Slide toggle

Welcome to Zass

Zass is a powerfull WordPress / Woocommerce theme with a modern, pixel perfect design suitable for handmade artisans, craft businesses and portfolio websites.

This is a custom, collapsible widget area. Use it like any other sidebar and easily place any number of widgets here.

Etichetă: programe

Eu sunt altfel

M-am nascut invers adica cu picioarele inainte. Nu oricine se naste asa…am fost diferita din primele secunde ale vietii mele.

Mai tarziu mi s-a spus ca toata lumea se aduna in jurul meu, ca aveam ceva….si apoi ca eram altfel inca de mica.

Inconstient acest program a rulat in toate aspectele din viata mea. Am fost o rebela, o adolescenta „dificila”, rockerita, impotriva tuturor, altfel..

Am vrut sa dau la psihologie si pe vremea aia dintre cunoscutii mei nimeni nu dadea acolo…altfel..

Am fost in gasti de prieteni complet diferiti de mediul meu natural, de asteptarile sau indrumarile parintilor ….eram cu cei considerati paria….altfel…

Am ajuns sa practic terapia cu ingeri – ceva mai putin cunoscut si considerat diferit, altfel….M-am tinut cu dintii de aceasta definitie a mea.

Mi-a fost greu cand drumul m-a indreptat catre a lucra cu femeile…nu era suficient de altfel..

Aveam viziuni cu mine vorbind multimilor, fiind un inspirator, un model…un mentor si un om deosebit…altfel.

Misiunea mea nu era una oarecare ….nicidecum. Eu eram speciala.

AM studiat extrem de multe ramuri, terapii, am acumulat foarte multa cunoastere, foarte multe abilitati incat cineva imi spunea : eu nu stiu unde mai incape atata….deci ma simteam minunat…altfel…

Am inceput sa lucrez cu oamenii intr-un mod diferit de al oricui pe care l-am cunoscut pana acum …altfel…

Credeam ca stiu cel mai bine, ca am raspunsurile, „ca ca mine nu exista”….si din acest „altfel” am ajuns si un pic aroganta si un pic egoista si un pic nerabdatoare si lipsita de intelepciune. Eu eram miezul.

Universul nu a incetat sa-mi aduca oglinzi, oameni care se considerau diferiti, rebeli si care ma cam derajau. Oricine stia mai bine decat mine, oricine se considera special…declansa in mine rezistenta, deranj…

 

La un moment dat ...am simtit ca sunt deconectata si ca nu daruiesc asa cum mi-as fi dorit, din spatiul in care mi-as fi dorit. Am realizat ca ma plasez undeva prea sus, ca am asteptari de la mine prea mari, ca am construit o imagine pe care doamne fereste sa o sparg….si am inceput sa ma rog pentru….smerenie.

Asta venea cap in cap cu „altfel”…cu a fi eu deosebita. Aveam vise marete de a ajunge cineva…ca doar cei care-s deosebiti, speciali trebuie sa ajunga cineva …nu asa oricum oricine.

 

Si iata-ma in marele moment de AHA – in care imi vad viata si in acest timp in care realizez ca baza vietii mele a fost „eu sunt altfel” …ca toate actiunile, dorintele, felul de a ma purta, de a raspunde….corespundea perfect programului. Il puneam in scena de minune si imi reconfirmam de fiecare data ca asa este….In acest moment de Aha- am vazut cum in interiorul meu, la nivelul pieptului un zid din caramizi se surpa…cade pur si simplu cu zgomot…atunci am plans si am ras deopotriva. 

Astazi renunt la a fi altfel- deosebita, speciala si aleg sa fiu smerita, simpla si traitoare…mai putin cunoscatoare. Aleg sa imi traiesc viata asa cum este ea si cum mi se va desfasura in acord cu planul sufletului meu si al divinitatii…Aleg sa invat sa ma bucur de simplu, de a darui, de a fi…fara pretentii.
Sper sa-mi iasa.
Daca ma vezi „altfel” sa-mi atragi atentia.

 

 

Te invit sa ramai langa mine completand campurile de mai jos spre a te abona la newsletter si a primi materiale exclusive.  Nu neaparat altfel…dar ca mine.

Cand devii parintii tai…

Nimic nu se compara cu experienta, cu a trai intreg procesul de cunostere proprie. Nimic nu se compara cu acel moment in care intelegi, constientizezi dupa luni sau ani de intrebari si cautari.

Imi vine in minte poza aceea cu icebergul, foarte mult in apa si doar un varf afara, vazut. Este analogia perfecta pentru ceea ce suntem si noi ca fiinte. Putin se vede, mult este in nevazut.

psihologie-transpersonala.pngTraim , unii constient , atent, prezent , altii intr-o semiconstienta. Daca e sa vorbesc strict psihologic, suntem cu totii constienti de ceea ce stim, de starea de veghe ( treaza, de peste zi). Credem ca asta suntem noi – ceea ce gandim, gandurile noastre, ceea ce simtim, emotiile, starile noastre si comportamentul nostru. Credem ca asta e tot. Cu exceptia faptului ca nu e nici macar jumatate din ceea ce suntem cu adevarat.

Purtam in subconstient si inconstient atat de multe programe, tipare, credinte , atat de multe treburi subtile , nevazute, neconstientizate incat e o continua provocare sa te cunosti pe tine.

Poate ca stiti acea dorinta a voastra de a nu vrea sa fiti precum parintii vostri, unii dintre voi, de a nu vrea sa repetati povestea lor. Si eu am zis asta si am si crezut multa vreme ca nu o fac. Mai ales dupa ce m-am „trezit”. De cand lucrez cu mine am vindecat atatea aspecte ale fetitei interioare, femeii, laturii masculine, arhetipal, pe neam etc….incat ai putea zice ca sunt vindecata 🙂 Imi vine sa rad cand scriu asta. Nu glumeam cand spuneam ca e un proces de o viata sa te cunosti pe tine, sa te regasesti, realiniezi cu ceea ce esti cu adevarat.

Avem de multe ori impresia ca suntem mai buni, mai altfel…mai ales cand suntem „spirituali” si meditam, mergem la cursuri, citim. NU este un adevar absolut. Si asta o traiesc pe pielea mea cu fiecare piatra intoarsa, trauma sau credinta vazuta, acceptata, vindecata.

Suntem mai mult decat credem parintii nostri. Devenim ca ei tot mai mult si mai pe nesimtite odata ce inaintam in varsta. Nu ne dam seama. Habar nu avem cand se strecoara in noi si in viata noastra acele ganduri, imagini, actiuni, gesturi, tipare care imita perfect , poate cu mici diferente, pe cele ale mamei sau tatalui nostru.
Inconstientul este o forta extraoridinara, fascinanta de unde ies atat de multe incat sunt inca uimita.
Te incurajez sa fii acum mai atent un pic la tine, la cum esti, la ce ai devenit, la ce si cum gandesti sau actionezi si sa vezi , sincer, cat de mult semeni cu parintele de acelasi sex. Nu e o chestie nici de negat , nici de speriat, doar este.

Asa ca, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa il accepti. SI eu m-am trezit tam , nisam cum ma uitam la mine tot mai mult cu negare, cu suparare, cu nemultumire, mai ales vizavi de trupul meu. Si mai ales ca de la un moment dat incoace el a inceput sa fie ….mai voluminos. Eu nu ma stiam asa. Si usor , usor am realizat ca nu imi mai place de mine. Am cautat motive, cauze, am intrebat, am lucrat pe o gramada de frici , de emotii, de situatii care mai de care. Si tot nimic.
Am acceptat la un moment dat ca sunt asa cum sunt si am zis Doamne imi doresc doar sa inteleg cauza, sa aflu ce se intampla in interiorul meu de fapt. Si cum Dumnezeu e minunat , a si venit cu raspunsul, intr-o discutie aleatorie, la telefon , cu un prieten. Asa , pur si simplu. AM inteles intr-o ora cat n-am inteles in tot timpul in care ma tot intrebam.

Deveneam mama mea. Incet si sigur. O multime de proiectii si frici ale ei, o multime de photo-6.pngdorinte refulate pe care le avea au ajuns …la mine inca din burta. Acolo, in burta ei, in timpul sarcinii, frica. S-a intamplat ceva atunci cu ea si in relatia ei cu tata, cu sotul ei care a schimbat dinamica dintre ei. S-a intamplat ceva acolo care a determinat , inconstient, bineinteles, ca eu sunt vinovata, ca eu trebuie sa ma rusinez de mine si ca eu voi repeta astfel tiparul relatiei lor in relatiile mele. Asa ca am trecut la treaba si am dat acest val al iluziei deoparte, am meditat si am cerut , am hotarat apoi ca eu nu sunt resposabila pentru relatia lor , ca eu vreau ca orice tipar al lor sa inceteze a se mai manifesta in mine si in relatiile mele. Le-am comunicat , mental, „gata, pana aici, rezolvat-va propriile lucruri nerezolvate si nu le mai proiectati pe mine „.

Asta ma duce cu gandul la un video pe care l-am vazut curand in care se explica , cum, intr-o familie  , unul dintre copii va fi cel care va prelua si manifesta toate problemele acelei familii, devenind oaia neagra, cel rebel, pedepsit, neinteles. Vai ce m-am mai recunoscut aici. Tot ceea ce parintii nu si-au rezolvat, chiar si bunicii daca s-a crescut cu ei, tot ceea ce ei nu isi asuma, nu vor sa vada, nu isi regleaza , paseaza inconstient asupra copilului care va arata/manifesta toate acestea fiind un copil , sa zicem, neascultator.:)

Si iata cum , vorbesti, gandesti si actionezi, t modelezi fizic, mental si emotional, fara ca macar sa iti dai seama , ca si parintii tai. Sunt atat de puternice toate acele credinte , tipare , emotii subtile pe care le preluam, din generatie in generatie, pe care le asimilam si care se manifesta prin noi, iar si iar….Ajungem sa traim cumva stiind sau simtind ca nu suntem noi insine, ca ceva nu e la locul sau in interiorul nostru. Ajungem sa nu mai facem ce ne placea, sa nu mai fim cum eram, sa ne pierdem din multe ale noastre si nici macar nu ne dam seama. Si culmea, o parte din toate astea se intampla datorita transmiterii si preluarii inconstiente de programe, tipare, credinte de la parinti. Inca din sarcina. Da, da, sa nu credeti ca nu conteaza ce face mama, cum se simte ea, ce gandeste, ce traieste, la fel si tatal, cat copilul este in burta. Conteaza foarte mult.

Asa ca va indemn sa va uitati mai atent la voi si vietile voastre, la parintii vostri, la tiparele create acolo si la tot ce ati invatat. Procesul de regasire/vindecare/realiniere/ este de durata, este migalos, este continuu si plin de surprize. Daca doresti sa fii cu adevarat Tu, sa te regasesti cu adevarat, sa devii acea fiinta echilibrata, armonioasa, fericita mergi pe drumul asta, pas cu pas, curajos, cu incredere si perseverenta. Totul iese la iveala si toate constientizarile apar atunci cand iti doresti cu adevarat sa stii cine esti 🙂