Etichetă: fetita interioara

Calatoria de la fetita la Femeie

Bine te gasesc draga mea.

Am incheiat o zi care incepuse ciudatel, fara chef si fara stare si s-a incheiat cu doua sesiuni minunate ce mi-au adus energie si bucurie, mi-au reamintit de ce fac ceea ce fac si mai mult, ca sunt atat de minunat, pe misiunea mea.

Si care ar fi aia?  De a calauzi femeile inspre interior la reconectarea cu sine, la vindecarea emotionala si aflarea propriilor daruri minunate. De a fi o calauza in calatoria ce incepe in fetita interioara, in copilarie spre Femeia adulta, asumata si curajoasa, in puterea ei, constienta de darurile ei si calauzita mereu din Interior.

 

Luand-o de la inceput…toate am fost fetite candva si majoritatea am trait intr-un mediu lipsit in mare masura de afectiune, validare, iubire, caldura sufleteasca, prezenta. Da, am avut in cel mai bun caz haine sa ne imbracam, mancare pe masa, jucarii, prieteni si o copilarie aparent linistita.

Ne- a lipisit insa esentialul si anume Prezenta si Caldura parintilor nostri. Ei au fost o generatie care a trebuit sa munceasca pentru a supravietui, pentru a asigura traiul de zi cu zi. Nu au avut timp de emotii, smiorcaieli…

Asa ca nici noua nu ne-au transmis ceva pozitiv in sensul asta. Au incercat sa ne sustina sa fim puternice, sa nu plangem, sa nu ne bazam pe nimeni, sa nu cerem ajutorul nimanui, sa nu avem incredere in oameni, sa putem singure, sa nu fim sensibile aka prostanace si ….sa nu gresim. Am avut multe dintre noi mame critice si distante care ne-au comparat si incurajat sa fim mereu in competitie cu ceilalti, care nu acceptau greseala, nota mica, slaba performanta…Am fost pedepsite, batute, ni s-a retras afectiunea, ni s-au adresat cuvinte si priviri dureroase.

Acea fetita este inca in interiorul nostru si traim cu ea zi de zi. Acele dureri si momente de tristete, neputinta, insuficienta de sine, neincredere…acea dorinta disperata de afectiune, validare, intelgere, caldura este inca in noi si ne conduce vietile. Asa devenim over achieveri, mereu in competitie, mereu ocupate, mereu dornice sa demonstram ca putem mai mult, ca suntem mai bune…ca reusim totul, repede si eficient.

Ce nu se vede este pretul pentru asta.Traim din fetita din noi cautand constant aprobarea mamei, tatalui, demonstrand mereu mai mult si mai mult , traind sub o imensa presiune pe care o punem pe noi…fara sa realizam ca mama si tata nu mai sunt acolo sa ne pedepseasca daca gresim. Inconstient investim sefii, colegii,oamenii din jur cu rolul mamei sau tatalui pentru ca…da, traim in rana fetitei, suntem fetita, reactionam din ea ca si cum am avea din nou 5, 6, 7 ani.
Si ce daca purtam costum si suntem manageri, femei de afaceri si mame implinite? In interior…suntem niste fetite speriate care si-au creat mecanisme de supravietuire, roluri, masti si care de fapt, traiesc in competitie, stres, ingrijorare, teama, cu stomacul strans, fara somn, cu mancare precara, simtindu-se singure, neapreciate si nevazute, mereu insuficiente , mereu cu nevoia de a face mai mult, mai mult, mai mult….epuizate, irascibile, anxioase.

 

La un moment dat vine copilul. Vine rolul nou de mama. Descoperim dupa o vreme ca ceva totusi inca lipseste ori….ne identificam cu rolul de mama , ajungem sa vorbim in cuplu cu „mami” si „tati”, pasiunea moare, pasiunile mor si ele, discutiile sunt doar despre copil si intreaga viata se invarte in jurul lui si eventual al casei.

 

Ce tocmai s-a intamplat?? 
Fetita ranita, imatura emotional a devenit brusc mama. 

Se simte coplestita, nu stie de ce plange copilul, nu stie ce sa faca, cere sfaturi peste tot, citeste carti, intra in anxietate si mai mare, se simte vinovata, se depreciaaza si mai mult si tot asa. De ce?

Pentru ca fetita creste acum o alta fetita. Este si firesc sa nu stie cum sa o faca si sa nu aiba resursele sa o faca intr-un mod matur si relaxat. Ea insasi nu are instrumentele, resursele sa fie centrata, relaxata si conectata cu ea.

Pentru ca a sarit etapa esentiala: A fi FEMEIE.

 

Este o poveste foarte des intalnita.

Ai sa spui poate : dar eu sunt adulta, uite fac tot ce face un adult, cum poti spune ca sunt o fetita??

Da, esti adulta fortata de impreujari, la nivel comportamental si intelectual. Cu totii putem invata, citi, merge la scoli, face un job folosindu-ne de asta.

Unde nu suntem adulte este partea emotionala. Asta e cea plina de rani , dureri, lipsuri si asta e cea care se manifesta in toate relatiile noastre. ( de aia ne e si greu sa avem relatii implinitoare).

 

Priveste-te si priveste oamenii din jur, priveste-le reactiile. Nu ti se par adesea niste copii mici?

Daca ai inteles asta, daca te regasesti, accepti si ti s-a aprins un bec mare…este genial. Poti face acum pasii urmatori spre a creste emotional, spre a vindeca ranile, spre a te maturiza interior, spre a cunoaste Femeia din tine si energia feminina, spre a avea o viata super implinitoare.

Adevarul este ca habar nu avem ce e aia femeie, cum se poarta, ce face, ce zice, cum arata etc. Asociem feminitatea cu slabiciunea sau prostia… Nu e de mirare. Nu am avut exemple, nu am avut educatie, nu am fost crescute spre a fi Femei ci mai degraba spre a fi ca barbatii, a face ce fac ei, cum fac ei si cu asteptarea sa fim mame bune, sotii bune.

Calatoria la care te invit daca esti aici si inca nu ai inchis pagina este una inapoi spre interior, spre Acasa. 

Stiu ca daca te simti mereu agitata, stresata, stai numai in minte si analizezi tot, vrei sa ai controlul tot timpul, ti=e teama ca ai sa gresesti mereu, te simti epuizata, nu te poti relaxa deloc…esti ca si mine. Am fost acolo.

De aia stiu ca iti poti gasi implinirea revenind la tine, descoperind Femeia care esti, facand curat in credintele tale, vindecand ranile copilei din tine, oferindu-i prezenta, caldura si acceptare, oferindu-ti blandete si intelegere, invatand sa te relaxezi, sa te asculti, sa te validezi.

Sub toate straturile cu care esti obisnuita deja sta Femeia magica, puternica, sigura pe ea, in contact cu emotiile ei, cu corpul ei, cu darurile ei, stiind sa simta lumea nu la nivel mental ci la nivel subtil, senzorial, interior. IN tine este femeia Preoteasa, femeia Regina, Femeia Creatoare a vietii de vis pe care o doresti.

Pentru a ajunge la ea este necesar sa iti recunosti ranile si lipsurile, sa fii disponibila sa faci aceasta calatorie de eliberare si vindecare, de imputernicire si redescoperire de sine. este necesar sa iti asumi procesul si sa treci prin discomfort pentru a desoperi Maretia ta si a vedea cum poti Crea cu usurinta ceea ce visezi.

Calatoria o parcurg si eu de ani de zile si ma bucura sa pot sustine femei ca tine sa o parcurga si sa le vad zambetele, lacrimile, usurarea cand se reconecteaza cu parti din ele uitate si atat de pline de alinare, putere, iubire, transformare.

 

Imbratisari femeie draga. Esti Magica!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce suntem neimplinite?

Stim cum am crescut.
Stim ca desi, aparent, viata ne-a fost in regula, am avut mancare, haine, scoala si nevoile materiale ne-au fost implinite, nevoile emotionale au fost uitate.

Nu am intalnit pana acum femeie care sa fi primit, copila fiind, afectiunea, prezenta, atentia, iubirea, validarea parintilor ei.
Generatiile anterioare noua nu au avut parte de asa ceva. Nu au avut timp sa se gandesca prea mult la emotii. Au trait pentru a supravietui, pentru a crea o baza materiala buna care sa sustina familia.

Toate momentele in care am fost respinse, judecate, criticate, in care nu am fost auzite, ascultate, validate, luate in brate, iubite asa cum aveam nevoie s-au impregnat in noi si au ramas acolo.

Fetita de atunci este inca in noi, inca vie, inca cerand dreptul la iubire.

Emotional, am ramas fetite. Inca alergam dupa aprobarea, validarea, acceptarea, iubirea parintilor nostri in mai toate mediile si situatiile.

 

Uita-te in interiorul tau si, cu sinceritate recunoaste-ti frica de a fi singura, de a fi abandonata, de a fi neauzita, de a gresi, de a fi umilita, de a fi nevazuta…neimportanta.

Aceasta este Fetita din tine. Emotiile ei, ranile ei inca ies la suprafata in relatiile tale.

 

Crestem, biologic. Avem 20.25, 30, 40 , 50 ani si totusi …fetita e inca acolo speriata, ranita. Nu am avut niciodata atentia spre ea, nu am stiut cum. Nu ne-a zis nimeni ca maturizarea emotionala inseamna un proces constient de recunoastere, acceptare si eliberare a ranilor copilei. Prin multa prezenta, blandete, curaj, validare, sustinere, spatiu creat.

Si asa….ajungem oameni mari insa nu Adulte, nu Mature.

 

Ajungem sa ne casatorim si sa facem copii. Uitam de noi. Pana la copii ne dam altora timpul, energia, puterea. De obicei in relatiile de cuplu, din teama ca vom fi singure…facem totul sa ii multumim pe altii…pentru ca fetita din noi se teme.

Cand vin copiii ne dedicam lor. Timpul, energia se duce acolo. Uitam de noi, de partener, de nevoi si de cine suntem dincolo de asta.

Pot aparea certuri, instrainare, raceala in cuplu.

Ne umplem golul cu copiii.

 

Insa vine un moment cand ne dam seama ca ceva lipseste.

Ca ceva e totusi nefericit in noi. Ca nu suntem asa cum ne-am fi dorit. Realizam poate, ca viata noastra a fost si este despre altii, despre celalat si nu despre noi. Ne dam seama ca simtim un gol, o lipsa, o tristete….adesea chiar o furie, dezamagire, iritare continua.

Nu le bagam prea mult in seama. Ne ocupam cu copiii, cu jobul, cu exteriorul.

 

Este si povestea mea.

Ce am realizat? La peste 30 ani?

Ca in continuare ma vad si ma percep ca o Fata. Ca desi am corp de adult si aparent, viata de adult, sunt o Fetita. Speriata. Tematoare ca va fi respinsa, judecata, neinteleasa. Care cere aprobare si vrea sa fie vazuta. Care nu stie sa ia decizii pentru ea.

 

Si dupa cautari si calatorii interioare nenumarte am inteles ce lipseste.

NU M-A INVATAT NIMENI SA FIU FEMEIE. 

 

Nu stiu sa fiu femeie. Nu stiu cum se simte asta, ce inseamna. 

Stiu sa fiu fetita,pot trece la a fi mama usor. 

Insa Femeie….abia acum invat. 

Asta este cautarea mea, drumul meu, misiunea mea. Sa ma redescopar, sa ma maturizez, sa umplu golul interior prin a descoperi cine sunt EU, ce vreau eu, ce imi place mie, ce inseamna pentru mine sa fiu FEMEIE.

Si o fac, zi de zi, pas cu pas. Dau mai departe din ce funcioneaza. Susin si alte femei sa umple golul.

 

Stii ce imi spun femeile cu care lucrez cand le intreb despre feminitate si femeia care sunt?

Ca nu stiu, ca nu stiu ce e aia …ca nu au notiunea..ca se simt fete.
Asta spune tot.

 

De la aceasta lipsa in noi viata se naruie la un moment dat. Pentru ca nu stim cine suntem ca Femei. Nu avem incredere in noi, nu avem blandete cu noi, nu ne cunoastem, nu ne stim nevoile, nu indraznim…nu ne lasam, nu ne dam voie.

Jucam roluri si ajungem mame coplesite, obosite, iritate…fara sa stim cum sa cream o relatie cu copilul nostru, cum sa pastram si sa sustinem o relatie cu partenerul. Pentru inca suntem niste fetite.

 

Asa cum e, dur, coplesitor poate, e un adevar.

Si daca poti sa il recunosti in tine te felicit. Sta in puterea ta, a mea, a fiecareia sa ne recapatam Identitatea, Vocea, Feminitatea. SA invatam sa Fim FEMEI chiar daca nu stim cum. Pas cu pas.

Putem alege sa ne oferim noua si fetelor noastre altceva. Copiilor si barbatilor nostri, altceva.

Putem alege sa ne oferim incredere, onorare, blandete, drag de noi, acceptare, putere personala, maturitate emotionala. 🙂

 

Asta ma motiveaza, asta ma umple si vibreaza in mine cel putin in aceasta etapa.

Sunt onorata sa te pot asista prin propria calatorie si experienta sa ajungi si tu la Femeia MAGICA din tine. Ea este acolo, ancestral este acolo si te asteapta.

Pamantul are nevoie de Tine!