Etichetă: minte
Dincolo de minte
Adina a închis ochii și a intrat în meditație. Are deja experiența asta și i se întâmplă ușor să se conecteze cu profunzimile ei și să vadă ceea ce Intuiția îi arată.
Când am întrebat-o “ când te-ai mai simțit speriată și încordată?” a văzut un bebeluș singur într-un spital . Era ea într-un incubator, singură cuc.
După câteva întrebări și emoții în care am stat cu prezență mi-a spus că nu vrea să fie aici, că vrea să se întoarcă, nu îi place aici pe Pământ. Atunci am condus-o înapoi, în spațiul în care era înainte să vină pe Pământ pentru a vedea de ce a ales să vină aici.
“Simt nevoia să fiu ceva mai mult, vreau să merg acolo ca să învăț” mi-a zis. Apoi am întrebat-o care este raportarea ei la Dumnezeu, ce simte în legatură cu el. “Am nevoie de o validare de la El” a zis. Și atunci i-am spus să îi strige : Heeii, Tată, am nevoie de tine! Unde ești?” Și răspunsul a venit prin gura ei : “sunt aici cu tine tot timpul” a zis EL. I-am zis Adinei să pună mâinile acolo unde ÎL simte pe El . S-a îmbrățișat…peste tot. Și atunci am zis : rămâi în îmbrățișare, dă-ți voie să te contopești în El, în iubirea lui, lasă controlul și fii împreună cu El acum. Simte-L în tot corpul. Lacrimi line au curs pe obrazul ei și un plâns eliberator a urmat. A rămas așa o vreme ,am stat în tăcere. Apoi i-am zis să întrebe : de ce vreau să merg pe Pământ? “Pentru ca să aflu cine sunt, să il regăsesc pe El, să îmi regăsesc conexiunea cu El” a zis stins. ȘI am mai lăsat câteva minute de tăcere pentru a integra aceste cuvinte.
Apoi i-am zis : cu această iubire și înțelegere vino acum în corpul tău și vezi bebelușul din incubator. Ia-l în brațe și spune-i“ nu ești singur, sunt aici, sunt lângă tine mereu, te iubesc” “Ține-l în brațe și oferă-i ceea ce n-a avut când era mic, oferă-i ceea ce Dumnezeu îți dă ție. Atât timp cât simți că bebelușul are nevoie rămâi acolo cu el.
În această sesiune mintea a intervenit de câteva ori spunând lucruri de genul: ce-i asta, nu e real, cine ești tu, cine te crezi etc. Este normal. Mintea nu este echipată să înțeleagă treburile inimii.
Reconectarea cu noi, cu esența, cu Dumnezeu este o treabă a inimii și a experienței trăite pe propria piele. Și de fiecare dată când am fost martoră la ea, după ce am trăit- o și eu ,a fost uluitor. Cineva chiar a exclamat după sesiune : aaaha, deci așa mă conectez cu iubirea de care am nevoie și nu mai trebuie să o cerșesc de la alții.
Dumnezeu/Divinitatea/Esența este dincolo de minte și dincolo de fizic. Cine este pregătit să meargă în călătoria către el însuși va înfrunta îndoielile minții,îndoielile celorlalți, neîncredere pe alocuri și chiar aruncare cu “pietre” din partea celor care sunt în minte și nu au trăit experiența inimii.
Este nevoie de curaj , asumare și încredere în proces pentru a ajunge dincolo de minte și a trăi IUBIREA, uniunea , Esența. NU e o chestiune pentru cuvinte și pentru a fi descrisă pentru că e mult prea sărac vocabularul.
Odată refăcută această conexiune vei avea mereu în tine busola aceea, acel Ceva care te va conduce, care te va ajuta să te simți în siguranță chiar dacă totul se prăbușește, acel Ceva care îți va șopti că totul este și va fi bine indiferent de ceea ce urmează. îl vei avea pe El și pe Tine cu tine tot timpul și este tot ce ai nevoie că să mergi înainte și să descoperi și mai mult. Este tot ce ai nevoie ca să rămâi în procesul căutarii de sine și al eliberării de sub toate hainele pe care le-ai purtat și crezut ale tale până acum.
La fel cum Dumnezeu ne iubește necondiționat și ne oferă siguranța și prezență așa putem face și noi pentru noi, pentru părțile din noi care sunt rătăcite, în întuneric, speriate, imature, traumatizate.
Cine este dispus să îl descopere pe Dumnezeu și să treacă de condiția limitată a minții se va găsi pe sine cu adevărat. Dincolo de minte ești Tu, este realitatea și pacea căutata. Și toate astea sunt accesibile oricui dorește să se cunoască.
Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:
Calea inimii
Am fost la un moment dat la un atelier si din una in alta iata ce am „aflat” :Cu cat imi spune lumea ca sunt mai nebuna, mai ciudata, cu atat imi dau seama ca sunt pe drumul meu.
Drumul nostru- al celor care simtim si ne ghidam dupa ceea ce simtim este diferit de cel al multora, a celor care gandesc si care rationalizeaza. De ce? Pentru ca a simti este ceva demult uitat, a actiona pe baza instinctului si a vocii interioare pare o nebunie. Si de cate ori nu mi s-a spus : esti naiva, esti cu capul in nori, esti prea emotionala, nu gandesti logic, vor profita toti de tine si asa mai departe…pot continua vreo doua pagini.
Asa sufletul meu s-a facut mic, inima mea a inceput sa bata singura fara ca eu sa o mai aud, sa o mai caut sau sa o mai inteleg. Plangeam si nu stiam de ce, eram trista si nu stiam de ce, mergeam pe un drum pe care nimic nu parea ca se leaga, nimic nu imi mai aducea bucurie si tot nu intelegeam…rataceam pur si simplu ghidata de mintea mea care imi spunea tot felul…sustinand ceea ce mi-au spus de-a lungul timpului mintile altora…astfel ca m-am pierdut pe mine.
Stiti acei oameni care la un moment dat in viata lor spun „nu ma mai regasesc”, „nu mai stiu cine sunt”, „am obosit”, „am trait parca alta viata” ? Acei oameni care pur si simplu pleaca de la job sau isi parasesc prietena/sotia si pleaca in China sau in Tibet sau se duc la manastire? Aceasta este inceputul trezirii, un semn ca nu au fost pe calea lor, ca au ratacit, la fel ca si mine prin lume fara substanta si iubirea inimii. Acestia sunt cei norocosi, cei care se vor regasi pas cu pas si viata ii va rasplati. Sunt atatia altii care vor dormi mereu…care nu vor intelege nicioadata sau cel putin nu in viata asta ca nu mintea este cea care ne va duce spre eliberare, implinire, fericire.
Incep sa ma regasesc, incep un drum nou pentru ca am inteles ca eu eram pe drumul meu si ca i-am lasat pe ceilalti sa ma conduca. Am inteles ca intuitia, vocea interioara este cea care stie mereu ce avem de facut si ne duce pas cu pas pe drumul nostru. Sa nu credeti ca este ceva usor, ca poti intr-o buna zi sa te trezesti si sa faci tot ceea ce simti ca e bine pentru tine. Vor fi piedici, vor fi ramasite ale mintii, ganduri care vor face tot posibilul sa te intoarca, sa-ti spuna ca esti nebun, sa devii realist, sa termini cu prostiile…vor fi situatii si oameni fata de care vei simti in continuare furie, dezamagire si va dura pana ce vei ajunge la a simti iubirea. Pentru ca da, acesta este scopul- iubirea de sine, iubirea a tot ceea ce este viu, a darui, a face bine, a merge impreuna cu viata si nu importriva ei. Oricat de absurd si nebunesc suna o inima care bate in acord cu fiinta noastra si emana iubire este o inima fericita si acestia sunt cei ce vor fi rasplatiti. Cei care daruiesc si merg in iubire vor primi toate bogatiile necesare lor fara a depune eforturi.
„Cei care dau tot vor primi tot” 