Etichetă: mecanisme de aparare
Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista
Buna dragilor.
As vrea sa va spun astazi despre oamenii care au reusit si reusesc sa isi schimbe vietile avand acea motivatie interioara puternica ce ii impinge in fiecare zi spre a cerceta, cauta, intelege si aplica.
Motivatia este a ta si nu poate fi data de exterior. Ea apare de obicei atunci cand te-ai saturat, cand ai ajuns intr-un punct in care nimic nu mai merge, atunci cand te doare prea tare , cand iti e prea greu sau esti deja, prea confuz. UNeori apare si din curiozitatea si dorinta de a creste fara neaparat sa fie vorba de o suferinta in spate.
Eu zic – daca nu esti suficient de motivat sa cauti cu toata fiinta ta, sa fii dispus sa faci orice e necesar, sa investesti timp si atentie pentru tine, transformara ta, binele tau , inseamna ca nu te doare suficient de mult si inca vrei sa o taraganezi, sa te doara, inca ai beneficii ascunse de pe urma suferintei tale ( de obicei atentia celorlalti)Cunosc oameni care sunt insetati de a se intelege pe ei , nu neaparat cu resurse financiare mari dar cu motivatie, perseverenta, implicare, credinta. Acesti oameni vor si lucreaza constant pentru a se imbunatati pe ei, pentru a se intelege si a schimba ceva in ei chiar daca le este greu uneori, chiar daca „nu au timp”, chiar daca ” au probleme multe”, „copii mici ” , „serviciu solicitant”. Ei VOR si inteleg rostul.
Stiu si oameni care au toate resursele – inteligenta, bani, oamenii si situatiile potrivite , sunt intr-un punct negru al existentei lor si totusi….nu pot trece de mecanismele lor de aparare, de Ego, de „eu sunt tare, nu am nevoie de ajutor, ma descurc singur” etc. Nu sunt pregatiti.
Mai sunt oamenii care incep drumul punandu-si speranta in cel care le este ghid /terapeut. Asteapta de la el izbavirea si nu realizeaza ca aceasta nu poate veni decat din interiorul lor. Dupa cum ziceam, motivatia este doar una interioara si orice ar zice cineva, oricat ar incerca sa te convinga , daca tu nu esti convins ca vrei sa fii bine atunci nu vei fi. Si vei renunta la mijloc de drum. Pentru ca terapeutul tau nu te-a facut bine asa cum sperai. Te-ai amagit si ai lasat puterea ta altcuiva, din nou si, astepti de fiecare data, ca acel cineva sa te covinga, din nou despre vindecarea ta. Este treaba ta sa te convingi, singur.
Oare de ce oameni care sunt in Italia, in Belgia, in Cluj, in Dubai, in Galati pot sa participe la fiecare sedinta programata ( online) si sa isi faca temele, sa aplice cele invatate in sedinte indiferent de job, familie, responsabilitati zilnice si cineva care, este in Bucuresti, are tot ce-i trebuie …nu o face?
Oare cum se face ca cel care vrea cu adevarat primeste si banii si timpul si se creeaza toate circumstantele sa ajunga la terapie si altul se impiedica iar si iar? Am avut clienti care au primit fix sumele de care aveau nevoie atunci cand au programat o sedinta (stiind ca au nevoie de ea si neavand resursele) , care au primit invoire de la serviciu sau s-a intamplat de-asa natura ca au putut pleca mai devreme, care au gasit persoana cu care sa lase copiii cand nici nu se gandeau ca ar exista una etc. Pentru ca nu a stat nimic in calea dorintei lor de a se cunoaste pe ei si de a lucra cu ei insisi.
Am avut chiar o clienta care si-a dorit sa inceapa terapia si a primit cadou patru sedinte in avans nevenindu-i sa creada cum lucreaza Universul.
Cum de unii oameni ajung din orase ale tarii in fiecare saptamana sau luna la un curs sau la niste sedinte indiferent de circumstantele de acasa si cei care sunt aproape nu o fac?
Care e factorul comun ?
Eram studenta si timp de doi ani am mers la terapie sedinta de sedinta , fara scuze, fara intarzieri, fara a ma plange. Apoi timp de un an , avand setea de cunoastere deja deschisa au aparut in calea mea toti oamenii, s-au creat toate oportunitatile ca eu sa pot invata , ca eu sa pot primi e aveam nevoie. Iar eu am primit, am aplicat, am lucrat zi de zi cu constiinciozitate , curiozitate, implicare. Pana la urma e vorba despre mine si viata mea, despre linistea mea interioara.
Si acum stiu ca indiferent ca de „imposibil” pare ceva – ca mintea zice ca n-ai , ca nu se poate etc- acel ceva se va implini daca am incredere , imi pun intentia si las Universul sa lucreze.
Si indiferent cat de greu a fost procesul pe alocuri, de cate zile de plans si de durere interoara am avut, de cat de confuza m-am simtit uneori sau chiar rau fizic , a meritat si merita. Setea , curajul si curiozitatea mea, credinta si implicarea mea nu s-au oprit niciodata din a ma conduce catre mine. Si cunosc astfel de oameni care imi sunt prieteni, care imi sunt clienti si pentru care am admiratia si in acelasi timp, bucuria de a le fi alaturi.
Imi amintesc de o clienta care a ajuns in punctul in care i-am zis ca e nevoie sa mergem exact acolo unde o doare, exact in disperarea aia si plansul ala care se repeta in viata ei. A zis ca nu vrea sa se mai intoarca acolo, ca e prea greu si ca vrea sa lase in urma acele lucruri. Si eu am raspuns : atunci nu esti pregatita sa te vindeci. Inca nu te doare cu adevarat.
Dur sau nu, asta este realitatea. Nu putem ocoli, sterge, evita consolandu-ne din mental cu ideea ca „am trecut peste”, „am rezolvat”, „am last in urma” . Daca situatia, starea apare iar si iar inseamna ca nu ai rezolvat nimic ci doar vrei sa crezi asta pentru ca ti-e teama sa iti vezi monstruletii din dulap.
Ei, cand esti dispus sa ii vezi , sa ii cunosti, sa vorbesti cu ei, sa ii scoti afara din dulap si nu mai stai in scuze atunci esti pregatit. Atunci va aparea profesorul. Cand
vei ajunge sa zici : de abia astept urmatoarea provocare, abia astept sa vad cine sunt cu adevarat si nu doar sa o zici ci sa te arunci in tine…atunci esti pregatit sa iti schimbi , cu adevarat viata si situatia in care te afli.
Pana atunci …sunt scuze, multe cursuri si carti citite fara aplicare reala, multe evenimente la care pariticipam fara sa luam ceva cu noi , cu adevarat, multa vorba si putina actiune/motivatie/implicare reala.