Slide toggle

Welcome to Zass

Zass is a powerfull WordPress / Woocommerce theme with a modern, pixel perfect design suitable for handmade artisans, craft businesses and portfolio websites.

This is a custom, collapsible widget area. Use it like any other sidebar and easily place any number of widgets here.

Etichetă: sinceritate

Afla cine esti dincolo de tot ce te-ai chinuit sa fii pentru altii. Momentul Adevarului.

Adevarul. Adevarul meu. Sinceritate. Prezenta.

Cine sunt? Ce cred despre mine?

 

Intrebari si cuvinte care descriu perioada in care ne aflam. O energie puternica, profunda care ne ajuta sa ne uitam cu adevarat in noi, la viata noastra, la alegerile noastre….sa iesim din roata trecutului, din aceleasi decizii, alegeri, mod de a gandi si actiona….sa intram de fapt, pe sinele reale ale Sufletului Nostru.

 

Toate sesiunile mele din ultima vreme au fost despre a sta fata in fata cu tine. Fata in fata cu un adevar care doare poate, care nu iti convine, pe care nu vrei sa il vezi.

 

Stii cum ne pierdem Identitatea? 

Incepand de foaaaarte mici sa facem ceea ce asteapta ceilalti de la noi , intai parintii, bunicii, apoi profesoarele si copiii si tot asa…pana la a face ceea ce societatea asteapta de la noi.Usor…ne dizolvam in marea de „ar trebui sa fiu cumva” incat uitam cine suntem, ne pierdem pe noi.

Cream cu multa pricepere si repetitie un Eu care este asa cum ar trebui, care se conformeaza, care face ce e corect, ce e bine. De ce facem asta? Ca sa multumim, ca sa nu fim respinse, judecate…..ca sa primim farama de iubire si aprobare de care avem nevoie, ca ne e frica de singuratate…de neiubire.

Ce facem din acest Eu care este pentru altii? Mergem la o scoala „buna”, suntem fete cuminti, ne maritam cu cine trebuie si respectam tot ce ne-a zis mama, muncim cu adevarat mult, cinstit, serios intr-un loc de munca ce ii face mandri pe ai nostri, castigam bani si ne luam o casa cu rate , facem copii poate sau avem tot mai multe proiecte, suntem tot mai ocupate bifand tot ceea ce se asteapta de la noi.

Zambim cand e nevoie, ne asezam frumos cand e nevoie, dam din cam a aprobare cand e nevoie, suntem la locul nostru, urmam intocmai linia trasata ca sa fim ” fete bune, mame bune, sotii bune”. 

 

Si la un moment dat observam ca am obosit, ca mai mult ne e rau decat bine, ca suntem epuizate, ca simtim un gol in stomac mereu, ca suntem iritate de tot si toate, ca rabufnim la toata lumea, ca bem sau mancam prea mult, ca nu mai avem vlaga in privire, ca nu mai dormim bine, ca nimic nu se leaga si culmea….daca intram si pe drumul dezvoltarii personale cat de cat…observam si ca toate astea se repeta. Se repeta tipul de oameni din jur, situatiile din jur, relatiile ….totul ca intr-o roata perfect unsa.Iar noi ne tot suparam, deranjam si acuzam pe ceilalti ca nu sunt , ca ne fac…., ca ne enerveaza, ca sunt ….

 

Continuam sa ne trezim zilnic si sa facem acelasi lucru. Sa umblam somnambule prin viata si sa implinim nevoile si asteptarile altora. Sa ii facem mandri pe ceilalti, sa primim acea palma pe umar in semn de recunostinta….care nu mai vine niciodata. Continuam sa zambim frumos, sa muncim mult, sa avem nodul in stomac si in gat, sa ne enerveze toata lumea, sa nu mai avem timp pentru noi, sa ….fim „corecte” ca si niste papusi cu cheita frumos pictate si asezate in decor.

Nu stim de ce plangem des, de ce nu ne convine, de ce mancam prea mult, de ce nu dormim, de ce suntem anxioase sau avem atacuri de panica, de ce suntem mereu obosite sau tipam la ceilalti fara motiv. Credem ca ei sunt de vina, ca viata e grea si ca nu avem noroc.

 

Ce ratam este tocmai esentialul….Prezenta. Adevarul. Sinceritatea. Cu noi. 

Pe undeva, in mici fante interioara intrezarim intuitiv ceva…ceva despre noi…apar ganduri uneori ” nu esti buna, nu faci suficient, esti proasta, tipi prea mult, nu esti feminina, fii mai blanda, esti rea, nu esti in stare…etc etc”. Ele vin si trec precum ploaia. Iar noi mergem mai departe primind aceleasi personaje, aceleasi situatii, aceeasi roata….

Cand lucrez in cabinet si opresc clienta exact in momentul ala in care apar gandurile…exact in fanta ce s-a creat pentru doua secunde….energia se schimba, ochii se intristeaza, se inlacrimeaza, se face liniste.

Intreb : ce simti cu adevarat? Ce crezi TU cu adevarat despre tine? CUm esti tu? Acea tu pe care nu o arati lumii?

Cu un pic de incurajare si sustinere ies cu lacrimi adesea ” proasta, urata, nu-s in stare, agresiva,nu suficient de….nu-mi place de mine deloc”  . Mare pas inainte, mare moment. Am ajuns exact acolo unde doare, am atins adevarul acestui moment, acestei etape.

Adesea poate sa si recunoasca ” mi-e frica sa sa vad asta despre mine, mi-e frica de ce o sa gasesc acolo”….sau „nu vreau, nu-mi place…nu pot sa accept asta despre mine….”

„eu trebuie sa fiu…..”

 

Cream imagini despre noi. Citim, intelegem, adoptam credinte, cuvinte, concepte, ne comparam si tinem mortis sa fim cine credem ca ar trebui sa fim….si nu cine suntem cu adevarat.

Se creeaza o prapastie in noi. De la cea care sun realmente la cea care este in viitor- acolo in tablou- imaginea catre care tot alerg, sa devin. 
Cu ce umplem groapa? Cum facem sa rezolvam groapa?

 

Draga mea, e un moment unic si extrem de puternic acesta. Acest moment in care iti dai voie sa te uiti fie si pentru 2 minute la tine ceea adevarata, exact asa cum te vezi si te crezi ….Este un moment urias de imputernicire, de evolutie.

MI-a fost foarte greu sa trec prin aceste mici morti ale imaginilor create, ale egolui meu…ale cine credeam eu ca trebuie sa fiu. Este infricosator, este in toate felurile. INsa este singura cale. Singura cale pentru a ajunge  cu adevarat la Identitatea ta , la cine esti TU, la darurile tale, la Unicitate ta. Este singura cale prin care poti sa te simti mai bine cu tine, sa te iubesti candva pe tine, sa iti fie viata mai usoara, mai fericita, mai implinita si cu sens si zambet real, din inima.

 

Pana nu ne dam voie sa ne uitam acolo….acolo unde nu vrem , la partile alea din noi care nu ne plac, de care ne e frica, pe care le respingem….nu vom putea sa facem cu adevarat pace cu noi. Acolo….in partile alea pe care nu vrem sa le vada altii sta cheia. StaLumina. 

Ce simti/crezi ca are nevoie acea parte din tine, acele parti din tine? Priveste-le si simte sau intreaba-le ce au nevoie de la tine. Crezi ca de respingere, critica, judecata?? 

 

Adevarul. Uneori este greu de dus. Insa nu avem decat doua optiuni : pe el….ce este real acum in noi, in acest momnt sau minciuna de pana acum, lupta de pana acum, imaginile de pana acum…roata in care ne-am tot invartit. 

 

Cand iti dai voie sa te accepti asa cum esti, sa te vezi asa cum esti, sa te tii in brate asa cum esti….sa iei copila din tine in brate si sa o alini….cand spui „iarta-ma ca te -am respins, iarta-ma ca nu te-am vazut si ascultat….” se creeaza vindecarea sufletului. Permite lacrimilor sa curga, permite durerii sa iasa, permite fricii sa fie, permite …si respira.

Nu putem sa fim intregi si sa ne mintim cu concepte frumoase si afirmatii zilnice o viata intreaga. SAu putem. Depinde ce alegem.

 

Adevarul este profund. Sinceritatea este porfunda. Procesul cu tine este profund. Identitatea ta este ….sub acestea.

Afla cine esti dincolo de tot ce te-ai chinuit sa fii pentru altii. 

 

 

 

 

Cu cat te multumesti?

„Asta este”, ” mai bine atat decat deloc”, ” am ales cel mai mic rau dintre toate”, ” nu mi-e asa de rau totusi”, „nu ma mai ia nimeni”, ” la varsta mea..”, ” decat singura mai bine asa”….

 

Tu ce iti spui? Ce ti-ai spus de atatea ori incat acum o crezi si se intampla fara a mai pune la indoiala ceva?

Am fost un copil idealist care a crezut mereu in maximul posibil , in fericire, in relatii fericite, in pasiune si o viata frumoasa. AM trecut prin iad, acela in care totul era acum negru si fara viitor, totul era neplacut si nu mergea si cumva, acel copil a supravietuit.
Sunt femeia care crede in continuare in maximul sau infinitul potential care putem fi, in cea mai mare fericire, abundenta, bucurie in care putem trai pentru ca o meritam si pentru ca SE POATE.

Crezand asa, dupa nenumarate relatii esuate, dupa o rana de dependenta uriasa, dupa stima de sine zero si rani dupa rani datorita abandonului si umilirii….sunt in relatia visurilor mele. Pentru ca am crezut. Pentru ca am muncit sa redobandesc increderea in mine, respectul fata de mine, sa eliberez rani, emotii, tipare si sa fiu in pozitia in care sa primesc in viata mea acest om.

 

Vad si aud adesea femei minunate, superbe cu Magie si Putere ramanand in relatii de frica sau pentru ca nu se vad pe ele, nu indraznesc sa ceara mai mult, nu se simt vrednice.

 

Iti scriu tie, cea care esti intr-o astfel de relatie. Stii ca stai acolo pentru ca ti-e teama de singuratate, pentru ca nu ai incredere in tine, pentru ca ti s-a bagat in cap de mica sa fii intr-una indiferent cum te simti pentru ca asta inseamna sa fii realizata. Ti-e teama ca o sa fii judecata, ca toate celelalte au relatii si tu nu, ca ele par implinite si tu nu, ti-e teama ca nu ai sa te descurci singura sau ca nu te mai „ia” nimeni….ti-e teama sa iti asumi drumul tau, fericirea ta si ramai. Ramai acolo desi nu esti fericita cu adevarat, sufletul tau nu este relaxat, implinit, bucuros, cald….ci plin de indoieli, de lacrimi uneori, de tradare, de umilire, de lipsa, de uscaciune si tristete.

Ramai acolo prefacandu-te ca nu vezi ce se intampla, prefacandu-te ca e bine asa si te convingi singura ca e bine. Iti spui orice , te invinovatesti pe tine chiar si stai. Accepti o jumatate de masura, poate chiar mai putin.

 

Imagineaza-ti 20-30 ani langa omul cu care esti acum. Ce simti in stomac? Dar in inima? Care e prima senzatie, emotie pe care o ai? Ce iti spune inima, intuitia ta? Care e prima senzatie, emotie, imagine?

 

Stii ca meriti tot ce e mai bun pentru tine? Stii ca esti nascuta pentru a fi fericita cu adevarat? Stii ca este acolo acel om care este Maximul de Minune pentru tine si ca tu esti Regina care il poate avea oricand….? Oricand se decide sa nu mai accepte putinul…raul mai mic…obisnuinta…frica. Oricand incepe sa se intrebe daca nu cumva merita sa fie cu adevarat implinita. Oricand incepe sa isi regaseasca puterea si sa infrunte fricile, vocile din cap, tiparele de-o viata. 

 

Parintii se asteapta de la noi, bunicii, colegii, societatea sa fim intr-o relatie, sa avem o familie….Si ajungem la o varsta la care din disperare si frica acceptam orice. Numai sa taca gura lumii. Numai sa fim si noi in rand cu ei. Numai sa nu fim singure cumva….avand impresia ca toti cei care sunt intr-o relatie sunt fericiti si au dat de aur. Oare?

 

Femeie draga ….esti Creatoarea Universului, esti Magia Vietii, esti Lumina, Putere, Iubire, Frumusete. Tot ce iti spui acum, scuzele, fricile, negarile sunt invatate de la ceilalti…sunt proiectiile lor asupra ta. Si de gura lor, de frica sa nu fii ca ceilalti….pentru ca asa iti zice mama sau toti in jur…tu accepti ceva ce nu te implineste. 

 

Aseaza-te in liniste cu tine. Respira adanc. Aprinde o lumanare. Ramai aici. Imbratiseaza-te. Priveste-te in oglinda reala sau mentala. Spune-ti adevarul ala care doare cel mai tare, ala pe care nu vrei sa-l auzi, sa-l accepti, ala pe care oricum il stii. Fii in cea mai mare sinceritate cu tine. Uita-te la toate acele credinte si frici pe care le ai …si poate, poate…e timpul sa decizi ca meriti cu adevarat sa fii ONORATA si ADMIRATA, IUBITA pentru tot ce esti cu adevarat nu pentru ce te straduiesti sa fii….ca sa fii vazuta si sa primesti firmituri de afectiune.

Si stii care e secretul? 

Nu mai astepta de la EL. De la nici un EL. Cat te onorezi tu pe tine? Cat te respecti? Cat te iubesti?

Stii ca de fiecare data cand accepti si astepti de la el te Tradezi pe tine? Te respingi pe tine? Iti oferi in loc de iubire otrava? Stii ca doar atunci cand incepi tu sa te Vezi, iubesti, accepti, onorezi pe tine cu adevarat ….Printul va aparea in viata ta?

 

Cum sa fac asta zici? 

In o mie de feluri. Incepe prin a nu te mai minti. Inepe sa fii realmente sincera cu tine. 

Spune NU. Pune Limite. 

Nu inghiti in sec si nu intoarce spatele sperand ca maine va fi mai bine, ca o sa treaca.

Imbratiseaza-te, ofera-ti ce ai nevoie cu adevarat, rasfata-te, pune-te pe primul loc in toate. 

Cere ce ai nevoie. 

Ofera-ti mangaiere, placere, bucurie si nu astepta sa iti dea cineva asta. 

Actioneaza si vorbeste in concordanta cu ceea ce simti cu adevarat. Fii integra, respecta-te. 

Nu ceda doar pentru ca el vrea asta, pentru a-i face pe plac….pentru a nu pleca de langa tine. 

Nu te strivi pe tine pentru o relatie, pentru un el. 

Infrunta-ti Fricile. Emotiile. Nu mai fugi. Cere ajutor daca e nevoie.

 

Meriti sa fii iubita, onorata, adorata, mangaiata, respectata….fericita ca in povesti. Si nu-ti spune ca poate iti imaginezi tu, ca ceri prea mult, ca viata nu e asa….ca e doar in capul tau. Nu compara, nu te compara.
Da-ti voie sa CREZI in tot ce e mai frumos si vei primi.

 

Primesti atat cat iti dai voie sa Crezi si sa Ceri. 

Poate ca e timpul sa faci acel pas catre tine. Poate ca e timpul sa nu mai fii fata buna care tace, care inghite, care sta, care nu are increderea in ea si in Puterea ei. Ce zici? Ce iti spune Corpul? Dar Inima? Care este adevarul Tau? ( nu cel din minte, nu cel al lumii, nu cel din frica…acela…care ABIA SE AUDE IN FIINTA TA pentru ca l-ai redus la tacere ani de zile).

 

Cu iubire,

Anca Lavinia

ghidul tau spre autenticitate feminina

 

 

 

Sunt aici sa te insotesc oricand consideri ca a venit vremea sa te imputernicesti. In ritmul tau, cu blandete si acceptare.

 

 

 

Pentru tine, femeie…

Observ in mediul online foarte multe femei minunate care isi pun poze in diferite ipostaze dorind sa sugereze anumite stari precum – senzualitate, „sunt fericita”, „arat minunat”, „am incredere in mine”, ” uite ce bine ma simt” etc…

mask2Unele dintre femei sunt persoane pe care le stiu si stiu ca ceea ce arata este diferit de ceea ce este in viata reala sau in interior, altele , se simt ….energia ,ochii vorbesc de la sine. Pozele sunt un fel de ” ce as vrea sa fiu”-un ideal care ascunde in spate multa tristete, nesiguranta, lipsa de stima de sine si de valorizare….

Ce vreau sa spun? Ar fi minunat sa avem curajul sa ne vedem pe noi asa cum suntem , macar noi cu noi in casuta noastra….sa investigam mai profund ce credem despre noi, cum ne vedem, ce spunem sau gandim depre noi – in mod real, in mod sincer ….Partea a doua e – cum as vrea sa fiu, ce admir?  Este un exercitiu de introspectie, sinceritate, maxima autenticitate fara de care nu vom putea ajunge acolo unde „admiram in alta parte sau visam”.

Stiu ca sunt multe intamplari in spate, din copilarie si adolescenta, stiu ca exista multe programe si traume, rani inca deschise. Multe dintre noi am invatat despre noi ca nu suntem suficient de bune, de frumoase, de destepte, de cuminti, de….Credintele de baza in majoritatea cazurilor pe care le-am intalnit ( si nu ma exclud) sunt : nu merit, nu sunt suficienta, sunt un nimic/nimeni.

Desi credem asta despre noi in profunzime , pentru ca asta am inteles noi din felul in care am fost tratate, ni s-a vorbit, am fost educate, afisam cu totul altceva. Afisam poze cu noi sexy, ne ascundem sub o masca a sexualitatii /fetei rele crezad ca asa atragem. Da, multe dintre noi am invatat cumva, in timp, ca asta este puterea noastra – sexualitatea si o folosim. Atunci cand, insa, ni se fac avansuri, atragem barbati nepotriviti, remarci etc nu ne convine, ne aricim imediat si nu intelegem de ce ni se intampla….

Ne ascundem , de asemenea, sub masca fetei cuminti , destepte care in interior arde, clocoteste, care nu isi da voie sa simta, sa se expuna, sa fie senzuala, sa fie femeie. Si asta tot datorita a ceea ce am fost invatate, a ceea ce am absorbit …cand in casa sexualiatea a fost un tabu sau ceva exacerbat folosit.

Oricum ar fi….mi-ar placea sa indraznim mai mult sa fim noi insine, sa ne cautam cu adevarat, sa ne expunem asa cum suntem…sa intelegem ca nu e nimic in neregula cu felul in care suntem si ca este loc mereu de lucrat, de transformat..de echilibrat. Daca nu accept insa punctul in care ma aflu intai…nu am de unde porni. Daca neg ca ma ascund sub masca unor poze ce arata cu totul altceva decat sunt….atunci sa nu ma mir ca voi atrage ceea ce nu-mi doresc.

In cabinet plec mereu de la punctul 0- punctul actual- indiferent cat de dureros este, indiferent ca nu ai vorbit despre asta niciodata, ca nu ai vrut, nu ai putut, nu ai stiut, ti-e greu sa accepti…sa vezi. Daca nu recunoastem adevaratele credinte despte noi, adevarata parere despre noi, ranile cu care traim…nu putem nici sa vindecam, sa eliberam ceva, sa devenim femeia pe care o admiram (si ce admiram este tot in noi doar ca suntem inclinate sa vedem tot ce e mai rau intai…). let-your-light-shine.jpg

Este un indemn la autentic, la sinceritate, la acceptarea ta asa cum esti …in totalitate- daca doresti ca ceva in viata si in relatiile tale sa se schimbe. Intreaba-te, atunci cand afisezi o poza ” sunt eu asa cu adevarat? Ce vreau sa arat prin asta si de ce? Care este nevoia mea ascunsa pe care o indeplinesc prin aceasta poza?” Incepe sa fii tu ! Mastile se simt usor…si la un moment dat cad iar daca nu suntem constiente va durea mai mult decat e cazul.

Te imbratisez femeie frumoasa ! Ai grija de sufletul tau , acorda-ti mai mult spatiu, atentie, credit, valoare!