Slide toggle

Have a Question?

Monday - Friday: 09:00 - 18:30 409 Mladost District, Sofia Bulgaria +359 2 123 456 +359 2 654 321 shop@zass.con

Etichetă: Sacru

Mă simt folosită…

E vremea să schimbăm totul. E timpul pentru o cale nouă pe care doar tu și eu o putem făuri prin propria noastră asumare și vindecare.

 

Una dintre rănile cele mai dureroase și adânci ale societății în care trăim este cea legată de sexualitate și relația masculin-feminin. Cred că cea mai dureroasă și puțin adusă la suprafață. Rana asta are legătură cu valoarea de sine, cu încrederea, cu bucuria, plăcerea, cu felul în care trăim și ne simțim în corpul nostru, cu noi însene.

Este un miez existențial cu un potențial uriaș de a fi cea mai mare eliberare, bucurie, modalitate de evoluție.

 

Un pic de context.

 

De secole, încă de la începuturi imemoriale femeia, fata a fost educată să facă pe plac, să fie frumoasă, să arate într-un fel, să atragă bărbatul, băiatul.

Totul se învârtea în jurul măritișului și pentru asta, trebuia să fii într-un anume fel. Dacă nu erai măritată erai o rușine, ceva aproape abominabil. E ca și cum ne-am născut fragile, incapabile și suntem degeaba dacă nu avem lângă noi un bărbat, el, puternicul și cel ce ne întreține, ne aduce onoare, ne face valoroase, ne face să EXISTĂM. 

Ăsta e un aspect.

 

Alt aspect, legat de asta este latura de seducătoare ce ne-a fost adânc imprimată cu dublu tăiș.

Pe de o parte undeva adând în noi credem că pentru asta suntem aici, să seducem, să atragem, să se uite ei după noi, obiecte pentru plăcere. Mai credem, tot adânc, inconștient, că treaba noastră este să îi facem lui plăcere, să ne lăsăm dominate și supuse sexual pentru ca el să se simtă bine și mai ales, pentru ca noi să fim valoroase, să nu fim părăsite. 

Mai citește asta odată.

Câtă durere stă în spatele acestui adevăr? Și câți ani de uitare de sine, de devalorizare, de rușine, frică și mai ales, furie, teamă, dezgust acumulate față de sexualitate, de bărbați.

Nu cred că am întâlnit femeie până acum care să nu spună sau să „scape” ceva de genul „toți vor doar sex”. Iar aici, în corpurile lor, ale noastre, în inimi și pântece mocnește furia, durerea, dezgustul, frica, vinovăția, rușinea, separarea, războiul.

Mai credem și chiar simțim visceral că dacă cumva, îndrăznim să vrem plăcerea, să fim senzuale, să emanăm ceva de genul ăsta vom fi atacate, agresate, vom fi din nou, folosite. Alt cuvânt greu pe care îl știu și îl aud continuu. Folosită. Ca o cârpă.

Așa că fie dezvoltăm latura de prădătoare, de femeie fatală crezând că așa deținem puterea, ne dăm cui vrem când vrem și ne folosim de sexualitate pentru a ne simți puternice, fie ne retragem, ne închidem, ne reprimăm orice dorință din teama de a nu mai fi „doar asta”, „bune doar pentru plăcere”. 

 

Nici una dintre variante nu este una sănătoasă. Ele se întâmplă adesea în aceeași viață cum e și cazul meu. O parte de cuceritoare însă cu multă suferință de fapt, la pachet și o parte de reprimare, închidere.

Sub rolul de femeie fatală stă de fapt o fetiță speriată și disperată după atentție, iubire, după acel telefon, a doua întâlnire prin care ea să se valideze pe sine. Sub masca puterii este gol. ȘI ea este cumva, mereu singură.

 

De obicei asta se întâmplă după ce fata tânără înțelege că pentru a fi plăcută, iubită e nevoie să se dea pe ea bărbatului indiferent dacă ea vrea, are chef, simte sau nu. Subînțelege, datorită unei educații inexistente, a reprimărilor și rănilor mamei, bunicii, a injecțiilor din societate, că trebuie să seducă spre a fi văzută, că ceea ce contează este corpul ei, să fie sexy, dorită. 

 

Și trece prin faza în care primește orice bărbat în templul ei, în viața ei, adesea cu forța, băută, disociată, fără să simtă nimic pentru că ea crede că așa va fi iubită, așa va primi acea atenție și validare mult așteptată. Durerea vine când vede că rămâne singură oricum…oricât s-ar da ea pe ea, corpul ei, sufletul ei…nimeni nu rămăne lângă ea. ȘI nu știe de ce.

De aici….calea poate fi spre retragere sau spre acea mască de putere, de seducătoare când urmează răzbunarea, închiderea inimii, de tipul „vă arăt eu vouă”. 

 

Sub toată această poveste dureroasă și reală stă o mare fisură în educație, în societatea în care trăim.

Fetele NU șstiu să spună NU, cred că e firesc să facă sex cu oricine, că nu e mare lucru, iar băieții nu știu să ceară permisiunea, să onoreze ci cred că li se cuvine. 

 

Câte nu am trecut prin batjocură, miștouri, apropouri, avansuri care mai de care ce doar FORȚAU nota și apoi noi cedam? Câte nu facem asta și acum chiar dacă suntem căsătorite sau în relații stabile?

Câte știm să spunem NU? Câte credem că e firesc să spunem NU? Câte știm cu adevărat că el NU are drept asupra corpului nostru, plăcerii noastre și că NU este datoria noastră să îi facem pe plac, că dacă el vrea NU înseamnă că noi TREBUIE să dăm? 

 

Câte dintre noi ne dăm voie să fim senzuale și să fim în plăcerea noastră, să fim seducătoare dintr-un spațiu de asumare, onorare, suveranitate? Fără să ne facem mici, fără să ne temem, fără rușine, fără conotații și gănduri asociate din educație? 

Este o rana care supurează, adâncă și care se perpetuează cu fiecare mamă care nu știe să vorbească cu fiica ei, care nu este ea suverana în corpul ei, care poartă cu ea secolele și generațiile de rușine, reprimare, frică.

 

Avem nevoie ca și femei să ne uităm la această durere și poveste atât de prost transmisă, trăită, perpetuată.

NU ni s-a spus nicioadaă despre INIMĂ, conexiune, emoție, iubire reală, onorare, sacralitate, despre templul care este pântecul nostru. NICI LOR nu li s-a spus vreodată despre emoție, conectare, onorare, inimă, consimțământ…Cu toții purtăm această povară și această stigmă….CU toții suntem cu inimile închise, în război unuii cu alții...urând, învinovățind, reprimând, tăcând, plângând pe ascuns, fugind…

Majoritatea avem corpuri și pântece amorțite, închise, dureroase. Pentru că ne-am deconectat și am lăsat pe alții să fie stăpâni asupra plăcerii noastre, sexualității noastre. După atâtea abuzuri pe care le-am permis corpul nostru refuză să mai simtă, să mai fie deschis….iar noi plecăm cu totul în alte sfere doar ca să se termine mai repede…

 

Habar nu avem despre plăcere și despre limite, despre conectare cu noi și onorare. Știi că este firesc ca atunci când începi vindecarea să ai nevoie de timp și spațiu pentru a procesa, curăța, elibera, vindeca corpul tău? Că e posibil să îți ia luni și chiar ani și să nu mai vrei să fii atinsă? Să simți că efectiv nu poți? După atâta rană este firesc să nu mai poți.…mai ales când devii conștientă. Corpul tău e viu și simte. Își cere dreptul, are nevoie de pauză, are nevoie să recapete SIGURANȚA, are nevoie de tine să îl onorezi și să te pui pe primul loc.

Nu e nevoie să fi fost abuzată fizic în viața asta. E suficient tot ce au trăit mamele și bunicile, strămoașele, generațiile trecute. Porți în adn ul tău poveștile de abuz, durerea, deconectarea, frica.

 

Simt durerea tuturor femeilor. Simt durerea tuturor pântecelor.

Simt că e vremea să ne vindecăm, să ne recunoaștem nouă asta, să oprim aceasta poveste distructivă pe care o dăm copiilor noștri mai departe prin exemplul propriu.

Simt că e o călătorie imensă și porfundă prin care trec nu doar eu ci noi toate. Recăpătarea suveranității, încrederii, siguranței, împăcarea cu sexualitatea noastră, cu plăcerea, cu extazul ca drept divin sunt pași pe care îi avem de făcut.

 

Această conversație nu mai poate să fie despre ” sunt doar un obiect, vreau să fiu privită ca un om, sunt o cârpă, nu am știut că pot  refuza, urăsc, mi-e frică….Această conversație și trăire e necesar să devină una despre limite, consens, blândețe, conectare, inimă, deschidere, adevăr, putere personală, suveranitate. 

 

Iar noi avem puterea să deschidem această nouă cale, acest nou drum pentru generațiile viitoare prin propria noastră asumare și vindecare. De aceea suntem aici. Să ieșim din vechi, să aducem noul chiar dacă asta înseamnă curaj, durere trăită, rana deschisă, rezistențe, lacrimi. E necesar. E necesar dacă vrem ca fetele noastre și băieții noștrii să nu mai fie o generație de oameni reprimați, abuzați și abuzivi, cu inimi închise, în război unii cu alții. 

 

Ce zici? Deschizi această conversație?

 

Sunt aici dacă vrei să parcurgem călătoria împreună. Scrie-mi.

 

 

 

 

Ai în tine poarta dintre lumi femeie!

Cineva mi-a scris nu demult despre dorința ei ca eu să susțin o meditație de curățare și binecuvântare a pântecului pentru cele care doresc să fie mame. Am zis că mă voi gândi la asta. Încă o fac.

Până la materializarea acestei întâlniri și meditații ofer aceste gânduri din inimă.

Pântecul este locul sacru al femeii, este spațiul din care Universul ia naștere. Fiecare dintre noi venim dintr-o dimensiune nevăzută și până ce intrăm în cea văzută, fizică prin nașterea propriu-zisă trecem prin tărâmul sacru și misterios din pântec.

Pântecul este poarta dintre lumi, canalul prin care nevăzutul devine văzut, prin care imaterialul devine material.

Prea puține femei mai sunt astăzi conectate cu pântecul lor. Tratăm acest spațiu ca pe ceva normal , ca pe o parte fizică a corpului nostru și îl luăm de bun fără a-i acorda vreo atenție specială. Cu excepția momentelor când ceva este în neregulă și ajungem la ginecolog sau mai rău.

Pântecul /uterul și tot spațiul interior aferent corespunde chakrei 2, chakra Sacrală, până și numele ne sugerează ce fel de spațiu este. Această chakra, situata la două degete sub buric are forma unei pâlnii ce iese atât în față cât și în spatele nostru în chip văzut pentru cei mai sensibili dintre noi, cu acces la lumile subtile. Centrului sacral îi corespunde elementul apă și organul corespondent conform medicinei chineze este rinichiul. Acestea sunt doar câteva date tehnice să le numim așa.

Acest sediu corespunde de asemenea plăcerii, energiei feminine, creativității, bucuriei vieții, sexualității. Când el nu este îngrijit corespunzător atunci funcționează dezechilibrat și apar problemele de sănătate de natura fiziologica- disfuncții sexuale, chisturi, polipi, cancere , dureri diverse sau de natură emoțională, lipsa poftei de viață, a bucuriei, incapacitatea de a primi și simți plăcerea, lipsa creativității și a bucuriei de a fi.

Când nu dăm suficientă atenție acestor zone din viața noastră  avem de suferit. Pe lângă toate astea aici se așează minunata emoție numită rușine . De ce? Pentru că purtăm cu noi ani și ani de rușine pe care am primit-o de la mamele noastre, bunici, străbunici și toate strămoașele noastre.

Pe linia neamului primim toate acele tipare, răni, credințe limitative despre plăcere, sex și sexualitate, despre bărbați, femei și raportarea noastă la aceste subiecte se face prin filtrele femeilor dinaintea noastră.

Ce se întâmplă atunci când ne trezim și începem să ne uităm mai atent la noi, la credințele noastre, la pântecul nostru, la emoțiile noastre? Începem să curățăm, să identificăm tot ce nu ne aparține de fapt, ne regăsim propriile credințe care ne ajută, ne redescoperim pe noi, femeile care suntem mai mult decât fizic și decât tipare preluate.

Dacă ne dorim copii e bine să devenim atente la toate aceste aspecte, să ne îngrijim de noi atât fizic cât și emoțional, spiritual, energetic. Este bine să învățăm să ne conectăm cu pâtecul nostru din nou, cu feminitatea din noi, să lucrăm rând pe rând ceea ce apare la suprafață și să eliberăm rușinea, frica, vinovăția, grijile, neîncrederea etc. Să facem curat în pântecul nostru. Vezi aici articolul cu acest titlu: https://ancalavinia.ro/6389-2/

 

Atunci când ne dorim copii și ei nu vin cauzele sunt multiple și țin de fiecare femeie în parte. Și aici nu mă refer la chestiuni pur fizice ci la cele non-fizice. Pot fi anumite lucruri care vin de pe neam, pot fi anumite blocaje interioare la nivel energetic și emoțional, pot fi tipare ascunse de gândire care rulează și ne spun altceva decât credem noi conștient etc.

Poți însă începe prin a pune mâinile pe pântecul tău, închide ochii și respiră profund. Rămâi acolo cu atenția câteva minute și vezi ce simți înăuntru, cum e acolo, care sunt stările care apar, culorile, flashurile, senzațiile. Fă asta zilnic.

Apoi uită-te la ceea ce crezi tu despre sexualitate, feminitate, corp, plăcere, copii. Notează-ți Descoperă cum te raportezi tu la toate acestea. Ia-ți timp pentru asta, stai în liniște, fii cu tine realmente.

Cum te raportezi tu la apă, câtă apă bei, cât de mult îți place apa, cât de des stai lângă sau în apă? Care e relația ta cu ea?

Cât ești de creativă? Cum este pofta ta de viață? Cât de bine te simți în corpul tău? Cum te raportezi la organele tale genitale, ce spui , crezi despre ele? Le cunoști?

 

Sunt întrebări la care să începi să îți răspunzi din suflet, cu maximă sinceritate pentru a vedea unde te afli acum în raport cu tine însăți,cu pântecul tău, acest izvor de viață, de Divin, de curățenie. Și te-aș mai întreba „Care este relația ta cu Divinitatea?”

Descoperă-te , simte-te, împrietenește-te cu tine, acceptă-te, iubește-te, îngrijește-te. Creează o reală relație cu tine, cu sufletul tău, cu inima ta, cu feminitatea ta, cu pântecul tău. Pas cu pas..inspirăăăăăă șșiiii expirăăăă ușșșșșșor.

 

Binecuvântată să fii!
 

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

Intoarcerea la Sacru- tabara din inima muntilor Apuseni

16-20 august 2017, jud Hunedoara

Cum a aparut ideea acestei tabere?

In vara lui 2016 am vizitat o parte din judetul Hunedoara , zona Muntilor Apuseni unde padurile, muntele, raurile, simplitatea, curatenia se intalnesc creand o alta dimensiune, una parca rupta din povesti.
Am iesit din forfota zilnica si am intrat intr-un spatiu aproape virgin ,in care aerul si energia ne ademeneau la meditatie, la tacere, la ascultare interioara, la recunostinta pentru Mama natura, pentru apa, pamant, aer, munte, strabuni.

Am trait altceva. O intoarcere in timp, la simplu, la liniste, la sacru. Asa am fost indemnati prin vocea sufletului sa aducem si alti oameni in acest spatiu care conecteaza cu profunzimea fiintei si a pamantului romanesc.

Ce ne-am propus pentru aceasta tabara?

Este o tabara diferita prin spatiul in care se va desfasura si prin tematica. Locul in care vom fi cazati este singurul disponibil pe o raza de cativa km si se afla in munte, dincolo de apa.
Dorim sa oferim o experienta plina de sens, semnificatie, transformare in cadrul pe care Divinitatea deja l-a creat si ni l-a daruit cu marinimie.
Dorim sa readucem linistea si pacea in mintile si sufletele voastre, sa aducem sacralitatea ritualurilor in natura ,in viata de zi cu zi, sa ne conectam profund cu mama pamant , cu elementele, cu strabunii ce au trait in aceste locuri.
Sunt cateva zile in care ritmul va fi altul si transformarea fiecaruia va avea loc in liniste, in intimitatea muntelui.

De ce sa vii in aceasta tabara ?

– pentru a-ti oferi relaxarea de care ai nevoie ,departe de agitatia cotidiana
– pentru a invata sa iti asculti vocea interioara si a-ti linisti forfota mintii
– pentru a te descoperi sub forme subtile neaccesate pana acum in viata ta
– pentru a intra in comuniune cu mama pamant, cu muntele, cu apele si padurile strabunilor
– pentru a invata tacerea, ascultarea si simtirea ceiluilalt si a mediului la un alt nivel
– pentru a integra sacralitatea intr-o maniera accesibila pentru viata ta de zi cu zi
– pentru a experimenta trairi autentice izvorate din intelepciunea naturii care te va inconjura si insoti in fecare dintre cele 4 zile .

Daca- ti doresti o transformare,o conectare cu profunzimea fiintei tale si cu darurile pe care le ai te asteptam cu drag in aceasta calatorie.

Prorgramul taberei:

* Miercuri : sostire si armonizare grup
* Joi- deschiderea spatiului sacru si exercitii de dezvoltare si conectare cu extrasimturile, cu ajutorul ingerilor si ritualurlor samanice in natura
* Vineri – drumetie cu picnic , meditatie si actvitati de conectare cu natura. IN aceasta zi vom exersa tacerea, vom cunoaste energia si folosul plantelor de leac
* Sambata – exercitii pentru dezvoltarea creativitatii si de intrare in comuniune cu celalalt.
In partea a doua zilei vom pregati impreuna focul de tabara si vom fi asistati de energia sa pe parcursul activitatilor de seara. RItualul de purificare la foc, povestea personala.
* Duminica- Daruri si inchiderea spatiului sacru.

Poze si filmulete cu locurile pe care le vom vizita pe facebook la https://www.facebook.com/events/171084383404423/ , apasati butonul „Discussion”.

Programul va fi adaptat in functie de vreme.

In fiecare zi vom pregati impreuna mesele pentru a intra in rezonanta cu ceea ce mancam , pentru a invata ritualuri de binecuvatare si multumire si a le integra in viata noastra.
** Mesele sunt vegetariene si cu peste.

Veti beneficia de citiri cu cartile oracol cu ingeri in limita timpului disponibil.
In fecare seara ne vom conecta prin meditatii si discutii libere.

Cine sunt ghizii tai?

Anca Lavinia – terapeut dezvoltare psiho emotionala si spirituala integrata, blogger si realizator radio. Sustin grupuri de meditatie si reconectare cu sinele de patru ani, am participat ca trainer in diferite tabere pentru dezvoltare personala, am facilitat seri pentru dezvoltare personal si spirituala, lucrez individual si in grupuri pentru regasirea echilibrului interior si manifestarea potentialului sub toate aspectele -mental, emotional, fizic si spiritual folosind tehnici variate precum vindecare cu ingeri, samanism, astrologie, meditatie, eliberare emotionala.
Mai multe despre mine gasesti pe : www.ankalavinia.wordpress.com

 

Bogdan Mihai, de formare profesionala psiholog, un barbat pornit de vreo sapte ani si mai bine in cautarea de Sine si experimentarea vietii într-un mod tot mai constient, asemeni unei calatorii cu destinatia ”Întoarcerea la sacru”.
Originile, copilaria si adolescenta mea sunt profund legate de natura si munte, locuri de mare încarcatura, unde adesea ma intorc pentru regasirea fireasca a armoniei de la inceputuri, acolo unde contemplarea si meditatia se împletesc cu energia tarditiilor arhaice și reconectarea interioară devine simplu modul de a fi.
În viata cotidiană lucrez cu copii, adolescenti si adulti, fiindu-le suport si ghid pe drumul cautării de sine, al experimentarii vietii si dezvoltarii sau evolutiei personale prin interactiunea personala cu fiecare sau în cadrul atelierelor si întâlnirilor experientiale de grup.
Detalii despre ceea ce fac :Pagina Facebook Educator pentru Viitor

Pretul taberei cu mesele, cazarea , materialele incluse : 700 lei/persoana.
Pentru cupluri pretul este de 1200 lei/cuplu

Inscrieri si detalii la anka.lavinia@gmail.com pana la 20 iulie 2017

Locul este rezervat odata cu efectuarea platii avansului de 150 lei. Titular -Ascoiatia Inner Creation ,cont: RO77BTRLRONCRT0387104901 , Banca Transilvania.

** Va rugam sa specificati daca sunt alergii sau cerinte deosebite in privinta meselor.

Despre LOC:

Aici, în Țara Zarandului, la limita Parcului National ”Munții Apuseni” vei descoperi locuri în care razbate sentimentul si prezenta mareției izvorate din traditiile locului, istoria si evenimentele marcante din ultimele 2000 de ani. La confluenta judeelor Hunedoara-Bihor- Alba, energia naturii, simplitatea, firescul si frumusetea vietii pe care o poti gusta în fiecare respiratie se întâlnesc într-o armonie inegalabila, prin tot ceea ce te poate înconjura în creierii muntilor.

Spatiul care ne va gazdui este singura oferta de cazare ce poate fi gasită în aceasta zona vecina cu salbaticia naturii, o pensiune ce ofera toate conditiile de comfort, chiar situata fiind între doua vai si padurile de brad si foioase ce surprind prin peisajul verdelui hranitor ce te asteapta.

Poze si filmulete cu locurile pe care le vom vizita pe facebook la https://www.facebook.com/events/171084383404423/ , apasati butonul „Discussion”.