Etichetă: iertare

În loc de urarile de Sarbatori

Vă mulțumesc pentru tot sprijinul, pentru gândurile luminoase trimise de-a lungul anului, pentru îmbrățișări și pentru emoții.

Mulțumesc pentru că ați avut încredere în mine și ați lucrat împreună cu mine pentru a vă regăsi cu adevărat pe voi! Vă mulțumesc pentru că ați citit și apreciat articolele mele, munca mea și pentru că ați participat cu inimile deschise la medtațiile, cursurile, întâlnirile găzduite de mine.

Mulțumesc și celor care m-ați ajutat cu împlinirea unor vise precum siteul meu, târgul din Aprilie și alte minunății mari și mici pe care le-am făcut sau învățat anul ăsta.

Mulțumesc prietenilor mei, sufletelor care mi-au fost aproape în toate momentele , bune sau mai dificile, care m-au susținut și mi-au arătat de multe ori ceea ce eu nu reușeam să văd singură.

Mulțumesc celor care m-ați criticat, m-ați vorbit în moduri neflatante ca să zic așa, care poate m-ați blocat sau v-ați îndepărtat. Sunteți parte din experiența mea de învățare și creștere, sunteți oglinzi și sprijin pentru evoluție.

Mulțumesc profesorilor mei din acest an atât umani cât și celor non-umani precum natura sau îngerii sau animalele.

 

Îmi cer iertare tuturor pentru toate greșelile pe care le-am făcut față de voi și de sufletul vostru știute sau neștiute, cu voie sau fără de voie, conștient sau inconștient cu vorba, gândul sau fapta.

Am lucrat și lucrez conștient spre a dobândi, a mă apropia mai mult de natura mea divină prin compasiune,iubire, blândețe, înțelegere, deschidere. Sunt pe drum și fiecare pas este important.

Am învățat că a fi blândă cu mine este cheia spre a fi cea mai bună prietenă a mea, spre a fi centrată și atentă ,spre a nu mai da putere criticului interior și programelor în care am crescut. Învăț recunoștința și iertarea față de mine, concepte străine pentru majoritatea dintre noi. Învăț în fiecare zi prin toate experiențele vieții privite conștient să accept, să las controlul, să iert, să am răbdare, să dăruiesc, să primesc, să am compasiune, să înțeleg, să iubesc, să nu mai aștept, să am încredere și să-mi cresc credința în unele arii din viață. Am curajul să mă uit în interior chiar și atunci când doare, să stau de vorbă cu mine , să plâng, să mă înfurii dacă e cazul. Am invățat să îmi dau voie să fiu eu , să nu mai evit și să nu mă mai ascund de sentimente, emoții și de ceea ce stă în mine, în umbră. Am învățat despre întuneric și latura umbroasă și acceptarea lor, despre împământare și a fi Om în lumea pe care am ales-o și nu doar a căuta stări de extaz și pace aparente.

 

Vreau să învăț în continuare să mă accept în totalitate și să mă valorizez  cu adevărat, să am răbdare cu ceilalți când ei au un ritm mai lent, să am răbdare cu mine, să fiu mai focusată, să îmi exersez voința și disciplina. Vreau să învăț adevărata dăruire și lăsare completă în mâinile Sale. Vreau să învăț să iert mai ușor și să fiu mai smerită. Vreau să îmi văd Egoul mai bine și să renunț la mândrie. Vreau să comunic mai bine cu îngerii mei și să renunț la toate limitările minții mele.

Anul ăsta am învățat atât de multe, am realizat atât de multe, am început atât de multe…Rămân cu recunoștința în suflet pentru tot, pentru creșterea uriașă pe care o simt în mine , pentru oamenii minunați pe care i-am întâlnit , pentru locurile divine pe care le-am vizitat și de care m-am îndrăgostit, pentru sentimentele de beatitudine și bucurie nemăsurată în natură , pentru momentele de încrâncenare, confuzie, tristețe sau resemnare care mi-au adus apoi lumină și creștere. Rămân cu recunoștință în suflet pentru muzica pe care am ascultat-o anul ăsta și concertele la care am fost, pentru clasele de yoga ce mi-au adus atâta liniște, pentru sesiunile de masaj care mi-au mângâiat simțurile și m-au ajutat să eliberez multe, pentru uleiurile magice care mă susțin zi de zi , pentru că am reușit să am mai multă grijă de corpul meu și să mănânc mai conștient. Aș putea umple încă doua pagini cu motive de recunoștință, am atât de multe…Mulțumesc Doamne!

 

Sunt zile în care se deschid cerurile, în care lumina curge în casele și inimile noastre, în care îngerii sunt mai aproape, mai perceptibili, sunt zile în care și noi să ne deschidem sufletele cu adevărat și să ne aplecăm capul în recunoștință și smerenie, în mulțumire și tăcere, în rugăciune pentru noi și pentru Planetă.  Fiecare suntem responsabili de tot ceea ce se întâmplă în jur, să ne uităm mai bine în noi și să ne asumăm această responsabilitate mai mult în anul ce vine. Să protejăm mai mult natura, animalele , apele, pădurile, să fim mai conștienți cum ne educăm copiii, mai conștienți de noi și alegerile noastre, să fim mai asumați pentru fiecare alegere și acțiune , pentru gândurile pe care le împrăștiem în jur și pentru cuvintele care sunt tot energie ce merge către toți. Poate…să fim mai aplecați către sufletele noastră și către Divin, către căutarea de sine autentică, cu practică neîncetată.

 

Sărbători în Lumină, în inimă și Iubire, în prezență și conștiență să avem spre binele nostru cel mai înalt! Și așa să fie și anul ce vine!

 

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

Fata bună și mama rea- o poveste despre noi toți

Ultimele doua săptămâni au fost pentru mine o călătorie de foc prin cele mai ascunse cotloane ale ființei.

Odată cu intrarea lui Jupiter în Scorpion a început distracția- revelări, oameni noi, cunoaștere, lucru cu sexualitatea, lucru cu feminitatea, lucru cu mama, lucru în relație, lucru cu propria mea poveste de fapt. Spuneam că iubesc Scorpionul pentru profunzimea lui , pentru ca dorește tot timpul să vadă dincolo de suprafață și să scoată la iveala ceea ce „pute” pentru a ne găsi puterea personală adânc îngropată prin Hadesuri străvechi.

Acum 9 ani mi-am început călătoria prin propriul Hades, către mine însămi, către decondiționări și împuternicire. Sunt pe un drum continuu în acest sens și am ajuns să îmi văd clar povestea. Toți avem una. O poveste fabricată, învățată, repetată de care ne atașăm în așa manieră că o considerăm a noastră totalmente. Și este într-un fel dacă vorbim dintr-o perspectiva umană , simplă.

Povestea mea e cea a fetei care nu a fost înțeleasă niciodată de mama ei, care nu s-a simțit iubită, importantă, valoroasă pentru ea. Nu așa cum ar fi dorit în orice caz. Din contra, s-a simțit ca și cum nimic nu face bine, nu îi iese bine, nu e suficientă și nu e în stare. Astfel femeia în devenire a ajuns la terapie ani mai târziu dorind să înțeleagă și să rezolve povestea cu mama ei, lipsa de comunicare, de apropiere, de înțelegere. A durat ani de zile și foarte mult lucru interior, prezență, atenție, introspecție, asumare și curaj pentru a recunoaște de ce fata era atât de furioasă pe mama ei și mai mult, de ce nu putea sa o ierte, sa renunțe la aceasta furie.

Bineînțeles ca totul s-a desfășurat în etape, la timpul cel mai potrivit. Întâi am înțeles, la nivel mental că nici ea nu a fost iubită, ca și ea suferea, că nu a știut cum să facă mai bine, cum sa ofere, cum să iubească. De la mental și înțelegere este cale lunga până la inimă, integrare, acceptare, iertare. Așa ca am petrecut ani de zile purtând cu mine o furie mistuitoare care îmi dădea dureri fizice, kilograme în plus și neputința unei adevărate îmbrățișări.

Cu fiecare conștientizare mai scoteam ceva din furie, mai cunoșteam ceva din tristețe, din durere, din neiertare. Totuși, după ani și ani de lucru cu acest subiect care mi-a afectat relațiile, relația cu mine, cu feminitatea mea, stima de sine, încrederea în mine, capacitatea de a ma simți mândră sau împlinită eu purtam încă furie și de câte ori auzeam „iart-o, n-a știut mai mult, a făcut ce-a putut” mi se ridicau perii pe spate. Am spus”nu pot să accept ca aș ierta-o, m-a chinuit prea mult, este o rezistență foarte mare în mine care pur și simplu nu mă lasă”. Și ori de câte ori am stat față în față cu această rezistență ea mă învingea, mă blocam. Nu reușeam să închei povestea, să mă eliberez. Îmi tot veneau în minte cuvinte, momente atât de dureroase pentru mine ca și copil. Mama era „the bad guy”  și merita să nu fie iertată după cât de mult mi-au afectat cuvintele ei și comportamentul ei, programele ei, viața, maturitatea.

După mulți ani de terapie și trăire conștientă eu nu aveam în continuare, încredere în mine și în munca mea , nu îmi vedeam valoarea, nu realizam cine sunt și cât de mult contribui la binele celorlalți chiar dacă asta mi se repeta zilnic. Nu mă vedeam frumoasă, nu ma apreciam pentru mai nimic, ceream de la mine tot mai mult și tot mai mult, nimic nu era de ajuns. Exact așa cum mi s-a spus de atâtea ori și cum foarte bine am integrat.

A fost nevoie de un moment crucial în care sa văd povestea copilăriei mele, comparația, lipsa atenției, invizibilitatea mea din nou, ca și adult. Acel moment mi-a dat peste cap trăirile interioare, a declanșat monștrii în mine, mai mari decât până atunci. Care acceptare, iertare, draga de ea etc? De unde? Acum îmi confirmam cu adevărat ca nu mă vede, că nu știe să ma iubească, ca nu mă înțelege, că ….sunt aceeași fată bună cu o mamă rea.

Am trecut prin șoc și apoi am păstrat cu mine situația spre a intra mai profund în stare, în furie, în tot ce se ascundea acolo pentru a elibera și a mă vindeca. Nu mi-a ieșit vreo săptămână. Mă blocam în furie. Am învățat să nu mă mai forțez, să dau voie ca lucrurile să se desfășoare în ritmul lor, să fiu blândă cu mine așa că nu m-am stresat că nu reușesc să-i dau de capăt. În cele din urmă tot se va întâmpla și știam asta.

Am avut nevoie de boală, de durere, de timp la pat pentru a putea procesa, pentru a avea starea potrivită. Și am reușit să scriu șase pagini uriașe către ea, către mine, către Egoul meu, către personajele acestei povești. Și așa a venit eliberarea. Înainte simțeam acest cordon uriaș între mine și ea care nu se mai termina oricât l-aș fi scos din plexul meu solar ( Puterea personală). Reușisem să înțeleg că eu nu îi dau drumul însă nu puteam face mai mult.

Scriind, metoda mea preferată de terapie când stau cu mine, iată conștientizările :

  • Nu o pot accepta pentru că asta ar însemna să accept ca am pierdut în fața ei, că cedez
  • Dacă cedez trec imediat de furie și ajung la durere . Aici am văzut durerea mea , ca o forma neagră, ca un nor legat cu un cordon de mine. Un fel de placenta din care mă hrăneam.
  • Dacă o accept înseamnă să accept durerea asta și să accept că ea este cea care mă hrănește și că de fapt, nu sunt furioasă pe mama
  • Și toate astea înseamnă să accept ca sunt o victimă care se hrănește cu propria durere, care se identifică cu ea, care trăiește confortabil cu ea lăsându-mi astfel toată puterea, ei
  • Deci iată povestea mea completă fără de care nu știu cine sunt, nu știu să funcționez, iată unde era problema.

Așadar, cordonul acela gros a dispărut de la sine , am conștientizat ca am trăit toată viața în durerea asta, o victimă și am lăsat povestea asta să mă definească. Asta este ceea ce ni se întâmplă tuturor. Ni se creează o poveste , ne atașăm de ea, o integrăm, ne atașăm de o emoție negativă, de boală,de furie, de victimizare, de slăbiciune și nu le mai dăm drumul. Ne identificăm atât de profund încât nu putem vedea dincolo nici dacă ne spune cineva pe litere , nu putem accepta. În primul rând pentru ca dorim să evităm durerea din spate, dorim să evitam stări precum eșecul, neputința, apare teama de necunoscut, de „ce mă fac” și atunci rămânem atașați și ne tot repetăm asta de-a lungul vieții.

Ce se ascunde în spate? Când m-am întrebat prima data „Cine sunt eu fără povestea mea, fără durere?” am răspuns „nu știu, habar n-am” ba chiar a apărut teama. Apoi, m-am mai întrebat o data și știi ce a apărut? EU.Încrederea în mine, frumusețea mea, inteligența mea, căldura mea, valoarea mea, potențialul meu – adevărata eu , cea pe care nu o vedeam niciodată pentru că eram prea atentă la povestea mea și o repetam prea des tuturor.  Deodată…a apărut parcă altă persoana : o femeie de data asta matură, încrezătoare, frumoasă , libera. Liberă de toate programele care nu îmi aparțineau, de toate caracterizările și cuvintele care mi-au creat povestea și care nu erau ale mele. Eu sunt altcineva, eu sunt Eu. Și nu mai accept să fiu insuficientă, neîncrezătoare, fără valoare. Pentru ca nu mai sunt povestea mea.

Și în mod natural, furia a dispărut, durerea s-a transformat în lumină și mama nu mai este polițistul rău. Nici eu fata bună. Porțile sunt deschise către iertare și acceptare. Transformarea este uriașă, e ca și cum s-a aprins un bec în mine care mă lasă sa mă văd. Dincolo de toate poveștile create despre mine.

 

Dacă și tu recunoști povestea ta , dacă și tu lucrezi sa ai vrea să lucrezi cu tine pentru a vindeca relația cu mama, pentru a te elibera de povestea spusă de ea îmi poți solicita oricând sesiuni private de lucru care se pot desfășura și pe Skype. Vizitează secțiunile „Servicii” și „Contact”.

 

 

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

Esti pregatit sa evoluezi ? ( sau care e situatia actuala)

5c7a0f0bc6bc5ed5cff5d3f7b6c8b31e.1000x740x1Am scris mesajul pentru luna Decembrie insa as vrea sa scriu cateva randuri mai pe larg despre aceasta perioada. De ce? Pentru ca foarte multe persoane au de-a face cu stari mai putin agreabile, cu diferite situatii in familie sau chiar interioare.

Suntem intr-o perioada, asa cum am mai spus, de bifurcatie. Se face o cernere intre Ego si Inima, intre cei care merg inainte aliniati cu noua vibratie si energie intelegand si traind constient si cei care nu au nici cea mai mica idee sau refuza sa mearga mai departe. NU e nici un fel de problema aici , fiecare are drumul sau ales pentru viata asta si contributia fiecaruia este importanta.

Asadar, incet , incet asistam la o departajare , la o claritate din ce in ce mai mare : cei care merg pe ego si minte si sunt foarte incapatanati , prinsi complet in 3D incep sa aiba tot felul de probleme mai ales de sanatate care de cele mai multe ori se incheie cu plecarea lor dintre noi. Energia in care ne aflam acum este diferita de cea ce din anul trecut , ca sa nu mai spun diferita de cea de acum cateva luni in ideea in care crestem si ce nu este facut din si cu iubire cade, se darama. Pas cu pas vom asista la dezbinari, certuri, asa zise probleme pentru unii dintre noi au ramas blocati in energia veche ce nu mai este sustinuta de ceea ce se intampla acum. Cei care isi fac partea lor de lucru, temele de casa, sunt atenti la ei si lucreaza constient, au o puritate a inimii chiar daca nu sunt neaprat treziti ,merg in continuare ceva mai linsititi ( nu ca ei nu au provocari).
Diferenta este ca in momentul in care esti constient de procesul in care te afli perspectiva este alta si nu mai dramatizezi atat, nu mai cazi atat de usor prada negativitatii, furiei si egoului. Le poti vedea si poti lucra cu ele astfel incat sa gasesti adevarata situatie de vindecat si totul se transofrma intr-un castig, intr-un proces frumos de evolutie.

Luna asta si inca din noiembrie vin tavalug tot felul de constientizari, de persoane si situatii din trecut ce au nevoie de incheiere si vindecare. Suntem in procesul iesirii din karma ceea ce inseamna ca avem note de plata de achitat pentru a putea fi noi cu adevarat. De aici multe certuri pe familie pentru a incheia  ce mai avem pe neam – boli sau persoane din familie care au probleme neasteptate sau comportamente ce par a nu mai avea ratiune. Amintiti-va ca sunteti in familia respectiva cu un motiv pe care l-ati ales: acolo unde doare cel mai tare, acolo unde sunt apasate cele mai multe butoane este lectia ta ceea mai mare de invatat! Chiar am visat azi-noapte ca spuneam cuiva : da, dar lucrurile e bine sa seincheie/rezolve armonios si nu cu certuri, trantit de usa in nas, indiferenta, raceala si furii sau regrete. Asa ca vedeti in primul rand cum va puteti regasi alinierea cu voi insiva, centrarea, cereti ajutor ingerilor, maestrilor, ghizilor-aveti de unde alege si detasati-va de problemle altora indiferent de cine sunt ei. Nu ajuta pe nimeni cu nimic daca si tu esti ingrijorat, speriat, enervat si reactionezi din ego sau dintr-o zona de dezechilibru. Poti fi de ajutor cu adevarat daca esti limpede, armonios, daca stii exact unde te situezi, cureti toate atasamentele si dependentele si in felul asta poti darui din energia ta curata, plina de iubire si nu invers. Pe de alta parte nu te baga acolo unde nu e treaba ta! Nu e lectia ta de rezolvat. Tu fa ceea ce poti face – o rugaciune, o curatare, o echilibrare, o protectie atat cat stii si ocupa-te sa fii tu bine pentru ca energetic influentezi intreaga situatie si e de preferat sa o influnetezi cu calmitate, armonie si iubire decat cu nervi si disperare. 🙂 Tocmai aici e si invatatura ta.

Pe de alta parte faceti-va curatarile, purificarile, iertarile. IN ultima perioada , ca de nicaieri rasar persoane la care nu m-am mai gandit de ani de zile fata de care sa imi cer iertare si sa eliberez atasamentele. Nu e intampaltor daca te suna cineva cu care nu ai mai vorbit de 1 an sau daca iti vine un nume in cap si nu stii de unde sau daca visezi o persoana anume din senin. Vezi ce emotie iti trezeste, vezi mai profund despre ce este vorba si fa-ti iertarile si eliberarile. Nu mai putem sta blocati intr-un trecut, intr-un tipar care nu ne mai serveste acum. Evoluam, ascensionam si asta nu se poate face cu atasamente , dependente, programe negative limitative, scheme si energie joasa.

Este timpul sa lucrati intens cu voi si sa stiti ca nu exista scurtaturi…asta va poate spune mintea : du-te la cursul ala, la seminarul ala, la terapeutul ala ca o sa se schimbe tot si ai sa te vindeci ! Nu dati crezare acestor lucruri pentru ca procesul de vindecare e unul de durata, e unul individual si e unul in care e nevoie sa te cufunzi in tine, sa stai de vorba serios cu tine, sa nu mai fugi de tine si sa nu mai stai atat de agatat in frica. Pana ce nu spui : gata, stop, sunt pregatit cu adevarat sa lucrez cu mine si te si apuci sa faci ceva…poti merge la cate cursuri vrei , ele iti vor oferi doar niste ghidari, informatii pe care daca nu le pui in practica nu te vei alege cu nici o schimbare.

Terapeutii sunt aici pentru tine sa te insoteasca pe acest drum cu mare drag si iubire , apeleaza la oricine simti ca te poate ajuta , asculat-ti inima, sufletul , cere ghidare sa ajungi acolo unde este cel mai bine pentru tine si persoana potrivita va aparea. Nu trebuie sa treci singur prin transformarile ce au loc, sunt persoana care iti pot tine o lanterna aprinsa si care te pot invata cum sa te ajuti singur. Tu faci toata treaba si treaba facuta de tine este cea mai valoroasa. Merita! Iti spun sigur! Sunt pe drumul asta de cativa ani si la fiecare constinetizare , vindecare, curatare, eliberare ma simt mai aproape de mine si aripile cresc din ce in ce mai mari. 🙂
Asa ca , dragii mei, curaj! Este un moment de trezire destul de brusca pentru unii, cu palme si suturi in fund dar amintiti-va ca de aia ati venit aici pe Pamant: sa invatati, sa va treziti, sa va regasiti, sa va reamintiti si sa traiti frumos, in iubire!