Etichetă: sinceritate

Dragă OMULE…te întreb

 

Unde este INIMA ta omule? Dar Sufletul tău?

Pe cine venerezi tu și unde este mintea ta? Care sunt prioritățile tale și pentru CE trăiești?

 

În care iluzie și vis urât te-ai lăsat pierdut? 

Drag om timpul a venit să te uiți adânc și cu multă sinceritate în tine. La viața ta, la ceea ce prețuiești cu adevărat, ce vrei cu adevărat, cui te închini și apleci, pentru ce faci tot ce faci?

 

Pentru CE FACI TOT CE FACI?

 

Dragă om timpul a venit să deschizi OCHII Inimii tale și să-ți amintești că NU ești doar carne, oase și muncă. Pentru că tu NU trăiești așa ci mori încet…

 

Încă de la începuturi totul a fost distorsionat în numele PUTERII. Încă de la începuturile timpului totul a fost despre Putere- Supunere. Despre cine are dreptate și cine nu, despre Războaie…lupte și sânge vărsat în numele dumnezeilor răzbunători dar de fapt..în numele puterii și FRICII de a o pierde.

 

Încă de la început lumea oamenilor a fost organizată de aceia care aveau acea fărâmă de putere, de aceia care eram la conducerea imperiilor și a templelor. Încă de la începuturi Iubirea a fost distorsionată și folosită pentru a servi intereselor meschine, mici ale omului deconectat de el însuși, de inima sa, de sacru.

 

Acest Ciclu se tot repetă din timpuri ancestrale…de mult dinaintea venirii Iubirii pe pământ. Atlanții și alții asemenea lor …civilizații întregi au ajuns tot la propria Distrugere datorită DECONECTĂRII, a pervertirii, a setei de putere- iluzorie de altfel.

 

Umanitatea este tânără încă. Un copil ce abia învață să meargă. Scâncește, se plânge, se răzvrătește și se supără creând distrugere în calea lui. Sufletele, multele, sunt în uitare și trăiesc ILUZIA unei vieți când de fapt, ele dorm adânc.

 

Iubite OM, da , OM căci asta ești cu adevărat…ce e cu tine în viața ta? Care este ADEVĂRUL inimii tale pe care îl tot negi, ascunzi, pui deoparte …în favoarea confortului,  a banilor, a puterii, imaginii, funcției?

 

Oare NU vezi încă șarada în care ești ținut? Matrixul în care tu crezi că trăiești…?

 

Sistematic ai fost supus, deconectat, însămânțat cu frică până în măduva oaselor.
Instituții întregi, sisteme întregi au însămânțat în tine ideea că ești mic, că nu ai putere, că nu poți, că treaba ta e să muncești, să faci bani, să „îți vezi de treaba ta” și „să stai în banca ta”.

Au însămânțat în tine ideea că trebuie să te temi de Divin și că Divinul este în afara ta, că e nevoie să stai în genunchi și să îl proslăvești ca să te ierte…pe tine păcătosul…că nu meriți iubirea și că trupul tău, plăcerea ta sunt neimportante, păcat chiar. Te-au îndepărtat cu succes de Divin, de Esența ta, de Dumnezeul plin de Iubire din tine. Ți-au zis că e blasfemie să crezi că el e în tine sau că vorbește cu tine…direct.

AU însămânțat în tine Micimea și Uitarea. AU făcut sisteme ca tu să fii prea îngrijorat pentru ziua de mâine ca să mai ai vreme să te preocupi de Sufletul tău, de sorbirea Soarelui, de împrietenirea cu apa, pământul, cu Viața. Cu Prezența.

Au creat totul ca să te depărteze de CINE Ești, de puterea ta, de Adevăr. 

Iar pe tine Femeie te-au făcut să crezi că ești diavolul pentru că știi să citești în stele, auzi tainele pământului și ale Inimii și vezi acolo mulți nu îndrăznesc. A! Au inventat chiar și pe el, Răul…spre a te speria și mai tare și a ți da astfel, toată energia ta, puterea ta…lor.

Pe tine Femeie te-au băgat undeva în categoria „rău, păcat, degeaba”. Au ascuns puterea sângelui și pântecului tău, puterea energiei tale, a intuiției tale, a Iubirii tale. Tocmai pentru că S-au Temut de Trezia ta, de Darul tău, de ceea ce ai putea CREA prin INIMA și pântecul tău.

Iar TU și noi toți am permis. Am contribuit. Prin negarea noastră înșine constant.

 

Omule drag…ai înghițit toate aceste pastile amare încă de la începuturile timpului ajungând acum, generații mai târziu să nici nu mai întrebi ceva…să nu te mai îndoiești de nimic…doar să iei totul de bun așa cum ți se zice.

 

Inima ta este ferecată și tovărășii tăi sunt frica, vinovăția, ura, goliciunea interioară, invidia, disperarea, grijile….și mai adânc, tristețea, durerea, neputința, lipsa oricărui sens.

 

Privește REAL în tine. Care este Adevărul?

ÎNdoiește-te, cercetează, întreabă-te….trezește-te din amorțirea totală în care ai fost și ești condus, ținut.

 

Au inventat tvul, media, revistele, reclamele…au inventat oamenii vizibili, vedetele…și s-au folosit de toate astea spre a-ți dicta subtil și mai puțin subtil cum trebuie să fii, cum trebuie să trăiești, cum trebuie să arăți, ce trebuie să faci, ce este acceptabil și ce nu, ce este rușinos și ce nu, ce este „corect” și ce nu.
Ți-au servit și servesc constant directive despre cine vor să fii și ce să alegi ca să menții ordinea prestabilită. Știi cum copiilor nu li se permite să coloreze dincolo de contur? Știi cum copiii sunt învățați să repete pe de rost texte întregi? Știi cum copiii NU au voie să comenteze, să întrebe, să pună la îndoială, să aibă păreri? Sună cunoscut?

ÎNcă de pe băncile sistemului pentru sclavi numit educație NI se taie aripile și conexiunea noastră cu SUfletul nostru. Nu ni se permite decât să repetăm, să ascultăm, să ne încadrăm în reguli, să Nu îndrăznim…să fim oi cuminți programate să repete la infinit un SISTEM fisurat și bazat pe minciună, frică, manipulare, goană după putere.

 

Privește în tine și în viața ta.

Îndrăznești să colorezi dincolo de linii?

Spui cu adevărat ceea ce găndești, ceea ce vrei, ceea ce crezi?

Alegi cu adevărat ceea ce te-ar împlini, cu Inima?

Te ridici să fii TU propria Autoritate în viața ta? Să creezi ceva nou? Să aduci în lume scănteia ta, darul tău?

SAU REPEȚI? Doar repeți….ceea ce au repetat și părinții, bunicii, stră…moșii tăi?

AI fost bine învățat că dacă cumva…ești rebel, dacă îndrăznești să spui ceva împotriva sistemului, dacă ai tupeul să găndești și să FII TU…vei fi ridiculizat, torturat, omorât, schingiut, pedepsit, înlăturat….AU avut grijă să știi asta din timpuri imemoriale și apoi prin filmele pe care le urmărești cu atâta fervoare.

 

Dragă OM.

Cercetează adânc inima ta. Privește serios în tine. 

ÎNcetează să mai dai totul în afara ta, să trăiești după ceea ce vine din exterior, să dai puterea , energia, sufletul tău…pe ce? Pentru ce? 

De zeci de ani se vorbește despre mediu, poluare, foamete, războaie...și? De zeci de ani ești mințit prin formuri, adunări, poze, zâmbete și rapoarte false..că cineva are grijă de toate astea. Că ele se remediază. Că cineva se gândește la tine și binele tău.

S-a schimbat ceva? Este ceva mai bine? 

Am terminat cu poluarea? Cu distrugerea pământului? Am terminat cu foametea și cu războiul? Cu sclavia și măcelul? Ia privește bine. 

 

Pe cine aperi? Pe cine crezi? Cui îi dai puterea ta și de ce? Pentru că e mai comod așa? Să nu gândești? Să nu vezi ororile, minciuna, să nu cumva să se clatine confortul în care te-ai obișnuit? Să nu fie cumva…prea greu?

Care este ADEVĂRUL omule?

 

Ce îți spune acum INIMA ta? Sufletul tău? 

 

Unde este Puterea? Cine decide? Cât te mai lași păcălit în confortul iluzoriu, în viața ta de zombi fără sens și fără împlinire? 

 

Iubite OM. Nu îți spun toate astea pentru a învinovăți pe cineva. TU și noi toți am creat ceea ce vedem. TU și noi toți întreținem ceea ce vedem. TOTUL este creația noastră.

Nu ne pedepsește Dzeu și nici nu așteaptă vrun plocon de la noi ca să ne ierte sau să ne mântuiască. Nu, nu stă nici un înger cu pana în mână notând căt de iresponsabili, răi și păcătoși suntem. NU. Noi facem toate astea. Noi ne așternem. ȘI noi așternem pentru copiii și nepoții noștri. Prin repetiția și lipsa INIMII. A valorilor. A compasiunii, a acceptării, a bunătății, blândeții.

Totul este pe dos.

și tot ce faci este să te plângi…să arăți cu degetul…să urăști, să intri în polemici, să stai în spatele ecranului și să scuipi furie și venin…să perpetuezi exact ceea ce ne-a adus aici. 

CUm ar fi să te ridici? Să îți vezi micimea, fricile, furia, iritarea, frustrarea și NEVOILE reale. Cum ar fi să decizi că STĂ în PUTEREA TA să schimbi ceea ce nu îți convine? Că TU contribui la tot ceea ce e urât în lume? Să îți asumi responsabilitatea începând cu responsabilitatea în viața ta și pentru tine, pentru alegerile tale?

 

E prea greu? Te deranjează din confortul tău? Din somnul tău? E mai ușor să urăști și să invinovățești, să scuipi venin și să stai în continuare în rutina ta lipsită de sens și împlinire nu?

 

Privește adânc în tine. ȘI în viața ta.

 

Totul DEPINDE de TINE. De mine. De Noi.

 

Și timpul este aici. Pentru o nouă revoluție. Pentru TREZIRE. pentru Iubire. Pentru INIMĂ. Pentru a sparge minciuna în care am trăit. FIECARE. ÎN dreptul său. În viața sa.

 

Ai puterea să alegi diferit. Să schimbi TOTUL prin ceea ce tu găndești, simți, alegi să faci, prin acțiunile tale.

 

Ce poți face diferit începând din acest moment? Concret. 

 

Ce îți spune INIMA ta?

Cine este Dumnezeu, Divinul?

Cine ești TU?

Pentru CE ești tu Aici?

 

 

 

Sunt aproape de tine, lângă tine.

Afla cine esti dincolo de tot ce te-ai chinuit sa fii pentru altii. Momentul Adevarului.

Adevarul. Adevarul meu. Sinceritate. Prezenta.

Cine sunt? Ce cred despre mine?

 

Intrebari si cuvinte care descriu perioada in care ne aflam. O energie puternica, profunda care ne ajuta sa ne uitam cu adevarat in noi, la viata noastra, la alegerile noastre….sa iesim din roata trecutului, din aceleasi decizii, alegeri, mod de a gandi si actiona….sa intram de fapt, pe sinele reale ale Sufletului Nostru.

 

Toate sesiunile mele din ultima vreme au fost despre a sta fata in fata cu tine. Fata in fata cu un adevar care doare poate, care nu iti convine, pe care nu vrei sa il vezi.

 

Stii cum ne pierdem Identitatea? 

Incepand de foaaaarte mici sa facem ceea ce asteapta ceilalti de la noi , intai parintii, bunicii, apoi profesoarele si copiii si tot asa…pana la a face ceea ce societatea asteapta de la noi.Usor…ne dizolvam in marea de „ar trebui sa fiu cumva” incat uitam cine suntem, ne pierdem pe noi.

Cream cu multa pricepere si repetitie un Eu care este asa cum ar trebui, care se conformeaza, care face ce e corect, ce e bine. De ce facem asta? Ca sa multumim, ca sa nu fim respinse, judecate…..ca sa primim farama de iubire si aprobare de care avem nevoie, ca ne e frica de singuratate…de neiubire.

Ce facem din acest Eu care este pentru altii? Mergem la o scoala „buna”, suntem fete cuminti, ne maritam cu cine trebuie si respectam tot ce ne-a zis mama, muncim cu adevarat mult, cinstit, serios intr-un loc de munca ce ii face mandri pe ai nostri, castigam bani si ne luam o casa cu rate , facem copii poate sau avem tot mai multe proiecte, suntem tot mai ocupate bifand tot ceea ce se asteapta de la noi.

Zambim cand e nevoie, ne asezam frumos cand e nevoie, dam din cam a aprobare cand e nevoie, suntem la locul nostru, urmam intocmai linia trasata ca sa fim ” fete bune, mame bune, sotii bune”. 

 

Si la un moment dat observam ca am obosit, ca mai mult ne e rau decat bine, ca suntem epuizate, ca simtim un gol in stomac mereu, ca suntem iritate de tot si toate, ca rabufnim la toata lumea, ca bem sau mancam prea mult, ca nu mai avem vlaga in privire, ca nu mai dormim bine, ca nimic nu se leaga si culmea….daca intram si pe drumul dezvoltarii personale cat de cat…observam si ca toate astea se repeta. Se repeta tipul de oameni din jur, situatiile din jur, relatiile ….totul ca intr-o roata perfect unsa.Iar noi ne tot suparam, deranjam si acuzam pe ceilalti ca nu sunt , ca ne fac…., ca ne enerveaza, ca sunt ….

 

Continuam sa ne trezim zilnic si sa facem acelasi lucru. Sa umblam somnambule prin viata si sa implinim nevoile si asteptarile altora. Sa ii facem mandri pe ceilalti, sa primim acea palma pe umar in semn de recunostinta….care nu mai vine niciodata. Continuam sa zambim frumos, sa muncim mult, sa avem nodul in stomac si in gat, sa ne enerveze toata lumea, sa nu mai avem timp pentru noi, sa ….fim „corecte” ca si niste papusi cu cheita frumos pictate si asezate in decor.

Nu stim de ce plangem des, de ce nu ne convine, de ce mancam prea mult, de ce nu dormim, de ce suntem anxioase sau avem atacuri de panica, de ce suntem mereu obosite sau tipam la ceilalti fara motiv. Credem ca ei sunt de vina, ca viata e grea si ca nu avem noroc.

 

Ce ratam este tocmai esentialul….Prezenta. Adevarul. Sinceritatea. Cu noi. 

Pe undeva, in mici fante interioara intrezarim intuitiv ceva…ceva despre noi…apar ganduri uneori ” nu esti buna, nu faci suficient, esti proasta, tipi prea mult, nu esti feminina, fii mai blanda, esti rea, nu esti in stare…etc etc”. Ele vin si trec precum ploaia. Iar noi mergem mai departe primind aceleasi personaje, aceleasi situatii, aceeasi roata….

Cand lucrez in cabinet si opresc clienta exact in momentul ala in care apar gandurile…exact in fanta ce s-a creat pentru doua secunde….energia se schimba, ochii se intristeaza, se inlacrimeaza, se face liniste.

Intreb : ce simti cu adevarat? Ce crezi TU cu adevarat despre tine? CUm esti tu? Acea tu pe care nu o arati lumii?

Cu un pic de incurajare si sustinere ies cu lacrimi adesea ” proasta, urata, nu-s in stare, agresiva,nu suficient de….nu-mi place de mine deloc”  . Mare pas inainte, mare moment. Am ajuns exact acolo unde doare, am atins adevarul acestui moment, acestei etape.

Adesea poate sa si recunoasca ” mi-e frica sa sa vad asta despre mine, mi-e frica de ce o sa gasesc acolo”….sau „nu vreau, nu-mi place…nu pot sa accept asta despre mine….”

„eu trebuie sa fiu…..”

 

Cream imagini despre noi. Citim, intelegem, adoptam credinte, cuvinte, concepte, ne comparam si tinem mortis sa fim cine credem ca ar trebui sa fim….si nu cine suntem cu adevarat.

Se creeaza o prapastie in noi. De la cea care sun realmente la cea care este in viitor- acolo in tablou- imaginea catre care tot alerg, sa devin. 
Cu ce umplem groapa? Cum facem sa rezolvam groapa?

 

Draga mea, e un moment unic si extrem de puternic acesta. Acest moment in care iti dai voie sa te uiti fie si pentru 2 minute la tine ceea adevarata, exact asa cum te vezi si te crezi ….Este un moment urias de imputernicire, de evolutie.

MI-a fost foarte greu sa trec prin aceste mici morti ale imaginilor create, ale egolui meu…ale cine credeam eu ca trebuie sa fiu. Este infricosator, este in toate felurile. INsa este singura cale. Singura cale pentru a ajunge  cu adevarat la Identitatea ta , la cine esti TU, la darurile tale, la Unicitate ta. Este singura cale prin care poti sa te simti mai bine cu tine, sa te iubesti candva pe tine, sa iti fie viata mai usoara, mai fericita, mai implinita si cu sens si zambet real, din inima.

 

Pana nu ne dam voie sa ne uitam acolo….acolo unde nu vrem , la partile alea din noi care nu ne plac, de care ne e frica, pe care le respingem….nu vom putea sa facem cu adevarat pace cu noi. Acolo….in partile alea pe care nu vrem sa le vada altii sta cheia. StaLumina. 

Ce simti/crezi ca are nevoie acea parte din tine, acele parti din tine? Priveste-le si simte sau intreaba-le ce au nevoie de la tine. Crezi ca de respingere, critica, judecata?? 

 

Adevarul. Uneori este greu de dus. Insa nu avem decat doua optiuni : pe el….ce este real acum in noi, in acest momnt sau minciuna de pana acum, lupta de pana acum, imaginile de pana acum…roata in care ne-am tot invartit. 

 

Cand iti dai voie sa te accepti asa cum esti, sa te vezi asa cum esti, sa te tii in brate asa cum esti….sa iei copila din tine in brate si sa o alini….cand spui „iarta-ma ca te -am respins, iarta-ma ca nu te-am vazut si ascultat….” se creeaza vindecarea sufletului. Permite lacrimilor sa curga, permite durerii sa iasa, permite fricii sa fie, permite …si respira.

Nu putem sa fim intregi si sa ne mintim cu concepte frumoase si afirmatii zilnice o viata intreaga. SAu putem. Depinde ce alegem.

 

Adevarul este profund. Sinceritatea este porfunda. Procesul cu tine este profund. Identitatea ta este ….sub acestea.

Afla cine esti dincolo de tot ce te-ai chinuit sa fii pentru altii. 

 

 

 

 

Cu cat te multumesti?

„Asta este”, ” mai bine atat decat deloc”, ” am ales cel mai mic rau dintre toate”, ” nu mi-e asa de rau totusi”, „nu ma mai ia nimeni”, ” la varsta mea..”, ” decat singura mai bine asa”….

 

Tu ce iti spui? Ce ti-ai spus de atatea ori incat acum o crezi si se intampla fara a mai pune la indoiala ceva?

Am fost un copil idealist care a crezut mereu in maximul posibil , in fericire, in relatii fericite, in pasiune si o viata frumoasa. AM trecut prin iad, acela in care totul era acum negru si fara viitor, totul era neplacut si nu mergea si cumva, acel copil a supravietuit.
Sunt femeia care crede in continuare in maximul sau infinitul potential care putem fi, in cea mai mare fericire, abundenta, bucurie in care putem trai pentru ca o meritam si pentru ca SE POATE.

Crezand asa, dupa nenumarate relatii esuate, dupa o rana de dependenta uriasa, dupa stima de sine zero si rani dupa rani datorita abandonului si umilirii….sunt in relatia visurilor mele. Pentru ca am crezut. Pentru ca am muncit sa redobandesc increderea in mine, respectul fata de mine, sa eliberez rani, emotii, tipare si sa fiu in pozitia in care sa primesc in viata mea acest om.

 

Vad si aud adesea femei minunate, superbe cu Magie si Putere ramanand in relatii de frica sau pentru ca nu se vad pe ele, nu indraznesc sa ceara mai mult, nu se simt vrednice.

 

Iti scriu tie, cea care esti intr-o astfel de relatie. Stii ca stai acolo pentru ca ti-e teama de singuratate, pentru ca nu ai incredere in tine, pentru ca ti s-a bagat in cap de mica sa fii intr-una indiferent cum te simti pentru ca asta inseamna sa fii realizata. Ti-e teama ca o sa fii judecata, ca toate celelalte au relatii si tu nu, ca ele par implinite si tu nu, ti-e teama ca nu ai sa te descurci singura sau ca nu te mai „ia” nimeni….ti-e teama sa iti asumi drumul tau, fericirea ta si ramai. Ramai acolo desi nu esti fericita cu adevarat, sufletul tau nu este relaxat, implinit, bucuros, cald….ci plin de indoieli, de lacrimi uneori, de tradare, de umilire, de lipsa, de uscaciune si tristete.

Ramai acolo prefacandu-te ca nu vezi ce se intampla, prefacandu-te ca e bine asa si te convingi singura ca e bine. Iti spui orice , te invinovatesti pe tine chiar si stai. Accepti o jumatate de masura, poate chiar mai putin.

 

Imagineaza-ti 20-30 ani langa omul cu care esti acum. Ce simti in stomac? Dar in inima? Care e prima senzatie, emotie pe care o ai? Ce iti spune inima, intuitia ta? Care e prima senzatie, emotie, imagine?

 

Stii ca meriti tot ce e mai bun pentru tine? Stii ca esti nascuta pentru a fi fericita cu adevarat? Stii ca este acolo acel om care este Maximul de Minune pentru tine si ca tu esti Regina care il poate avea oricand….? Oricand se decide sa nu mai accepte putinul…raul mai mic…obisnuinta…frica. Oricand incepe sa se intrebe daca nu cumva merita sa fie cu adevarat implinita. Oricand incepe sa isi regaseasca puterea si sa infrunte fricile, vocile din cap, tiparele de-o viata. 

 

Parintii se asteapta de la noi, bunicii, colegii, societatea sa fim intr-o relatie, sa avem o familie….Si ajungem la o varsta la care din disperare si frica acceptam orice. Numai sa taca gura lumii. Numai sa fim si noi in rand cu ei. Numai sa nu fim singure cumva….avand impresia ca toti cei care sunt intr-o relatie sunt fericiti si au dat de aur. Oare?

 

Femeie draga ….esti Creatoarea Universului, esti Magia Vietii, esti Lumina, Putere, Iubire, Frumusete. Tot ce iti spui acum, scuzele, fricile, negarile sunt invatate de la ceilalti…sunt proiectiile lor asupra ta. Si de gura lor, de frica sa nu fii ca ceilalti….pentru ca asa iti zice mama sau toti in jur…tu accepti ceva ce nu te implineste. 

 

Aseaza-te in liniste cu tine. Respira adanc. Aprinde o lumanare. Ramai aici. Imbratiseaza-te. Priveste-te in oglinda reala sau mentala. Spune-ti adevarul ala care doare cel mai tare, ala pe care nu vrei sa-l auzi, sa-l accepti, ala pe care oricum il stii. Fii in cea mai mare sinceritate cu tine. Uita-te la toate acele credinte si frici pe care le ai …si poate, poate…e timpul sa decizi ca meriti cu adevarat sa fii ONORATA si ADMIRATA, IUBITA pentru tot ce esti cu adevarat nu pentru ce te straduiesti sa fii….ca sa fii vazuta si sa primesti firmituri de afectiune.

Si stii care e secretul? 

Nu mai astepta de la EL. De la nici un EL. Cat te onorezi tu pe tine? Cat te respecti? Cat te iubesti?

Stii ca de fiecare data cand accepti si astepti de la el te Tradezi pe tine? Te respingi pe tine? Iti oferi in loc de iubire otrava? Stii ca doar atunci cand incepi tu sa te Vezi, iubesti, accepti, onorezi pe tine cu adevarat ….Printul va aparea in viata ta?

 

Cum sa fac asta zici? 

In o mie de feluri. Incepe prin a nu te mai minti. Inepe sa fii realmente sincera cu tine. 

Spune NU. Pune Limite. 

Nu inghiti in sec si nu intoarce spatele sperand ca maine va fi mai bine, ca o sa treaca.

Imbratiseaza-te, ofera-ti ce ai nevoie cu adevarat, rasfata-te, pune-te pe primul loc in toate. 

Cere ce ai nevoie. 

Ofera-ti mangaiere, placere, bucurie si nu astepta sa iti dea cineva asta. 

Actioneaza si vorbeste in concordanta cu ceea ce simti cu adevarat. Fii integra, respecta-te. 

Nu ceda doar pentru ca el vrea asta, pentru a-i face pe plac….pentru a nu pleca de langa tine. 

Nu te strivi pe tine pentru o relatie, pentru un el. 

Infrunta-ti Fricile. Emotiile. Nu mai fugi. Cere ajutor daca e nevoie.

 

Meriti sa fii iubita, onorata, adorata, mangaiata, respectata….fericita ca in povesti. Si nu-ti spune ca poate iti imaginezi tu, ca ceri prea mult, ca viata nu e asa….ca e doar in capul tau. Nu compara, nu te compara.
Da-ti voie sa CREZI in tot ce e mai frumos si vei primi.

 

Primesti atat cat iti dai voie sa Crezi si sa Ceri. 

Poate ca e timpul sa faci acel pas catre tine. Poate ca e timpul sa nu mai fii fata buna care tace, care inghite, care sta, care nu are increderea in ea si in Puterea ei. Ce zici? Ce iti spune Corpul? Dar Inima? Care este adevarul Tau? ( nu cel din minte, nu cel al lumii, nu cel din frica…acela…care ABIA SE AUDE IN FIINTA TA pentru ca l-ai redus la tacere ani de zile).

 

Cu iubire,

Anca Lavinia

ghidul tau spre autenticitate feminina

 

 

 

Sunt aici sa te insotesc oricand consideri ca a venit vremea sa te imputernicesti. In ritmul tau, cu blandete si acceptare.

 

 

 

Pentru tine, femeie…

Observ in mediul online foarte multe femei minunate care isi pun poze in diferite ipostaze dorind sa sugereze anumite stari precum – senzualitate, „sunt fericita”, „arat minunat”, „am incredere in mine”, ” uite ce bine ma simt” etc…

mask2Unele dintre femei sunt persoane pe care le stiu si stiu ca ceea ce arata este diferit de ceea ce este in viata reala sau in interior, altele , se simt ….energia ,ochii vorbesc de la sine. Pozele sunt un fel de ” ce as vrea sa fiu”-un ideal care ascunde in spate multa tristete, nesiguranta, lipsa de stima de sine si de valorizare….

Ce vreau sa spun? Ar fi minunat sa avem curajul sa ne vedem pe noi asa cum suntem , macar noi cu noi in casuta noastra….sa investigam mai profund ce credem despre noi, cum ne vedem, ce spunem sau gandim depre noi – in mod real, in mod sincer ….Partea a doua e – cum as vrea sa fiu, ce admir?  Este un exercitiu de introspectie, sinceritate, maxima autenticitate fara de care nu vom putea ajunge acolo unde „admiram in alta parte sau visam”.

Stiu ca sunt multe intamplari in spate, din copilarie si adolescenta, stiu ca exista multe programe si traume, rani inca deschise. Multe dintre noi am invatat despre noi ca nu suntem suficient de bune, de frumoase, de destepte, de cuminti, de….Credintele de baza in majoritatea cazurilor pe care le-am intalnit ( si nu ma exclud) sunt : nu merit, nu sunt suficienta, sunt un nimic/nimeni.

Desi credem asta despre noi in profunzime , pentru ca asta am inteles noi din felul in care am fost tratate, ni s-a vorbit, am fost educate, afisam cu totul altceva. Afisam poze cu noi sexy, ne ascundem sub o masca a sexualitatii /fetei rele crezad ca asa atragem. Da, multe dintre noi am invatat cumva, in timp, ca asta este puterea noastra – sexualitatea si o folosim. Atunci cand, insa, ni se fac avansuri, atragem barbati nepotriviti, remarci etc nu ne convine, ne aricim imediat si nu intelegem de ce ni se intampla….

Ne ascundem , de asemenea, sub masca fetei cuminti , destepte care in interior arde, clocoteste, care nu isi da voie sa simta, sa se expuna, sa fie senzuala, sa fie femeie. Si asta tot datorita a ceea ce am fost invatate, a ceea ce am absorbit …cand in casa sexualiatea a fost un tabu sau ceva exacerbat folosit.

Oricum ar fi….mi-ar placea sa indraznim mai mult sa fim noi insine, sa ne cautam cu adevarat, sa ne expunem asa cum suntem…sa intelegem ca nu e nimic in neregula cu felul in care suntem si ca este loc mereu de lucrat, de transformat..de echilibrat. Daca nu accept insa punctul in care ma aflu intai…nu am de unde porni. Daca neg ca ma ascund sub masca unor poze ce arata cu totul altceva decat sunt….atunci sa nu ma mir ca voi atrage ceea ce nu-mi doresc.

In cabinet plec mereu de la punctul 0- punctul actual- indiferent cat de dureros este, indiferent ca nu ai vorbit despre asta niciodata, ca nu ai vrut, nu ai putut, nu ai stiut, ti-e greu sa accepti…sa vezi. Daca nu recunoastem adevaratele credinte despte noi, adevarata parere despre noi, ranile cu care traim…nu putem nici sa vindecam, sa eliberam ceva, sa devenim femeia pe care o admiram (si ce admiram este tot in noi doar ca suntem inclinate sa vedem tot ce e mai rau intai…). let-your-light-shine.jpg

Este un indemn la autentic, la sinceritate, la acceptarea ta asa cum esti …in totalitate- daca doresti ca ceva in viata si in relatiile tale sa se schimbe. Intreaba-te, atunci cand afisezi o poza ” sunt eu asa cu adevarat? Ce vreau sa arat prin asta si de ce? Care este nevoia mea ascunsa pe care o indeplinesc prin aceasta poza?” Incepe sa fii tu ! Mastile se simt usor…si la un moment dat cad iar daca nu suntem constiente va durea mai mult decat e cazul.

Te imbratisez femeie frumoasa ! Ai grija de sufletul tau , acorda-ti mai mult spatiu, atentie, credit, valoare!