirea.

A trebuit sa renuntam la noi ca sa fim iubite.  Am invatat ca noi nu suntem suficiente asa cum suntem, ca nu suntem bune, ca nu suntem destul, ca ceva e in neregula cu noi….daca nu facem asa cum ne cer ei. Ca trebuie sa le indeplinim asteptarile daca vrem un zambet, o imbratisare, un gest de afectiune, un dar…

 

Am devenit femei doar in trup. IN suflet, in emotie, in gandire suntem inca copile. Ne raportam la noi ca la niste fete- incapabile, insuficiente, mai proaste, mai mici fata de toti/toate celelalte. Nu suntem constiente de faptul ca acum suntem adulte, suntem mature, putem decide pentru noi ….si ramanem incapsulate in povestile, gandurile, emotiile, ranile copilariei.

Reactiile noastre sunt de acolo, tot ce vrem sa devenim, sa demonstram, sa ajungem….este pentru ca inca vrem sa primim iubirea parintilor nostri.  Hranim cu brio Imaginea pe care am adoptat-o si dezvoltat-o, hranit-o de-a lungul anilor , acea imagine care sa fie conforma cu asteptarile celorlalti si care nu ne reprezinta la o privire mai adanca in Suflet. Si simtim ca suntem goale, ca nu merge, ca nu suntem fericite, ca am obosit, ca mai mult plangem si suntem anxioase decat bucuroase, ca desi aparent avem tot, nu suntem implinite.

Suntem inca intr-o lupta cu parintii. Suntem inca in zbaterea dintre copilul care are nevoie de aprobare, acceptare, afectiune, prezenta si adultul care nu mai poate asa si pe undeva…realizeaza ca joaca un rol, ca nu-si traieste viata, visele. 

 

Si dincolo de vorbele mamelor si tatilor, de tiparele si povestile lor, de asteptarile si proiectiile lor mai sunt si cele ale bunicilor, strabunicilor, matusilor si tot asa- a lineajului nostru, a genratiilor dinaintea noastra. Toate si-au pus amprenta si bagajul in noi…iar noi…ne conformam fara macar sa realizam ca tot ce facem, spunem, stim despre lume este ceva ce repetam, ceva ce nu e al nostru….ceva ce redam cu fidelitate.

Toate aceasta mostenire, imagine, tipare, emotii, rani, dureri, reprimari, anxietati , raportari si perceptii trec mai departe catre copiii nostri. Ele fac parte din noi si vor face, natural, parte si din ei pentru ca informatia este transmisa energetic din om in om, din generatie in generatie. ( Va recomand cartea „fantomele din familie).

Toate durerile, neiubirea, critica, nemultumirea, saracia, frigiditatea, inchistarea, lupta, rusinea, vinovatia, regretele,frustrarea, frica, neincrederea….si altele sunt transmise prin sarcina copilului pe care il purtam. 

Prin lipsa noastra de constienta condamnam o alta generatie sa traiasca o placa….pe care am tot trait-o si noi ( cu modficarile usoare de rigoare). Pot aparea ( asa cum si unele dintre noi am fost) rebelii, ciudatii….copiii care nu se conformeaza, care nu mai vor sa taca, sa asculte, sa fie ce vor parintii. Insa undeva accolo…in celulele corpului, in subtil…toata mostenirea exista deja si afecteaza relatiile lor viitoare, felul in care simt, decid, se raporteaza la viata, bani, iubire, barbati, femei, sexualitate, placere, durere, libertate etc….Toate sunt deja inscrise acolo. Iar noi functionand in conformitate cu ele nu vom sti sa gestionam copiii care sunt si cer altceva.

 

Este vital ca tu, viitoare mama sa te gandesti la asta. Inainte sa vrei musai un copil. Sa te gandesti si sa te intrebi :

De ce vreau un copil de fapt?

Ce inseamna copiii pentru mine?

Ce inseamna sa fiu mama pentru mine? ( cum au fost mamele din lineajul meu, ce am vazut la ele?)

Ce vreau sa compensez, adresez, rezolv prin a fi mama? 

Ce relatie am eu de fapt cu mine, cu sufletul meu, cu pantecul meu?

Stiu ce transmit mai departe copilului meu?

Care este relatia mea cu partenerul meu? Il iubesc/ nu…stau pentru ca…? 

Care sunt acele credinte, tipare pe care le-am invatat/preluat de la mama/bunica despre a creste copii, despre sarcina, despre nastere, despre a fi femeie si mama? Ce am preluat de la ele despre pantecul ,sexualitatea, femeia din mine? Cum este feminitatea mea, ce relatie am cu ea? 

 

Cred ca tote aceste intrebari si altele…fac parte din procesul constient, prezent, atent de devenire….de cunoastere de sine, de dezbracare de ce nu e al meu….de curatare si purificare, de pregatire….pentru a fi mama.

Incepe de unde simti cu intrebarile. Ia pixul si foaie si pregateste-ti momente intime in care sa scrii…sa intrebi sufletul tau, sa observi, sa recunosti, sa accepti….sa VEZI.

Fii o Femeie Constienta! DEvino o Mama Constienta! Fa lucrurile altfel decat au fost facute cu tine! 
Ofera-i viitorului copil alt mediu, alta energie, emotie, conexiune, educatie…alte ganduri, trairi, raportari….Si asta o poti face DOAR ingrijindu-te de tine, de procesul tau, prin popria calatorie si exemplu.

 

La felul in care noi am fost ccrescute nu putem avea pretentia sa transmitem mai departe altceva. Ceea ce facem este sa cautam tehnici, retete, experti care sa ne spuna ce sa facem cu copiii, sa le invatam si repetam, redam….fara sa intelegem ca exemplul propriu….de dincolo de cuvinte conteaza cel mai mult; ca nici o tehnica invatata si redata nu inlocuieste conectarea autentica, simtirea, emotia- intai cu sine…si apoi cu copilul tau! 

Ia-ti puterea inapoi! Ocupa-te de tine! 

 

 

Iti stau cu mare drag la dispozitie pe acest drum daca esti pregatita sa il incepi. Poti vizita sectiunea „Servicii” si imi poti scrie oricand la scrie-mi@ancalavinia.ro

 

Simt sa fiu o Femeie si o Mama altfel…care sa aduca pe lume copii in mod prezent, constient si cu o pregatire temeinica a mea inainte de conceptie. Sunt pe acest drum de multi ani si doresc sa iti daruiesc din experienta mea personala si cea de cabinet din care invat zilnic foarte mult.

 

Ramai prezenta, blanda si iubeste-te!

Lavinia,
Autentic Feminin

 

Daca vrei sa primesti mai multe informatii/articole exclusive introdu emailul si numele tau mai jos. Aboneaza-te la Newsletter.

Vrei sa fii o viitoare mama altfel?

Poti fi o mama constienta. Poti deveni o mama care este conectata cu ea insasi, cu emotiile ei si astfel, cu sufletul ce va veni pe lumea asta. Poti fi o mama altfel. 

 

Toate suntem cumva mame in devenire fie ca manifestam Arhetipul mamei prin a avea copii sau a ingriji un animal ori a da nastere si a ocroti proiecte.

Astazi vorbesc celei care doreste sa devina mama aducand pe lume un Suflet care alege aceasta experienta pamanteasca. Daca tu esti acea femeie care simte ca se pregateste pentru a fi mama si ai dori sa fii una constienta, prezenta si implicata cu sufletul in acest proces atunci citeste mai departe.

Exista deja ramuri de specializare care demonstreaza cum primim transgenerational tipare, credinte, comportamente si cum repetam ca si adulti povestile de viata ale parintilor nostri, ale buncilor si chiar ale femeilor din neamul nostru. Nu mai este o speculatie ci un domeniu de studiu si de lucru.

Din propria mea exprienta iti pot spune ca am descoperit cum repet credinte si situatii ale bunicii, ale femeilor din neamul mamei fara ca macar sa fi stiut ca o fac. Din experienta mea iti spun ca atunci cand eram in burta mamei am fost amprentata deja de credintele, fricile, gandurile, comportamentele ei.

Bebelusul ce este in pantec preia tot ceea ce mama este si este influentat de tot ceea ce se intampla in mediul lui. Adica gandurile, emotiile, mamei, tatalui, situatia din casa, energia mamei si a tatalui, situatia dintre cei doi, mediul la care este expus bebelusul inca din pantec isi pun amprenta asupta lui ca si adult.

Abia acum , dupa ani de cand sunt pe drumul de autodescoperire si crestere, am realizat pe pielea mea cat de mult m-au influentat toate cele intamplate in sarcina, la nastere, dupa aceea, ca si bebelus si copil. Asta m-a transformat in femeia de astazi si de aceea lucrez neincetat cu mine, spre a ma debarasa de tot ce nu este al meu, spre a nu mai manifesta povestea mamei, a bunicii, spre a nu mai lasa ranile din copilarie si din pantec sa -mi conduca viata de adult. Am simtit si retrait momente pe care le-a trait mama cat era insarcinata cu mine, momente de cand aveam doar un an sau doi ce m-au marcat ca si femeie adulta si  de aici s-a nascut dorinta mea de a sprijini femeile sa se pregateasca pentru sarcina intr-un mod constient. Eu insami trec prin acest proces.

Draga femeie, viitoare mama, te indemn sa te gandesti la ceea ce ti-am spus.

 

Si daca ar fi sa privesti in jurul tau la felul in care copiii sunt astazi crescuti, la felul in care sunt nascuti, cum ii poarta mamele in pantec pentru 9 luni si in ce fel se raporteaza la ei, la sarcina…ce ai zice? Pe mine ma intristeaza sa vad atata deconectare si indiferenta…sa vad cum copiii sunt adusi pe lume din razbunare, din resemnare, din frica, din „asa se face, asta-i mersu’ firesc”, din „ma paraseste, asa-l tin langa mine”, din singuratate si lipsa de iubire de sine, din „am o varsta si cam trebuie…”, din ” vreau si eu sa am pe cineva aproape la batranete” etc…Prea multe motive gresite si prea putina iubire, prezenta.

Tu ai vrea sa fie altfel in cazul tau? Ai vrea sa stii cum sa nu mai transmiti mai departe acelasi fel in care ai fost tu crescuta? Ai vrea sa fii constienta de felul in care concepi, de relatia in care esti si ce iti ofera ea, de pantecul tau si ce reprezinta el de fapt, de sufletul care va locui in el si de tot ce ii transmiti ? Ai vrea sa creezi acea relatie magica cu bebelusul tau si sa ii oferi din relaxare, din liniste, din prezenta, din bucurie, din conectare?

Se poate. Se poate sa pregatesti si sa te pregatesti pentru acest proces , aceasta calatorie. Cum? Devenind constienta de tine, de tot ce ai preluat de la mama ta si de la femeile din neamul tau, de felul in care acum gandesti despre femei, barbati, copii, sarcina, a fi mama, a fi femeie.
Se poate sa inveti sa iti traiesti sarcina ca pe o bucurie, un dar, prezenta, constienta, atenta si sa iti construiesti relatia aceea cu sufletul din pantecul tau.

Se poate daca iti doresti cu adevarat sa fii MAMA CONSTIENTA si CONECTATA la INIMA ei si la PANTECUL ei. 
SI pentru asta este nevoie sa investesti in tine si sa renunti la acele rani ce te-au marcat, la acele modalitati de gandire si raportare la lume, la viata ce acum te mentin in frica, in stres, in griji constante. Odata ce realizezi ca ai puterea de a ALEGE atunci te poti pregati cu adevarat sa aduci un suflet pe lume altfel decat ai fost adusa tu. 

Esti Poarta intre lumi. Esti Creatoare. Esti uniunea dintre vazut si nevazut. Esti datatoare de viata. Esti Magica. Aminteste-ti asta si iesi de pe pilot automat, iesi din tiparele in care ai trait pana acum, iesi din „asa se face, asa trebuie, asta e, n-am ce face, mi-e frica, nu pot” etc….

Devino femeia si mama care contribuie la nasterea FAMILIEI CONSTIENTE,a unor copii constienti, sustinuti, care isi exprima darurile in lumea asta cu usurinta, care stiu cine sunt si sunt lasati sa fie cine sunt, copii care nu sunt iubiti conditionat, carora nu li se spune mereu sa fie altfel, sa faca asa cum vor parintii, sa fie cum vor parintii, sa se conformeze, sa implineasca asteptari…si sa fie flamanzi de iubire. Poti fi mama care sa ofere iubirea, afectiunea, caldura ,prezenta pe care tu nu le-ai avut. 

 

Studiile au demonstrat ca separarea si lipsa conexiunii emotionale cu mamele , cu parintii  ii fac pe copii de 7 ori mai predispusi la dependente de orice fel ca adulti.  Traim azi intr-o lume a lipsei de conexiune emotionala, a lui „trebuie” si „nu am timp”, a bonelor si separarii timpurii de copiii nostri, a lipsei de conexiune umana, emotionala, reala. Tu ce doresti pentru tine si pentru viitorul tau copil?

 

Alege -te pe tine si alege sa fii o mama constienta. Pregateste-te facand curatenie in gandurile, emotiile, viata si pantecul tau asa cum faci curatenie in casa ta cand primesti oaspeti. Copilul ce va veni este cel mai de seama oaspete al tau. Crezi ca merita sa vina intr-o casa curata, plina de lumina, caldura si bucurie?

 

 

Vezi ce iti ofer spre a incepe procesul aici: https://ancalavinia.ro/servicii/sesiuni-private-autentic-feminin-pentru-viitoare-mamici/

 

Ramai aproape si primeste noutatile, materialele exclusive pentru abonati. Lasa numele si adresa de email mai jos.

Lectia smereniei sau cum sa nu mai fiu eu centrul Universului

Sunt la munte , in casa unde a crescut sotul meu si dupa cateva zile de umblat, trait, cunoscut oameni ma asez sa iti mai soptesc cate ceva din suflet.

Atunci cand e vremea unui nou articol imi apare o dorinta aproape urgenta de a ma aseza si a asterne cuvinte….a lasa ceea ce are de curs sa curga. Nu-mi da pace pana ce nu o fac.

Sunt in mijlocul verii si in mijlocul unui proces de devenire , ce, nu stiu, in ce fel , inca nu stiu. Ce stiu este ca invat din tot ce vad in jur, din ceea ce traiesc si sunt mereu cu atentia catre Divin, catre Ingeri cerandu-le si multumindu-le.

Am cateva lectii restante de care mi-am dat seama destul de tarziu dar pe care imi doresc sa le invat…una se numeste smerenie. Alta se numeste simplitate si tot asa.

Iti marturisesc ca cele mai multe dintre pozele mele de calatorie, cele de pe facebook sau instagram sunt intr-adevar din momentele cele mai frumoase pe care le traiesc. Acele minunate peisaje, locuri, animale, oameni si stari sunt cele pe care le vedem cu totii cel mai des pe „timelineul/peretele” celorlalti. Pentru ca in mediul virtual ne aratam cum se poate mai frumosi si mai fericiti, mai bravi, mai buni decat… Mai rar sunt poze, postari despre momentele mai grele, mai provocatoare, despre partile mai umbroase si cu care nu ne impacam asa bine inca, despre realitatea din zilele noastre, trairile si golurile noastre.

Astazi iti spun ca nu sunt mereu femeia si omul cu gura pana la urechi pe care il vezi adesea. Dincolo de aceste parti foarte frumoase din viata mea, dincolo de relatia mea, de calatorii, de munca mea…de multele impliniri si momente de Gratie….sunt un om ca si tine, sunt o femeie ca si tine care isi cauta sensul, care doreste sa se cunoasca mai bine si sa devina o persoana mai buna, mai autentica si practicanta realmente a tot ce predica. 

Mi-am propus sa invat smerenia de ceva vreme si ma observ in toate momentele in care nu sunt asa, in momentele in care simt inca nevoia sa explic eu cum stau lucrurile, sa vorbesc numai despre mine si cate stiu si am inteles eu, sa arat „cine sunt eu”. Ma observ si ma uit cu blandete la aceasta latura a mea pe care cu greu am recunoscut-o si acceptat-o.

De aceasta Eclipsa ce a trecut mi-am dorit sa las in urma trecutul, obiceiurile lui, gandirea lui, inclusiv din toate vietile mele anterioare. Si ma gandesc aici si la Nodul meu Sud ( trecutul cu tiparele sale) din Sagetator care impreuna cu Mercurul meu din Leu imi aduc acest fel de a vrea sa fiu mai „tare”, sa arat ca stiu, sa devin uneori poate, rigida, sa judec si sa imi lipseasca compasiunea si smerenia. Ieri remarcam ce -mi mai place sa povestesc despre mine…inca am restanta la a asculta mai mult si a nu mai simti nevoia -inconstienta de a fi eu „miezul”.

Ei si uite asa imi aduce Dumnezeu oameni , situatii, chiar familii ( am cunoscut una de curand) prin care sa vad in toata splendoarea smerenia, bunatatea, simplitatea, bucuria de a darui, tihna si curgerea. Ma uit la oamenii  astia si vad admirand exact ce -mi lipseste mie si invat : chiar daca stii atatea, chiar daca ai trecut printr-n proces si cunosti multe, chiar daca intelegi mai mult decat altii, chiar daca esti un om inteligent si cunoscator, chiar constient de sine….nu e nevoie sa o arati tot timpul. Nu e nevoie sa vorbesti despre tine, sa arati, sa demonstrezi, sa te pui in centru prin cate stii, prin nu stiu ce realizari, lucruri , prin povesti care sa arate cat esti tu de „tare”…prin cate ai trecut etc. Este suficient sa fii tu asa cum esti, sa taci si sa zambesti, sa vorbesti despre lucurile marunte si sa te bucuri de viata simpla.
De ce oare oamenii mari , intelepti, tac mult si emana mult , ii simti?

Terapeutic vorbind aceasta nevoie de a fi tu/eu cea mai …vine dintr-o nevoie mare de a fi vazuta si apreciata, dintr-o nevoie de acceptare si iubire, nevoi neindeplinite in copilarie. Si atunci, pe cat am fost de respinsa si neapreciata pe atat simt , cu orice ocazie sa ma arat , sa arat, sa „cer”. Invat sa imi accept aceasta nevoie, cred ca o avem cu totii insa invat  sa imi si fiu mie de ajuns, sa ma vad eu pe mine si sa ma apreciez si iubesc spre a nu mai simti sa „cer” de la altii. 

Smerenia este o treaba care imi aduce lacrimi in ochi si care imi umple inima cand o vad la ceilalti. Zilele trecute am descoperit o manastire in constructie intr-un loc mirific in munti , un loc in care sta un calugar. AM asistat la o liturghie altfel, din multe puncte de vedere si la un moment dar, in cadrul ei preotul se intoarce catre noi si inchinandu-se spune ” Fratilor iertati-ma” MI s-au umplut ochii de lacrimi si mi s-a plecat inima in fata acestor cuvinte si energiei din spatele lor.

Asa ca va cer iertare tuturor celor carora v-am gresit cu fapta, cuvantul sau gandul, stiu sau nestiut, acum sau in alte vieti. Imi cer iertare pentru lipsa de compasiune in unele momente, pentru ca vorbesc uneori prea mult si mult despre mine, pentru lipsa de smerenie si ascultare. SI desi in business cineva ne invata sa nu spunem „multumesc” clientilor nostri pentru ca ne poztitionam pe o treapta inferioara eu am sa va spun „multumesc” pentru ca ma invatati in fiecare zi sa ma uit si mai adanc la mine si sa devin o femeie si un om mai bun, mai traitor, mai constient. 

 

 

 

Cu mare drag te invit sa ramanem in legatura daca ti-a placut aceasta scriere lasandu-ti numele si emailul in casutele de la finalul articolului. Arunca un ochi si pe pagina mea de fb, AncaLaviniaFlorea spre a te inspira zilnic din „reminderuldeazi” precum si pe Youtube sau Instagram, Anca Lavinia, anca.lavinia.

 

 

 

Accept sau nu accept- asta este intrebarea

Am invatat ca atunci cand am o zi ca asta, una in care mi-e somn de cand ma trezesc si in care nu am chef de mai nimic ca e zi de liniste , de ascultare a sufletului, de odihna a trupului si a mintii.

Momentele astea cand sunt moale si ochii pe jumatate deschisi sunt momete dulci in care pot sa ma lasa asa….purtata de vise si stari , relaxata si in tihna. Sunt momente in care observ ca terapiile merg parca, cel mai bine , sunt si mai ceva decat atunci cand sunt printre vorbele gandurilor. Sunt momente si zile in care canalul este mai deschis decat de obicei si cuvintele curg altfel…mai lin, mai drept, mai intelept fara barierele mintii care de altfel este foarte activa.

In astfel de zile nu-mi pasa cate TO DO uri am pe lista, cate chestii sunt in lucru si cate mi-am tot zis ca fac si n-am facut. Oboseala sau somnolenta asta este ca un prieten bun si bland ce zice : hai sa ne odihnim putin…
Astfel de zile si de momente sunt pauze de ganduri cumva daruite de Univers atunci cand nu stiu sa mi le iau.
Am redescoperit si descopar in continuare puterea ACCEPTARII. Este fantastic sa observ cum avem darul asta de a evita, a fugi de situatiile si starile noastre actuale vrand parca sa fim Mereu in alt Acum decat cel care este.

Avem darul de a vrea mereu sa fim in alta parte decat aici, in noi, cu noi, cu starile, emotiile si somnul nostru,in acceptare si tihna.
Am petrecut nu de mult cateva zile in care simteam o mare anxietate, agitatie in stomac ( stiti voi bine cum e). Si nu prea dormeam bine si ma framantau ganduri si tot respiram si ma calmam si faceam de toate pana am realizat ca nu fac cel mai important lucru: sa ACCEEPT ca ma simt asa. Sa accept sa sunt anxioasa , ca mi-e teama de ceva, sa stau cu asta si sa privesc clar si simplu in fata. Si cand am facut-o….ce mare eliberare, raspunsuri, intelegere…si puf!!! Anxietatea nu mai era acolo. 🙂

 

Asa facem cu toate…cu emotiile, cu contexte de viata, cu povestile pe care ni le spunem…cu toate acelea care sunt in noi mereu, undeva in spatele agitatiei exterioare dar noi ne prefacem ca nu sunt acolo. Nu le acceptam. Nu ne acceptam furia, supararea, neputinta, limitarile, confuzia, vulnerabilitatea, nu acceptam corpul nostru si situatia in care suntem, relatia sau jobul, nu acceptam ca nu suportam ceva sau pe cineva, ca ne vine sa ne luam campii, ca nu mai putem si am vrea sa ne odihnim 3 zile ….nu prea stim sa acceptam. Stim bine sa alergam, sa fugim, sa ne tot dam pe dupa deget si pana la urma asta e ca sa nu stam fata in fata cu NOI, cu cei care suntem realmente. Ne place sa CREDEM despre noi alte multe lucuri decat ceea ce este.

Eu am ales la un moment dat sa exersez acceptarea. Sa-mi spun: da, ok, sunt furioasa, da, nu pot sa iert acum, da, n-am chef sa ridic un deget, da, ma enerveaza persoana aia, da, simt neputinta si confuzie, da, habar nu am de fapt ce-i cu mine, da….si asa mai departe….PENTRU CA DE FAPT- ASTA ESTE REALITATEA interioara pe care o tot negam din dorinta de a FI aia buni, frumosi, perfecti si devreme acasa care ne-am tot zis ca suntem..o viata intreaga doar ca sa fugim de toate partile din noi care nu ne plac…..si ca sa facem pe plac altora , sa fim Vazuti si Validati.  Dar asta este alta discutie….pe alta data…

Acceptarea este cheia spre eliberare, vindecare, transformare, mai bine, altfel.

 

Accept ca mi-e somn, ca am o usoara durere de cap, ca nu am chef si ca ziua asta nu e dintre cele stralucite. Accept ca azi nu voi face ce mi-am propus si ca poate…chiar am sa trag un pui de somn. Asta sunt astazi si e in regula asa. Raman atenta si voi vedea ce altceva mai apare din interior, ce mesaje ale sufletului mai am de auzit astazi….

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

În loc de urarile de Sarbatori

Vă mulțumesc pentru tot sprijinul, pentru gândurile luminoase trimise de-a lungul anului, pentru îmbrățișări și pentru emoții.

Mulțumesc pentru că ați avut încredere în mine și ați lucrat împreună cu mine pentru a vă regăsi cu adevărat pe voi! Vă mulțumesc pentru că ați citit și apreciat articolele mele, munca mea și pentru că ați participat cu inimile deschise la medtațiile, cursurile, întâlnirile găzduite de mine.

Mulțumesc și celor care m-ați ajutat cu împlinirea unor vise precum siteul meu, târgul din Aprilie și alte minunății mari și mici pe care le-am făcut sau învățat anul ăsta.

Mulțumesc prietenilor mei, sufletelor care mi-au fost aproape în toate momentele , bune sau mai dificile, care m-au susținut și mi-au arătat de multe ori ceea ce eu nu reușeam să văd singură.

Mulțumesc celor care m-ați criticat, m-ați vorbit în moduri neflatante ca să zic așa, care poate m-ați blocat sau v-ați îndepărtat. Sunteți parte din experiența mea de învățare și creștere, sunteți oglinzi și sprijin pentru evoluție.

Mulțumesc profesorilor mei din acest an atât umani cât și celor non-umani precum natura sau îngerii sau animalele.

 

Îmi cer iertare tuturor pentru toate greșelile pe care le-am făcut față de voi și de sufletul vostru știute sau neștiute, cu voie sau fără de voie, conștient sau inconștient cu vorba, gândul sau fapta.

Am lucrat și lucrez conștient spre a dobândi, a mă apropia mai mult de natura mea divină prin compasiune,iubire, blândețe, înțelegere, deschidere. Sunt pe drum și fiecare pas este important.

Am învățat că a fi blândă cu mine este cheia spre a fi cea mai bună prietenă a mea, spre a fi centrată și atentă ,spre a nu mai da putere criticului interior și programelor în care am crescut. Învăț recunoștința și iertarea față de mine, concepte străine pentru majoritatea dintre noi. Învăț în fiecare zi prin toate experiențele vieții privite conștient să accept, să las controlul, să iert, să am răbdare, să dăruiesc, să primesc, să am compasiune, să înțeleg, să iubesc, să nu mai aștept, să am încredere și să-mi cresc credința în unele arii din viață. Am curajul să mă uit în interior chiar și atunci când doare, să stau de vorbă cu mine , să plâng, să mă înfurii dacă e cazul. Am invățat să îmi dau voie să fiu eu , să nu mai evit și să nu mă mai ascund de sentimente, emoții și de ceea ce stă în mine, în umbră. Am învățat despre întuneric și latura umbroasă și acceptarea lor, despre împământare și a fi Om în lumea pe care am ales-o și nu doar a căuta stări de extaz și pace aparente.

 

Vreau să învăț în continuare să mă accept în totalitate și să mă valorizez  cu adevărat, să am răbdare cu ceilalți când ei au un ritm mai lent, să am răbdare cu mine, să fiu mai focusată, să îmi exersez voința și disciplina. Vreau să învăț adevărata dăruire și lăsare completă în mâinile Sale. Vreau să învăț să iert mai ușor și să fiu mai smerită. Vreau să îmi văd Egoul mai bine și să renunț la mândrie. Vreau să comunic mai bine cu îngerii mei și să renunț la toate limitările minții mele.

Anul ăsta am învățat atât de multe, am realizat atât de multe, am început atât de multe…Rămân cu recunoștința în suflet pentru tot, pentru creșterea uriașă pe care o simt în mine , pentru oamenii minunați pe care i-am întâlnit , pentru locurile divine pe care le-am vizitat și de care m-am îndrăgostit, pentru sentimentele de beatitudine și bucurie nemăsurată în natură , pentru momentele de încrâncenare, confuzie, tristețe sau resemnare care mi-au adus apoi lumină și creștere. Rămân cu recunoștință în suflet pentru muzica pe care am ascultat-o anul ăsta și concertele la care am fost, pentru clasele de yoga ce mi-au adus atâta liniște, pentru sesiunile de masaj care mi-au mângâiat simțurile și m-au ajutat să eliberez multe, pentru uleiurile magice care mă susțin zi de zi , pentru că am reușit să am mai multă grijă de corpul meu și să mănânc mai conștient. Aș putea umple încă doua pagini cu motive de recunoștință, am atât de multe…Mulțumesc Doamne!

 

Sunt zile în care se deschid cerurile, în care lumina curge în casele și inimile noastre, în care îngerii sunt mai aproape, mai perceptibili, sunt zile în care și noi să ne deschidem sufletele cu adevărat și să ne aplecăm capul în recunoștință și smerenie, în mulțumire și tăcere, în rugăciune pentru noi și pentru Planetă.  Fiecare suntem responsabili de tot ceea ce se întâmplă în jur, să ne uităm mai bine în noi și să ne asumăm această responsabilitate mai mult în anul ce vine. Să protejăm mai mult natura, animalele , apele, pădurile, să fim mai conștienți cum ne educăm copiii, mai conștienți de noi și alegerile noastre, să fim mai asumați pentru fiecare alegere și acțiune , pentru gândurile pe care le împrăștiem în jur și pentru cuvintele care sunt tot energie ce merge către toți. Poate…să fim mai aplecați către sufletele noastră și către Divin, către căutarea de sine autentică, cu practică neîncetată.

 

Sărbători în Lumină, în inimă și Iubire, în prezență și conștiență să avem spre binele nostru cel mai înalt! Și așa să fie și anul ce vine!

 

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

Exista o vreme pentru toate : si pentru inchizitie si pentu Libertate.

Am aproape 33 ani, o varsta pe care o consider cumva, profetica, importanta, frumoasa. Sunt tanara, pentru unii mult prea tanara pentru a avea atata experienta si atatea de zis. Pentru altii sunt deja „doamna” .

Mi-am asumat o treaba in viata asta, cel putin de cativa ani incoace. Si nu e usoara : sa fiu o voce, o lumina, un far , un canal, un CONECTOR intre Cer si Pamant, intre Om si Divin. Nu este ceva ce am ales sa fac. Imi amintesc de anii in care si eu, ca altii acum, aruncam cu judecati, cu injurii chiar, cu pietre grele in tot ce tinea de credinta, religie, spiritual, pozitivism ( gandire pozitiva, credintele creaza realitatea etc).

Am trecut si eu prin scaunul celor care acum ma judeca, ma fac mincinoasa, sarlatanca, nebuna sau alte nume asemanatoare , toate ducand la respingerea, negarea, judecarea mea prin prisma a ceea ce fac.

Connecting to dawn_be50c2a03192eSi ce fac de fapt? Cred in Dumnezeu, cred in ingerii sai mentionati de atatea ori in atatea scrieri, cred ca tot ceea ce gandim contribuie la manifestarea realitatii noastre ( de asemenea demonstrat deja de oameni destepti) , cred ca viata este asa cum ti-o faci prin ceea ce gandesti, spui, faci, cred in capacitatile fiecarui om de a „vedea”, simti , intelege realitatea de dincolo de val ( si asta este deja tot mai cunoscut pin expeientele a mii si zeci de mii de oameni care nu cred ca sunt toti nebuni). Cred ca avem abilitatea de a comunica cu Dumnezeu, cu ingerii, cu Isus si cu cine mai vrem noi chiar daca nu ii vedem in fata noastra in carne si oase. Nici aerul nu-l vedem si totusi traim datorita lui, nici curentul nu se vede si totusi avem lumina si credem in el, nici „netul” nu e vizibil si totusi il folosim.

Sunt multi oameni inaintea mea care au crezut la fel ca mine. In tari precum SUA oamenii astia cred si au facut publica credinta lor inca din anii 70-80. Si nu sunt nebuni ba chiar, dintre ei, oameni de stiinta ( Gregg Braden, Bruce Lipton s.a.). Si acolo, a fi un medium, un vindecator, un bioenergoterapeut este un job normal , cat se poate de normal si acceptat.

Mi-am asumat aceasta treaba deloc usoara de a crede si de a vorbi despre credinta mea , de a simti, de a percepe, de a descoperi mai mult din fiinta umana si de a spune si invata si pe altii despre asta. Si ma bucur ca o pot face, este un dar si il iubesc.

Am ajuns intr-un punct al umanitatii in care e aproape interzis sa vorbesti despre Dumnezeu, despre credinta, despre ingeri. E ca si pe vremea inchizitiei sau a comunismului mai putin tortura fizica si pedepsele cu inchisoarea. Daca deschizi gura la o masa cu prietenii sau undeva unde esti invitat si zici ceva despre Dumenzeu sau credinta sau spiritualitate ti se arunca „privirea” sau se lasa tacerea.

Suntem inca…multi dintre noi, acolo, pe timpul vanatorii de vrajitoare (oameni cu capacitati extrasenzoriale , cu cunoastere care se foloseau de ele pentru a ajuta).  Purtam niste tare , niste tipare atat de invechite si de bine sedintementate in noi incat ne e extrem de frica sa acceptam ca lumea poate fi si altfel decat credem noi, ca oamenii au capacitati mult extinse peste simplul „om” pe care am fost invatati sa il acceptam. Ne este atat de frica sa recunoastem ca a avea o conexiune reala , tangibila, cu Divinitatea este posibil , este perfect normal chiar , incat ne inchidem in propriul turn mental cu vechile noastre placi care ne spun ca toate astea sunt aberatii, nebunii, sarlatanii.

Si eu am fost asa. Nu credeam ioc din ceea ce astazi sunt, fac, stiu, dau mai departe. Un om normal, cinic pe alocuri, negativist cu carul o gramada de ani in semi depresie si cu o stima de sine la pamant, singur chiar daca inconjurat de oameni.  Ideea e ca nu credeam. Eram rupta de mine, de sufletul meu. Traim in cap condusa de tiparele in care crescusem si pe care le purtam cu mine de generatii.

Asa ca inteleg astazi ca ei nu pot sa creada, ca le este imposbil sa accepte ca salvarea noastra, fericirea noastra, echilibrul nostru vine din conexiunea cu DIVINITATEA refacuta, personala, reala. IN rest…suntem oameni destepti, doxa, plini de diplome, de facultati , de pretentii si atat. Punct. Inima inchisa , sufletul amortit complet si uitat printr-un ungher stiintific si temerile , ranile colcaie sub pielea noastra ca si viermii intr-un mar putrezit. Dar pentru ca ne este imposibil sa vedem in propria curte, sa acceptam propriile dureri, lipsuri, singuratati, strigate de neputinta si de ajutor mai luam niste diplome, mai punem niste zambete false, mai aruncam cu niste pietre in ceea ce nu intelegem. E mai simplu decat sa sondam cu adevarat in prfunzimile propriei fiinte si sa nu ne mai mintim.

De ce nu intelegem? Pentru ca ne-ar darama lumea! Pentru ca am fi fortati sa recunoastem ca ne-am inselat, ca nu suntem atat de destepti, ca nu detinem controlul asupra nimic , ca lumea nu este masurabila, ca omul nu este doar mintea si comportamentele lui, ca suntem responsabili de tot ce ni se intampla, ca Dumnezeu exista si noi nu ne-am mai uitat catre el de zeci de ani. Ne e prea frica. Si ramanem la ce cunoastem, la ce e simplu. Si eu am facut asta ani de zile. Ani de zile imi plangeam de mila dar nu faceam nimic sa ies de acolo.

35370-Be-The-Light-That-Helps-Others-To-SeeMi-am asumat o treaba…aceea de a fi un Far, o Lumina, un OM, un Canal, un Ghid, un Conector intre Om si Divin, intre Om si om, intre mintea si emotiile /sufletul omului, intre inima si cap.

Traim ca niste gaini decapitate numai ca din pacate, suntem capul rupt  complet de inima, de sacru, de sfant. E mai usor sa ne alimentam egoul si imaginea pe care vrem sa o avem despre noi fiind destepti si despicand firul in patru , respingand tot ce nu e masurabil si palpabil pentru ca altfel….ne-am da seama cat de mici suntem in marele plan divin, ne-am da seama cat de tare ne-am mintit singuri si cat de departe de „salvare” suntem, cat de goi, de seci si de lipsiti de iubire traim.

Pentru tot si toate exista o vreme. Si pentru Inchizitie si pentru Libertate.  Daca ti-ai asumat insa sa crezi, sa simti, sa  vorbesti despre Dumnezeu si Ingeri , despre suflet si Adevar atunci simte-te onorat, recunoscator, fericit, implinit si mergi cu capul sus inainte.

Crede , simte, fii sincer, fii adevarat, nu te ascunde, fii integru, iubeste, spune despre credinta ta cu mandrie si fii Canalul prin care Calea, Adevarul si Viata sa curga pe Pamant, zi de zi in orice context, langa orice om.