Slide toggle

Have a Question?

Monday - Friday: 09:00 - 18:30 409 Mladost District, Sofia Bulgaria +359 2 123 456 +359 2 654 321 shop@zass.con

Etichetă: copii

Ce dam mai departe copiilor nostri?

 

Draga femeie, acestea sunt cuvinte din suflet, din sufletul unei fetite , a unei femei , a unei viitoare mame.

 

Mai stii tu cum am crescut? Mai stii toate acele lucruri pe care trebuia sa le faci, indeplinesti spre a primi iubirea, acceptarea, aprobarea?

„Stai cuminte”

„Vorbeste frumos/ nu raspunde inapoi”

„Tu nu stii, tine-ti gura”

„Ma faci de ras, ai grija cum te porti/ce zici/cu cine umbli”

„Nu ai voie”

„NU mai plange/nu mai fii bleaga/ nu mai fa asa…”

” Fii mai rationala, lasa prostiile”

„Trebuie sa fii prima/ sa fii cea mai buna/ sa iei note mari”

As putea continua cu inca doua pagini. Cred ca ti-ai facut o idee deja si probabil ca multe dintre cele de mai sus rezoneaza cu tine.

Dincolo de aceste cuvinte spuse mai sunt si cele nespuse. Privirile, gesturile, tacerile, subiectele despre care „nu vorbim”.

Din ambele am inteles foarte multe despre tot…Ne-am coformat,adaptat, modificat si transformat astfel incat sa placem, sa primim atentie, sa fim cum vor ei, sa nu ne respinga, abandoneze/retraga iubirea.

A trebuit sa renuntam la noi ca sa fim iubite.  Am invatat ca noi nu suntem suficiente asa cum suntem, ca nu suntem bune, ca nu suntem destul, ca ceva e in neregula cu noi….daca nu facem asa cum ne cer ei. Ca trebuie sa le indeplinim asteptarile daca vrem un zambet, o imbratisare, un gest de afectiune, un dar…

 

Am devenit femei doar in trup. IN suflet, in emotie, in gandire suntem inca copile. Ne raportam la noi ca la niste fete- incapabile, insuficiente, mai proaste, mai mici fata de toti/toate celelalte. Nu suntem constiente de faptul ca acum suntem adulte, suntem mature, putem decide pentru noi ….si ramanem incapsulate in povestile, gandurile, emotiile, ranile copilariei.

Reactiile noastre sunt de acolo, tot ce vrem sa devenim, sa demonstram, sa ajungem….este pentru ca inca vrem sa primim iubirea parintilor nostri.  Hranim cu brio Imaginea pe care am adoptat-o si dezvoltat-o, hranit-o de-a lungul anilor , acea imagine care sa fie conforma cu asteptarile celorlalti si care nu ne reprezinta la o privire mai adanca in Suflet. Si simtim ca suntem goale, ca nu merge, ca nu suntem fericite, ca am obosit, ca mai mult plangem si suntem anxioase decat bucuroase, ca desi aparent avem tot, nu suntem implinite.

Suntem inca intr-o lupta cu parintii. Suntem inca in zbaterea dintre copilul care are nevoie de aprobare, acceptare, afectiune, prezenta si adultul care nu mai poate asa si pe undeva…realizeaza ca joaca un rol, ca nu-si traieste viata, visele. 

 

Si dincolo de vorbele mamelor si tatilor, de tiparele si povestile lor, de asteptarile si proiectiile lor mai sunt si cele ale bunicilor, strabunicilor, matusilor si tot asa- a lineajului nostru, a genratiilor dinaintea noastra. Toate si-au pus amprenta si bagajul in noi…iar noi…ne conformam fara macar sa realizam ca tot ce facem, spunem, stim despre lume este ceva ce repetam, ceva ce nu e al nostru….ceva ce redam cu fidelitate.

Toate aceasta mostenire, imagine, tipare, emotii, rani, dureri, reprimari, anxietati , raportari si perceptii trec mai departe catre copiii nostri. Ele fac parte din noi si vor face, natural, parte si din ei pentru ca informatia este transmisa energetic din om in om, din generatie in generatie. ( Va recomand cartea „fantomele din familie).

Toate durerile, neiubirea, critica, nemultumirea, saracia, frigiditatea, inchistarea, lupta, rusinea, vinovatia, regretele,frustrarea, frica, neincrederea….si altele sunt transmise prin sarcina copilului pe care il purtam. 

Prin lipsa noastra de constienta condamnam o alta generatie sa traiasca o placa….pe care am tot trait-o si noi ( cu modficarile usoare de rigoare). Pot aparea ( asa cum si unele dintre noi am fost) rebelii, ciudatii….copiii care nu se conformeaza, care nu mai vor sa taca, sa asculte, sa fie ce vor parintii. Insa undeva accolo…in celulele corpului, in subtil…toata mostenirea exista deja si afecteaza relatiile lor viitoare, felul in care simt, decid, se raporteaza la viata, bani, iubire, barbati, femei, sexualitate, placere, durere, libertate etc….Toate sunt deja inscrise acolo. Iar noi functionand in conformitate cu ele nu vom sti sa gestionam copiii care sunt si cer altceva.

 

Este vital ca tu, viitoare mama sa te gandesti la asta. Inainte sa vrei musai un copil. Sa te gandesti si sa te intrebi :

De ce vreau un copil de fapt?

Ce inseamna copiii pentru mine?

Ce inseamna sa fiu mama pentru mine? ( cum au fost mamele din lineajul meu, ce am vazut la ele?)

Ce vreau sa compensez, adresez, rezolv prin a fi mama? 

Ce relatie am eu de fapt cu mine, cu sufletul meu, cu pantecul meu?

Stiu ce transmit mai departe copilului meu?

Care este relatia mea cu partenerul meu? Il iubesc/ nu…stau pentru ca…? 

Care sunt acele credinte, tipare pe care le-am invatat/preluat de la mama/bunica despre a creste copii, despre sarcina, despre nastere, despre a fi femeie si mama? Ce am preluat de la ele despre pantecul ,sexualitatea, femeia din mine? Cum este feminitatea mea, ce relatie am cu ea? 

 

Cred ca tote aceste intrebari si altele…fac parte din procesul constient, prezent, atent de devenire….de cunoastere de sine, de dezbracare de ce nu e al meu….de curatare si purificare, de pregatire….pentru a fi mama.

Incepe de unde simti cu intrebarile. Ia pixul si foaie si pregateste-ti momente intime in care sa scrii…sa intrebi sufletul tau, sa observi, sa recunosti, sa accepti….sa VEZI.

Fii o Femeie Constienta! DEvino o Mama Constienta! Fa lucrurile altfel decat au fost facute cu tine! 
Ofera-i viitorului copil alt mediu, alta energie, emotie, conexiune, educatie…alte ganduri, trairi, raportari….Si asta o poti face DOAR ingrijindu-te de tine, de procesul tau, prin popria calatorie si exemplu.

 

La felul in care noi am fost ccrescute nu putem avea pretentia sa transmitem mai departe altceva. Ceea ce facem este sa cautam tehnici, retete, experti care sa ne spuna ce sa facem cu copiii, sa le invatam si repetam, redam….fara sa intelegem ca exemplul propriu….de dincolo de cuvinte conteaza cel mai mult; ca nici o tehnica invatata si redata nu inlocuieste conectarea autentica, simtirea, emotia- intai cu sine…si apoi cu copilul tau! 

Ia-ti puterea inapoi! Ocupa-te de tine! 

 

 

Iti stau cu mare drag la dispozitie pe acest drum daca esti pregatita sa il incepi. Poti vizita sectiunea „Servicii” si imi poti scrie oricand la scrie-mi@ancalavinia.ro

 

Simt sa fiu o Femeie si o Mama altfel…care sa aduca pe lume copii in mod prezent, constient si cu o pregatire temeinica a mea inainte de conceptie. Sunt pe acest drum de multi ani si doresc sa iti daruiesc din experienta mea personala si cea de cabinet din care invat zilnic foarte mult.

 

Ramai prezenta, blanda si iubeste-te!

Lavinia,
Autentic Feminin

 

Daca vrei sa primesti mai multe informatii/articole exclusive introdu emailul si numele tau mai jos. Aboneaza-te la Newsletter.

Ai în tine poarta dintre lumi femeie!

Cineva mi-a scris nu demult despre dorința ei ca eu să susțin o meditație de curățare și binecuvântare a pântecului pentru cele care doresc să fie mame. Am zis că mă voi gândi la asta. Încă o fac.

Până la materializarea acestei întâlniri și meditații ofer aceste gânduri din inimă.

Pântecul este locul sacru al femeii, este spațiul din care Universul ia naștere. Fiecare dintre noi venim dintr-o dimensiune nevăzută și până ce intrăm în cea văzută, fizică prin nașterea propriu-zisă trecem prin tărâmul sacru și misterios din pântec.

Pântecul este poarta dintre lumi, canalul prin care nevăzutul devine văzut, prin care imaterialul devine material.

Prea puține femei mai sunt astăzi conectate cu pântecul lor. Tratăm acest spațiu ca pe ceva normal , ca pe o parte fizică a corpului nostru și îl luăm de bun fără a-i acorda vreo atenție specială. Cu excepția momentelor când ceva este în neregulă și ajungem la ginecolog sau mai rău.

Pântecul /uterul și tot spațiul interior aferent corespunde chakrei 2, chakra Sacrală, până și numele ne sugerează ce fel de spațiu este. Această chakra, situata la două degete sub buric are forma unei pâlnii ce iese atât în față cât și în spatele nostru în chip văzut pentru cei mai sensibili dintre noi, cu acces la lumile subtile. Centrului sacral îi corespunde elementul apă și organul corespondent conform medicinei chineze este rinichiul. Acestea sunt doar câteva date tehnice să le numim așa.

Acest sediu corespunde de asemenea plăcerii, energiei feminine, creativității, bucuriei vieții, sexualității. Când el nu este îngrijit corespunzător atunci funcționează dezechilibrat și apar problemele de sănătate de natura fiziologica- disfuncții sexuale, chisturi, polipi, cancere , dureri diverse sau de natură emoțională, lipsa poftei de viață, a bucuriei, incapacitatea de a primi și simți plăcerea, lipsa creativității și a bucuriei de a fi.

Când nu dăm suficientă atenție acestor zone din viața noastră  avem de suferit. Pe lângă toate astea aici se așează minunata emoție numită rușine . De ce? Pentru că purtăm cu noi ani și ani de rușine pe care am primit-o de la mamele noastre, bunici, străbunici și toate strămoașele noastre.

Pe linia neamului primim toate acele tipare, răni, credințe limitative despre plăcere, sex și sexualitate, despre bărbați, femei și raportarea noastă la aceste subiecte se face prin filtrele femeilor dinaintea noastră.

Ce se întâmplă atunci când ne trezim și începem să ne uităm mai atent la noi, la credințele noastre, la pântecul nostru, la emoțiile noastre? Începem să curățăm, să identificăm tot ce nu ne aparține de fapt, ne regăsim propriile credințe care ne ajută, ne redescoperim pe noi, femeile care suntem mai mult decât fizic și decât tipare preluate.

Dacă ne dorim copii e bine să devenim atente la toate aceste aspecte, să ne îngrijim de noi atât fizic cât și emoțional, spiritual, energetic. Este bine să învățăm să ne conectăm cu pâtecul nostru din nou, cu feminitatea din noi, să lucrăm rând pe rând ceea ce apare la suprafață și să eliberăm rușinea, frica, vinovăția, grijile, neîncrederea etc. Să facem curat în pântecul nostru. Vezi aici articolul cu acest titlu: https://ancalavinia.ro/6389-2/

 

Atunci când ne dorim copii și ei nu vin cauzele sunt multiple și țin de fiecare femeie în parte. Și aici nu mă refer la chestiuni pur fizice ci la cele non-fizice. Pot fi anumite lucruri care vin de pe neam, pot fi anumite blocaje interioare la nivel energetic și emoțional, pot fi tipare ascunse de gândire care rulează și ne spun altceva decât credem noi conștient etc.

Poți însă începe prin a pune mâinile pe pântecul tău, închide ochii și respiră profund. Rămâi acolo cu atenția câteva minute și vezi ce simți înăuntru, cum e acolo, care sunt stările care apar, culorile, flashurile, senzațiile. Fă asta zilnic.

Apoi uită-te la ceea ce crezi tu despre sexualitate, feminitate, corp, plăcere, copii. Notează-ți Descoperă cum te raportezi tu la toate acestea. Ia-ți timp pentru asta, stai în liniște, fii cu tine realmente.

Cum te raportezi tu la apă, câtă apă bei, cât de mult îți place apa, cât de des stai lângă sau în apă? Care e relația ta cu ea?

Cât ești de creativă? Cum este pofta ta de viață? Cât de bine te simți în corpul tău? Cum te raportezi la organele tale genitale, ce spui , crezi despre ele? Le cunoști?

 

Sunt întrebări la care să începi să îți răspunzi din suflet, cu maximă sinceritate pentru a vedea unde te afli acum în raport cu tine însăți,cu pântecul tău, acest izvor de viață, de Divin, de curățenie. Și te-aș mai întreba „Care este relația ta cu Divinitatea?”

Descoperă-te , simte-te, împrietenește-te cu tine, acceptă-te, iubește-te, îngrijește-te. Creează o reală relație cu tine, cu sufletul tău, cu inima ta, cu feminitatea ta, cu pântecul tău. Pas cu pas..inspirăăăăăă șșiiii expirăăăă ușșșșșșor.

 

Binecuvântată să fii!
 

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos: