Slide toggle

Welcome to Zass

Zass is a powerfull WordPress / Woocommerce theme with a modern, pixel perfect design suitable for handmade artisans, craft businesses and portfolio websites.

This is a custom, collapsible widget area. Use it like any other sidebar and easily place any number of widgets here.

Etichetă: regasire

Sinceritatea cu tine iti va permite sinceritatea cu el. Relatia cu tine iti va aduce o relatie cu el.

M-am asezat in scaunul meu dupa o remarca facuta in timpul mesei si am luat caietul si pixul in mana. Asa obisnuiesc sa imi rezolv situatiile, confuziile….Am inceput sa scriu si in timpul asta cateva lacrimi mi-au curs pe obraz. M-am oprit si am zis : Doamne , te rog, ajuta-ma sa vad ce am de vazut aici, sa termin odata cu subiectul asta! Da-mi claritatea de care am nevoie sa il rezolv!

Si am ramas cu ochii in gol! Flashuri au aparut in interiorul meu , pe de-o parte simtite pe de alta, in imagini. O poveste mai veche a mamei mele mi se desfasura in fata ochilor interiori cumva …si vedeam cum eu eram ea si sotul meu era el, iubitul mamei ….acum in prezent. Am realizat cat de bine am preluat si am jucat acest tipar al relatiei ei si ce multa inchidere, teama mi-a adus vizavi de barbati, ce multa raceala si respingere fata de cel cu care imi impart viata ..Ce era mai dureros era faptul ca realizam constient fiecare reactie a mea, fiecare departare dintre noi, fiecare moment de evitare sau respingere, fiecare ton diferit….le vedeam pe toate insa nu stiam de unde vin si de ce se intampla asa…Eu nu ma stiam asa.

Am izbucnit in plans si m-am ridicat, m-am dus pe canapea si l-am luat langa mine spre a ma cuibari in bratele lui. M-a tinut asa cred ca mai bine de 20 minute , timp in care doar am plans si mi-am suflat nasul si in interiorul meu realizam ce om minunat am langa mine. Realizam cum e de prezent, cum ma sustine, cum e acolo pentru mine fara sa puna nici o intrebare, cum ma simt atat de Acasa, de inteleasa, de primita in bratele lui. Si in acelasi timp imi spuneam : iarta-ma, esti atat de minunat- i-am spus-o si lui atunci cand am reusit sa nu mai plang.

 

Observam cum plang toata durerea mamei si e femeilor dinainte, durere neplansa in situatii nespuse , traite numai de ele care au creat inchidere, reticenta, respingere si perceptii atat de greu de dus intr-o relatie despre barbati. Am cazut in acest tipar fara sa realizez. Barbatul devenise agresorul meu. Orice gest de afectiune, de senzualitate, orice compliment sau atingere ma facea sa resping si sa ma retrag in dezgust.

AM observat asta de fiecare data si m-am intrebat de unde vine…Am avut rabdare sa vad scenariul cum se desfasura si cum , incet, incet aparea separarea, indepartarea, evitarea chiar daca nu mi-a fost usor. In timpul asta eu vedeam, analizam, cautam cauze si raspusuri. Am vazut cum….situatia traita de cineva in trecut in raport cu barbatii si sexualitatea, situatie nerezolvata, neprocesata constient…ramane intiparita si se transmite apoi mai departe, mie. Si asa am intrat intr-un rol care nu era al meu si pe care il jucam excelent, la fel si el. Spunea exact ce trebuia si facea exact ce trebuia pentru ca eu sa reactionez in tiparul ala…pentru ca rana sa fie vizibila si tot mai mare.

Plangeam in bratele lui unde era cald si unde primeam tot ce aveam nevoie si spuneam: eu nu sunt tu, el nu este el, noi nu suntem voi! Ma eliberez de acest tipar acum! Dau drumul fricii, judecatii, respingerii, dezgustului si asocierilor dezechilibrate, ma eliberez de toate tiparele trecutului si ma deschid inima si pantec catre barbatul de langa mine. 

Plangeam si realizam cum se destrama relatii peste relatii din aceasta cauza, cum oamenii se instraineaza si nu stiu ce de, nu stiu sa vorbeasca despre asta, nu stiu sa se primeasca unii pe altii, nu stiu de unde vin…comportamentele, cuvintele, gandurile. Si instrainarea se instaleaza pe nesimtite si evitarea , negarea ei e si mai dureroasa. Asa apare singuratatea in doi, asa apar amantele, asa apare amicitia , colegii de apartament, asa apar certurile infinite sau resemnarile adanci.

 

Am ramas imbratisati , ne-am sprijinit fruntile una de alta si ne-am regasit. Apoi am povestit. Apoi am deschis o sampanie si am sarbatorit inca o lectie, etapa, inca un dans dus la final.

A fost cea mai vindecatoare imbratisare. A fost cea mai sustinatoare imbratisare, cel mai intim moment, cel mai vulnerabil si mai plin de compasiune si apropiere. A fost un moment pe care il pretuiesc si care in casa noastra se intampla ori de cate ori dansul ne poarta un pic prea departe de centru.

Este atat de vindecator sa fii vulnerabila in bratele partenerului tau, sa plangi din toata inima, sa ii spui cat ai gresit fara sa vrei, sa iti ceri iertare, sa ii spui cat e de minunat, sa nu spui nimic….sa fii sustinuta. E vindecator sa ai increderea ca esti primita de fiecare data, ca esti auzita de fiecare data si ascultata, ca esti sustinuta sa fii tu si sa te dezbraci de orice rusine, jena sau iluzie a puterii…

Este vindecator sa construiesti asa ceva si a randul tau sa fii tu cea care il primeste pe el in acelasi fel cand el este vulnerabil si plange in bratele tale.

 

Despre asta este intimitatea. Despre asta este relatia constienta. Despre asta este evolutia in doi. 

Nu lasa tacerea si evitarea sa va instraineze. Nu lasa corpul sa se inchda. Nu lasa inima sa se inchida. Nu lasa pantecul sa se inchida. Si daca observi ca s-au inchis cauta-te….sa te reunesti cu ele din nou, sa poti sa te deschizi din nou, sa poti sa fii langa el din nou in toata vulnerabilitatea ta , chiar daca nu stii raspunsurile. Sa te lasi sa fii goala de prejudecati si temeri, constienta ca doar asa iti esti tie prietena, sprijin, adevar si astfel, si el iti poate fi.

Relatia incepe cu tine. RElatia constienta cu tine poate aduce o relatie constienta si cu el. Tot ce iti faci si dai tie ii dai si lui inconstient. Felul in care tu te tratezi e felul in care el te va trata. Constientizeaza-te, fii prezenta in tine si in viata ta, cauta-te pe tine inainte sa il cauti pe el. Ai grija de tine. Doar fiind in sinceritate cu tine vei putea sa fii in sinceritate cu el. Doar fiind in relatie cu tine vei putea fi in relatie cu el.

Sa vedem ce ne rezerva urmatoarele zile ale vietii noastre. Suntem pregatiit sa dansam impreuna in acceptare, deschidere, sustinere si iubire.

 

Din inima,
Anca Lavinia

cu autenticitate feminina

 

Daca esti pregatita sa pasesti catre tine mai constient, mai prezent, sa construiesti aceasta relatie de sinceritate ,sustinere , inceredere cu tine scrie-mi. Sunt aici sa te sustin. Gasesti detalii in sectunea Servicii a siteului.

Te invit si pe pagina de facebook, Anca Lavinia Florea., pe canalul de Youtube, Anca Lavinia. .

 

Daca vrei sa ramanem impreuna in comunitate, sa primesti materiale si articole exclusive aboneaza-te la newsletter mai jos.

Transformare Feminina – e vremea TA!

In fiecare an in apropierea zilei mele de nastere incep sa fiu si mai atenta la mine si la unde sunt, la care este etapa de viata in care ma aflu si incet, incet, de ziua mea, sa imi daruiesc timp sa fac introspectie, sa scriu , sa vad cum a fost anul ce se incheie, sa imi pun intentii, sa fiu cu mine, realmente, departe de aglomeratie si de complezente.

Anul asta observ pasii mari catre Femeia din mine. Observ lucrul intens pe care l-am facut pentru a ma regasi, elibera, reimprieteni cu mine ca Femeie. Si asta a adus mari schimbari in interior, in perspectiva si chiar in cariera, in drumul pe care merg si ce e cel mai frumos- in motivatia si sensul pe care il cautam.

Astazi vreau sa-ti impartasesc un adevar poate ca dur sau poate provocator : uram deopotriva femininul si masculinul , femeile si barbatii.

Este o constatare dupa sute de ore de lucru cu clientele mele, cu mine, dupa sute de ore de invatat, cercetat, experimentat.

Aparent zicem ca nu e asa, ca n-avem nici o problema cu feminitatea, cu femeile si energia feminina sau cu cea masculina. La o discutie mai atenta vom descoperi tone de furie si chiar ura in interiorul nostru, durere si suferinta, respingere in ceea ce priveste ambele energii.

De ce? Atat datorita felului in care am fost crescuti si a relatiei cu parintii nostrii cat si a mostenirii ancestrale, a tiparelor si emotiilor transmise din generatie in generatie ( cum ar fi frica fata de barbati – nu am intalnit femeie care sa nu o aiba adanc inscrisa in ea pana acum). Mai este aspectul mai intalt prin care , bineinteles, ne alegem aceste lectii si vom trece prin aceste stari, tipare, situatii de viata.

Insa pe noi ne intereseaza si ne doare ce e acum, in viata noastra. Si atata timp cat nu avem relatiile pe care ni le dorim, ne simtim singure, prea obosite, stresate, cu prea multe de facut, indepartate de soti, de iubiti, de noi insine , in critica permanenta si lipsa de blandete sau conectare cu sufletul nostru, cu trupul nostru, cu sexualitatea noastra, cu noi insene, inseamna ca ceva undeva, pute.

Vestea e ca ceea ce pute e in interiorul fiecareia dintre noi si deci, poate fi adresat, identificat, eliberat, lucrat si pe cat posibil, rezolvat.

Revenind un pic : uram femeile pentru ca am dezvoltat furie si multa suparare pe mama victima, slaba, supusa , chinuita sau pe cea lipsita de emotie, foarte critica, aspra,controlatoare, lipsita de feminitate si blandete. Uram astfel femeile senzuale, carismatice, sensibile, blande si care isi exprima emotiile si vulnerabilitatea ( sunt oricum extrem de putine).

Uram barbatii si energia masculina pentru ca am acumulat asta pe tatal absent, lipsit de afectivitate, distant si critic sau cel agresiv, abuziv ( fizic, emotional, psihic, sexual), alcoolic etc.

Iti mai dezvalui un secret: Oricat ai zice ca ai avut o copilarie buna, frumoasa si oricate justificari si scuze ai gasi pentru comportamentul alor tai- ai rani peste rani si emotii ingropate in copilul din tine care acum iti afecteaza viata de adult si relatiile. Toate le avem. Si putem face ceva in privinta asta.

Pe langa mama si tata exista impregnata o frica foarte mare pe care o simtim in adancuri de energia masculina datorita secolelor de supunere, abuzuri, oprimare si tratament al femeii complet dezechilibrat, abuziv. Toate astea ne-au ramas in structuri si ne fac sa dobandim tot felul de comportamente fata de barbati, sa avem dezechilibre sexuale majore.

 

Pana acum am inteles ca treaba nu e chiar asa de roz pe cum ne mintim singure ca e sau pur si simplu poate ca nu am stiut , nu am avut idee, nu am intrat in contact cu astfel de informatii pana acum. Nu am stiut sa ne acordam timp si atentie sa ne uitam serios in interior si sa ne punem intrebari. Oricum ar fi, e ok. Conteaza ce faci de acum inainte, ce usi permiti sa se deschida in tine si cat de mult iti acorzi valoare ca sa te apuci de tine- pe bune.

Toate astea se pot identifica si elibera, viata ta se poate imbunatati, relatia cu tine poate fi din ce in ce mai buna, golul se poate estompa, dependentele se pot rezolva, emotiile negative se pot gestiona etc…DOAR daca TU VREI si faci ceva in sensul asta.

Devino mai constienta intai de tine, ofera-ti mai multe momente de liniste in care sa te intrebi, sa reflectezi, sa stai cu tine.

Incepe si accepta-ti emotiile, identifica-le, numeste-le, uita-te la ele, nu le mai ignora. 

Fa-ti o evaluare a relatiei tale cu tine , a relatiei tale cu ceilalti, a vietii tale si a puncului in care esti. Fii sincera , realmente. 

Ofera-ti ceva mai multa blandete. In engleza e expresia Cut yourself some slack. Da-ti voie, relaxeaza-te. 

Cauta ajutor – mergi la un terapeut, la un psiholog, oriunde consideri ca poti primi sprijin. Incepe de undeva. 

Meriti sa iti acorzi timp, meriti sa fii fericita, meriti sa fii cea mai buna prietena a ta, sa simti iubirea si sa o primesti, sa ai relatii infloritoare, sa ai toti banii de care ai nevoie, sa faci numai ce-ti place si sa castigi din asta. Meriti absolut tot ce e mai bun. E nevoie insa, intai sa incepi sa cureti toate cele care spun ca nu meriti 🙂 Sa fii dispusa sa intorci privirea in interior si sa faci munca. Pentru tine. Pentru Sufletul tau. Pentru viitorii tai copii. Si nu conteaza ce varsta ai. Nu-ti mai gasi scuze! 🙂

Imi doresc sa sprijin cat mai multe femei sa se regaseasca, sa isi regaseasca zambetul, stralucirea, increderea, bucuria. Sa iasa de sub frici, furii, suparari, durere, sa isi vindece copilul inteiror si relatia cu parintii si cu ea insasi, sa isi recunoasca si impace , accepte, corpul, sexualitatea si chiar sa isi descopere energia sexuala si adevaratul potential creator.

Imi doresc sa contribui la trezirea feminina si la imputernicirea feminina – sa iesim de sub toata oprimarea , negarea, evitarea, frica si dependentele in care am stat atata vreme. Si cand spun imputernicire spun putere personala, incredere , sensibilitate, conectare emotionala, abundenta.

 

Intoarce-ti privirea catre tine si incepe drumul spre inima ta, spre Bucurie si Implinire. Meriti. Nu mai astepta, este vremea ta!

 

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

Ai în tine poarta dintre lumi femeie!

Cineva mi-a scris nu demult despre dorința ei ca eu să susțin o meditație de curățare și binecuvântare a pântecului pentru cele care doresc să fie mame. Am zis că mă voi gândi la asta. Încă o fac.

Până la materializarea acestei întâlniri și meditații ofer aceste gânduri din inimă.

Pântecul este locul sacru al femeii, este spațiul din care Universul ia naștere. Fiecare dintre noi venim dintr-o dimensiune nevăzută și până ce intrăm în cea văzută, fizică prin nașterea propriu-zisă trecem prin tărâmul sacru și misterios din pântec.

Pântecul este poarta dintre lumi, canalul prin care nevăzutul devine văzut, prin care imaterialul devine material.

Prea puține femei mai sunt astăzi conectate cu pântecul lor. Tratăm acest spațiu ca pe ceva normal , ca pe o parte fizică a corpului nostru și îl luăm de bun fără a-i acorda vreo atenție specială. Cu excepția momentelor când ceva este în neregulă și ajungem la ginecolog sau mai rău.

Pântecul /uterul și tot spațiul interior aferent corespunde chakrei 2, chakra Sacrală, până și numele ne sugerează ce fel de spațiu este. Această chakra, situata la două degete sub buric are forma unei pâlnii ce iese atât în față cât și în spatele nostru în chip văzut pentru cei mai sensibili dintre noi, cu acces la lumile subtile. Centrului sacral îi corespunde elementul apă și organul corespondent conform medicinei chineze este rinichiul. Acestea sunt doar câteva date tehnice să le numim așa.

Acest sediu corespunde de asemenea plăcerii, energiei feminine, creativității, bucuriei vieții, sexualității. Când el nu este îngrijit corespunzător atunci funcționează dezechilibrat și apar problemele de sănătate de natura fiziologica- disfuncții sexuale, chisturi, polipi, cancere , dureri diverse sau de natură emoțională, lipsa poftei de viață, a bucuriei, incapacitatea de a primi și simți plăcerea, lipsa creativității și a bucuriei de a fi.

Când nu dăm suficientă atenție acestor zone din viața noastră  avem de suferit. Pe lângă toate astea aici se așează minunata emoție numită rușine . De ce? Pentru că purtăm cu noi ani și ani de rușine pe care am primit-o de la mamele noastre, bunici, străbunici și toate strămoașele noastre.

Pe linia neamului primim toate acele tipare, răni, credințe limitative despre plăcere, sex și sexualitate, despre bărbați, femei și raportarea noastă la aceste subiecte se face prin filtrele femeilor dinaintea noastră.

Ce se întâmplă atunci când ne trezim și începem să ne uităm mai atent la noi, la credințele noastre, la pântecul nostru, la emoțiile noastre? Începem să curățăm, să identificăm tot ce nu ne aparține de fapt, ne regăsim propriile credințe care ne ajută, ne redescoperim pe noi, femeile care suntem mai mult decât fizic și decât tipare preluate.

Dacă ne dorim copii e bine să devenim atente la toate aceste aspecte, să ne îngrijim de noi atât fizic cât și emoțional, spiritual, energetic. Este bine să învățăm să ne conectăm cu pâtecul nostru din nou, cu feminitatea din noi, să lucrăm rând pe rând ceea ce apare la suprafață și să eliberăm rușinea, frica, vinovăția, grijile, neîncrederea etc. Să facem curat în pântecul nostru. Vezi aici articolul cu acest titlu: http://ancalavinia.ro/6389-2/

 

Atunci când ne dorim copii și ei nu vin cauzele sunt multiple și țin de fiecare femeie în parte. Și aici nu mă refer la chestiuni pur fizice ci la cele non-fizice. Pot fi anumite lucruri care vin de pe neam, pot fi anumite blocaje interioare la nivel energetic și emoțional, pot fi tipare ascunse de gândire care rulează și ne spun altceva decât credem noi conștient etc.

Poți însă începe prin a pune mâinile pe pântecul tău, închide ochii și respiră profund. Rămâi acolo cu atenția câteva minute și vezi ce simți înăuntru, cum e acolo, care sunt stările care apar, culorile, flashurile, senzațiile. Fă asta zilnic.

Apoi uită-te la ceea ce crezi tu despre sexualitate, feminitate, corp, plăcere, copii. Notează-ți Descoperă cum te raportezi tu la toate acestea. Ia-ți timp pentru asta, stai în liniște, fii cu tine realmente.

Cum te raportezi tu la apă, câtă apă bei, cât de mult îți place apa, cât de des stai lângă sau în apă? Care e relația ta cu ea?

Cât ești de creativă? Cum este pofta ta de viață? Cât de bine te simți în corpul tău? Cum te raportezi la organele tale genitale, ce spui , crezi despre ele? Le cunoști?

 

Sunt întrebări la care să începi să îți răspunzi din suflet, cu maximă sinceritate pentru a vedea unde te afli acum în raport cu tine însăți,cu pântecul tău, acest izvor de viață, de Divin, de curățenie. Și te-aș mai întreba „Care este relația ta cu Divinitatea?”

Descoperă-te , simte-te, împrietenește-te cu tine, acceptă-te, iubește-te, îngrijește-te. Creează o reală relație cu tine, cu sufletul tău, cu inima ta, cu feminitatea ta, cu pântecul tău. Pas cu pas..inspirăăăăăă șșiiii expirăăăă ușșșșșșor.

 

Binecuvântată să fii!
 

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

Dincolo de minte

Adina a închis ochii și a intrat în meditație. Are deja experiența asta și i se întâmplă ușor să se conecteze cu profunzimile ei și să vadă ceea ce Intuiția îi arată.

Când am întrebat-o “ când te-ai mai simțit speriată și încordată?” a văzut un bebeluș singur într-un spital . Era ea într-un incubator, singură cuc.
După câteva întrebări și emoții în care am stat cu prezență mi-a spus că nu vrea să fie aici, că vrea să se întoarcă, nu îi place aici pe Pământ. Atunci am condus-o înapoi, în spațiul în care era înainte să vină pe Pământ pentru a vedea de ce a ales să vină aici.

“Simt nevoia să fiu ceva mai mult, vreau să merg acolo ca să învăț” mi-a zis.  Apoi am întrebat-o care este raportarea ei la Dumnezeu, ce simte în legatură cu el. “Am nevoie de o validare de la El” a zis. Și atunci i-am spus să îi strige : Heeii, Tată, am nevoie de tine! Unde ești?” Și răspunsul a venit prin gura ei : “sunt aici cu tine tot timpul” a zis EL. I-am zis Adinei să pună mâinile acolo unde ÎL simte pe El . S-a îmbrățișat…peste tot. Și atunci am zis : rămâi în îmbrățișare, dă-ți voie să te contopești în El, în iubirea lui, lasă controlul și fii împreună cu El acum. Simte-L în tot corpul. Lacrimi line au curs pe obrazul ei și un plâns eliberator a urmat. A rămas așa o vreme ,am stat în tăcere. Apoi i-am zis să întrebe  : de ce vreau să merg pe Pământ?  “Pentru ca să aflu cine sunt, să il regăsesc pe El, să îmi regăsesc conexiunea cu El” a zis stins. ȘI am mai lăsat câteva minute de tăcere pentru a integra aceste cuvinte.

Apoi i-am zis : cu această iubire și înțelegere vino acum în corpul tău și vezi bebelușul din incubator. Ia-l în brațe și spune-i“ nu ești singur, sunt aici, sunt lângă tine mereu, te iubesc” “Ține-l în brațe și oferă-i ceea ce n-a avut când era mic, oferă-i ceea ce Dumnezeu îți dă ție. Atât timp cât simți că bebelușul are nevoie rămâi acolo cu el.

În această sesiune mintea a intervenit de câteva ori spunând lucruri de genul:  ce-i asta, nu e real, cine ești tu, cine te crezi etc. Este normal. Mintea nu este echipată să înțeleagă treburile inimii.

Reconectarea cu noi, cu esența, cu Dumnezeu este o treabă a inimii și a experienței trăite pe propria piele. Și de fiecare dată când am fost martoră la ea, după ce am trăit- o și eu ,a fost uluitor. Cineva chiar a exclamat după sesiune :  aaaha, deci așa mă conectez cu iubirea de care am nevoie și nu mai trebuie să o cerșesc de la alții.

Dumnezeu/Divinitatea/Esența este dincolo de minte și dincolo de fizic. Cine este pregătit să meargă în călătoria către el însuși va înfrunta îndoielile minții,îndoielile celorlalți, neîncredere pe alocuri și chiar aruncare cu “pietre” din partea celor care sunt în minte și nu au trăit experiența inimii.

Este nevoie de curaj , asumare și încredere în proces pentru a ajunge dincolo de minte și a trăi IUBIREA, uniunea , Esența. NU e o chestiune pentru cuvinte și pentru a fi descrisă pentru că e mult prea sărac vocabularul.

Odată refăcută această conexiune vei avea mereu în tine busola aceea, acel Ceva care te va conduce, care te va ajuta să te simți în siguranță chiar dacă totul se prăbușește, acel Ceva care îți va șopti că totul este și va fi bine indiferent de ceea ce urmează. îl vei avea pe El și pe Tine cu tine tot timpul și este tot ce ai nevoie că să mergi înainte și să descoperi și mai mult. Este tot ce ai nevoie ca să rămâi în procesul căutarii de sine și al eliberării de sub toate hainele pe care le-ai purtat și crezut ale tale până acum.

La fel cum Dumnezeu ne iubește necondiționat și ne oferă siguranța și prezență așa putem face și noi pentru noi, pentru părțile din noi care sunt rătăcite, în întuneric, speriate, imature, traumatizate.

Cine este dispus să îl descopere pe Dumnezeu și  să treacă de condiția limitată a minții se va găsi pe sine cu adevărat.  Dincolo de minte ești Tu, este realitatea și pacea căutata. Și toate astea sunt accesibile oricui dorește să se cunoască.

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

Cand nu mai Faci vei Fii

În liniște mă întorc către Dumnezeu și către mine. În ascultare, observare și prezență.
Am făcut un experiment care este încă în derulare și te încurajez și pe tine să îl aplici: Stai în observare și nu mai FĂ. Nu planifica, nu te zbate, nu căuta să se întâmple ceva anume într-un fel anume, nu sări repede să răspunzi, să faci ceva , așteaptă în liniște. Nu mai FĂ, FII. Am înțeles acest a FI când m-am oprit din a -mi asculta mintea ce mă tot îndemna să fiu prima, să fiu văzută, să apar, să lansez, să scriu, să rezolv, să mă dau peste cap ca să iaă cum vreau eu.

M-am oprit și asta s-a întâmplat petrecând mult timp în natură și văzând că acolo în mod natural nu mai simt nevoia de a Face. Și când m-am oprit am observat cum lucrurile se întâmplă de la sine , cum ele vin către mine și se așează fiecare în felul său în locul său cu ușurință. Ceream ușurință.  Ceream bucurie. Dar nu mă opream din făcut.

Și nu ne oprim din făcut pentru că așa știm să funcționăm. Nici părinții noștri sau bunicii nu s-au oprit vreodată. Nu ni s-a spus că e bine să nu facem nimic și să contemplăm, să medităm sau să lăsăm Universul să ne aducă fix ce vine din starea de a Fi. Habar nu aveam. Și tot facem și apoi ne mirăm de ce suntem obosiți, stresați, de ce nu ne iese, de ce ne luptăm și totul e un chin.

Când m-am oprit s-a așternut liniștea. Asta vine și cu detașarea la pachet- de muncă, de client, de programări, de evenimente, de păreri, de vocea Egoului, de am sau n-am, de ce-o să fie sau nu. Teoretic știm ca e bine să ne detașăm. Practic nu prea ne iese. Pentru că nu avem suficientă credință. Eu am facut experimetul și am zis gata, nu mai fac, nu mai vreau, nu mai caut, nu mă mai agit, observ și mă relaxez, invăț prctic să mă detașez și să fiu blândă cu mine.  Și am văzut că era bine. Am văzut că așa îmi respect orele de dimineață când mă hrănesc citind, meditând, scriind, observând, stând în liniște. Am văzut că așa nu mai apare îngrijorarea și agitația că nu este, că nu am, că nu sunt, că nu se întâmplă. Și am mulțumit pentru că sunt și am și este. Am avut timp să observ.

Când m-am oprit sufletul meu a găsit vreme să respire și să se așeze. Mi-am dat voie să văd ce vine în rezonanță cu mine -cu a Fi și nu cu a Face. Și au venit lucruri minunate. E ca și cum s-au deschis niște porți și au început să curgă rezolvări, încheieri, eliberări, conștientizări majore, schimbări. Și toate minunate și pe toate le-am primit cu liniște.

Am înțeles că Făcând foarte multe mă pierd pe mine.

Am înțeles că Făcând îl pierd pe Dumnezeu și îmi pierd încrederea.

Am înțeles că Făcând pierd liniștea și relaxarea și nu are de unde să vina ușurința.

Am înțeles că Făcând nu dau timpului timp să curgă.

Am înțeles că Făcând în continuu nu are când să se așeze nimic și nu se petrec transformările pe care le doresc.

Am înțeles că motivația pentru acest a Face continuu este dorința de a fi văzută și iubită, de a conta, de a nu fi un nimeni. Adică Fac din Teama. A cui ? A copilului din mine nevindecat, neiubit, nevăzut, singur și trist. Și am meditat cu el.

Am înțeles că a Face mereu ceva este obositor și niciodată nu găsești timp pentru a-ți dărui ție cu adevărat.

Am înțeles că atunci când mă opresc din a tot vrea să Fac ….primesc tot ce am de fapt nevoie. Atunci , în tăcere, stând pur și simplu Aud vocea Divinității mai clar.

Am stat și observat ce se conturează în mine. Ce alegeri, ce îndemnuri ale sufletului, ce zice mintea, ce cale să aleg, ce anume urmează. Nu am căutat să știu ce urmează, ce să mai fac, cum să fac, în ce fel să ies în evidență mai mult ci am lăsat să fie și m-am uitat doar. Am notat zilnic pe caiet , am citit, am mâncat, mi-am făcut treburile de zi cu zi, am mers la cabinet, am mers la ai mei în weekend, am făcut cumpărăturile dar dintr-o alta stare. Fără să mai vreau EU să fie într-un anumit fel și să trag să se întâmple așa.

Am avut timp așa să meditez la chestiuni precum ” nu pierzi nici un tren”, ” ce ai de făcut în viața asta oricum te găsește , nu scapi, tot aia o să faci”, ” fii blândă cu tine, primește-te ca pe un copil”, „relaxează-te, oprește-te, nu mai analiza atât”. Și am lăsat ca astea să se așeze în suflet și să VĂD clar marea lecție a EGOULUI. Sau a Îndepărtării de SINE și de DUMNEZEU.

Am văzut atașamentele pe care le creăm față de imaginea de sine și de cum credem că ar trebui să fim noi, alții, situațiile, viața, mama, evenimentul, prietena, iubitul etc. Și cât ne stresăm când nu iese așa cum CREDEM că Ar Trebui. Și am meditat la asta și m-am descoperit din nou. Fără critică, judecată, cu blândețe ramânând în linițte și relaxare.

Am văzut și înțeles nuanța care se ascunde în „Eu sunt Dumnezeu”. E o nuanță foarte bine fructificată astăzi spre a te îndepărta de EL. Crezând că TU ești TOT și în tine stă TOT te îndepărtezi de smerenie, de iubire, de inimă, de simțire, de El și cazi tot mai mult în prăpastia Mândriei, e Egoului, a Separării și izolarii.

Așa , nefăcând, dar ascultându-mi îndemnele sufletului am mers unde am simțit să merg și am avut mai multă grijă de mine. Așa mi-am văzut și înțeles feminitatea altfel. Așa am dat voie renașterii să aiba loc. Încet…fără a Vrea și a Grăbi.

 

În liniște, în a Nu mai Face ceva mereu …am primit răspunsurile pe care  le cautăm poate…ani întregi. Doar stând și creând spațiul în care ele să vină. Și dându-le atenție.

Nefăcând am putut vedea mai Clar miracolele, sincronicitățile, lucrarea Divină.

Dumnezeu chiar are grija de tine. El chiar îți dă tot ceea ce ai nevoie. Nu trebuie să te zbați, și mai ales, nu trebuie să îți asculți Mintea care îți zice într-una : nu ai făcut aia, nu ai terminat aia, ești leneș, stai degeaba, pune mâna și fă, iar ai dat-o-n bară, vezi ca alții fac și tu…., orice ai face nu-ți iese , mai încearcă, mai zbate-te, arată-le tu lor, demoNstrează, hai că poți, mai fa și aia, apucă-te și de aia , ai uitat de ailaltă, vezi că-ți fură ideea, ai grijă în cine te încrezi…etc etc etc.

 

Draga mea nu pierzi nici un tren dupa cum și mie mi s-a zis. Nu pleacă nimeni și nimic nicăieri. Către ce te grăbești? Unde vrei să ajungi?

Reaxează-te! Vezi Iluzia în care Egoul te ține și te tot îndeamnă și acceptă-l , dă-i pace, nu te mai contrazice cu el. Regăsește-L pe Dumnezeu. Reconectează-te cu Sacrul. Vezi-ți din nou Frumusețea. Dăruiește-ți. Stai. Fii blândă. Ascultă, primește, detașează-te.
Lasă Viața să se întâmple și Curgi odată cu ea.

 

Te îmbrățișez. Cale în Lumină , aproape de El să ai !

 

 

 

Dacă simți că ai nevoie de ajutor, sprijin în călătoria ta spre tine, spre bine, spre El scrie-mi și putem lucra împreună.  ( scrie-mi@ancalavinia.ro) Citește despre cum te pot ajuta aici: http://ancalavinia.ro/terapie-integrata/