Slide toggle

Welcome to Zass

Zass is a powerfull WordPress / Woocommerce theme with a modern, pixel perfect design suitable for handmade artisans, craft businesses and portfolio websites.

This is a custom, collapsible widget area. Use it like any other sidebar and easily place any number of widgets here.

Etichetă: tipare

Ce dam mai departe copiilor nostri?

 

Draga femeie, acestea sunt cuvinte din suflet, din sufletul unei fetite , a unei femei , a unei viitoare mame.

 

Mai stii tu cum am crescut? Mai stii toate acele lucruri pe care trebuia sa le faci, indeplinesti spre a primi iubirea, acceptarea, aprobarea?

„Stai cuminte”

„Vorbeste frumos/ nu raspunde inapoi”

„Tu nu stii, tine-ti gura”

„Ma faci de ras, ai grija cum te porti/ce zici/cu cine umbli”

„Nu ai voie”

„NU mai plange/nu mai fii bleaga/ nu mai fa asa…”

” Fii mai rationala, lasa prostiile”

„Trebuie sa fii prima/ sa fii cea mai buna/ sa iei note mari”

As putea continua cu inca doua pagini. Cred ca ti-ai facut o idee deja si probabil ca multe dintre cele de mai sus rezoneaza cu tine.

Dincolo de aceste cuvinte spuse mai sunt si cele nespuse. Privirile, gesturile, tacerile, subiectele despre care „nu vorbim”.

Din ambele am inteles foarte multe despre tot…Ne-am coformat,adaptat, modificat si transformat astfel incat sa placem, sa primim atentie, sa fim cum vor ei, sa nu ne respinga, abandoneze/retraga iubirea.

A trebuit sa renuntam la noi ca sa fim iubite.  Am invatat ca noi nu suntem suficiente asa cum suntem, ca nu suntem bune, ca nu suntem destul, ca ceva e in neregula cu noi….daca nu facem asa cum ne cer ei. Ca trebuie sa le indeplinim asteptarile daca vrem un zambet, o imbratisare, un gest de afectiune, un dar…

 

Am devenit femei doar in trup. IN suflet, in emotie, in gandire suntem inca copile. Ne raportam la noi ca la niste fete- incapabile, insuficiente, mai proaste, mai mici fata de toti/toate celelalte. Nu suntem constiente de faptul ca acum suntem adulte, suntem mature, putem decide pentru noi ….si ramanem incapsulate in povestile, gandurile, emotiile, ranile copilariei.

Reactiile noastre sunt de acolo, tot ce vrem sa devenim, sa demonstram, sa ajungem….este pentru ca inca vrem sa primim iubirea parintilor nostri.  Hranim cu brio Imaginea pe care am adoptat-o si dezvoltat-o, hranit-o de-a lungul anilor , acea imagine care sa fie conforma cu asteptarile celorlalti si care nu ne reprezinta la o privire mai adanca in Suflet. Si simtim ca suntem goale, ca nu merge, ca nu suntem fericite, ca am obosit, ca mai mult plangem si suntem anxioase decat bucuroase, ca desi aparent avem tot, nu suntem implinite.

Suntem inca intr-o lupta cu parintii. Suntem inca in zbaterea dintre copilul care are nevoie de aprobare, acceptare, afectiune, prezenta si adultul care nu mai poate asa si pe undeva…realizeaza ca joaca un rol, ca nu-si traieste viata, visele. 

 

Si dincolo de vorbele mamelor si tatilor, de tiparele si povestile lor, de asteptarile si proiectiile lor mai sunt si cele ale bunicilor, strabunicilor, matusilor si tot asa- a lineajului nostru, a genratiilor dinaintea noastra. Toate si-au pus amprenta si bagajul in noi…iar noi…ne conformam fara macar sa realizam ca tot ce facem, spunem, stim despre lume este ceva ce repetam, ceva ce nu e al nostru….ceva ce redam cu fidelitate.

Toate aceasta mostenire, imagine, tipare, emotii, rani, dureri, reprimari, anxietati , raportari si perceptii trec mai departe catre copiii nostri. Ele fac parte din noi si vor face, natural, parte si din ei pentru ca informatia este transmisa energetic din om in om, din generatie in generatie. ( Va recomand cartea „fantomele din familie).

Toate durerile, neiubirea, critica, nemultumirea, saracia, frigiditatea, inchistarea, lupta, rusinea, vinovatia, regretele,frustrarea, frica, neincrederea….si altele sunt transmise prin sarcina copilului pe care il purtam. 

Prin lipsa noastra de constienta condamnam o alta generatie sa traiasca o placa….pe care am tot trait-o si noi ( cu modficarile usoare de rigoare). Pot aparea ( asa cum si unele dintre noi am fost) rebelii, ciudatii….copiii care nu se conformeaza, care nu mai vor sa taca, sa asculte, sa fie ce vor parintii. Insa undeva accolo…in celulele corpului, in subtil…toata mostenirea exista deja si afecteaza relatiile lor viitoare, felul in care simt, decid, se raporteaza la viata, bani, iubire, barbati, femei, sexualitate, placere, durere, libertate etc….Toate sunt deja inscrise acolo. Iar noi functionand in conformitate cu ele nu vom sti sa gestionam copiii care sunt si cer altceva.

 

Este vital ca tu, viitoare mama sa te gandesti la asta. Inainte sa vrei musai un copil. Sa te gandesti si sa te intrebi :

De ce vreau un copil de fapt?

Ce inseamna copiii pentru mine?

Ce inseamna sa fiu mama pentru mine? ( cum au fost mamele din lineajul meu, ce am vazut la ele?)

Ce vreau sa compensez, adresez, rezolv prin a fi mama? 

Ce relatie am eu de fapt cu mine, cu sufletul meu, cu pantecul meu?

Stiu ce transmit mai departe copilului meu?

Care este relatia mea cu partenerul meu? Il iubesc/ nu…stau pentru ca…? 

Care sunt acele credinte, tipare pe care le-am invatat/preluat de la mama/bunica despre a creste copii, despre sarcina, despre nastere, despre a fi femeie si mama? Ce am preluat de la ele despre pantecul ,sexualitatea, femeia din mine? Cum este feminitatea mea, ce relatie am cu ea? 

 

Cred ca tote aceste intrebari si altele…fac parte din procesul constient, prezent, atent de devenire….de cunoastere de sine, de dezbracare de ce nu e al meu….de curatare si purificare, de pregatire….pentru a fi mama.

Incepe de unde simti cu intrebarile. Ia pixul si foaie si pregateste-ti momente intime in care sa scrii…sa intrebi sufletul tau, sa observi, sa recunosti, sa accepti….sa VEZI.

Fii o Femeie Constienta! DEvino o Mama Constienta! Fa lucrurile altfel decat au fost facute cu tine! 
Ofera-i viitorului copil alt mediu, alta energie, emotie, conexiune, educatie…alte ganduri, trairi, raportari….Si asta o poti face DOAR ingrijindu-te de tine, de procesul tau, prin popria calatorie si exemplu.

 

La felul in care noi am fost ccrescute nu putem avea pretentia sa transmitem mai departe altceva. Ceea ce facem este sa cautam tehnici, retete, experti care sa ne spuna ce sa facem cu copiii, sa le invatam si repetam, redam….fara sa intelegem ca exemplul propriu….de dincolo de cuvinte conteaza cel mai mult; ca nici o tehnica invatata si redata nu inlocuieste conectarea autentica, simtirea, emotia- intai cu sine…si apoi cu copilul tau! 

Ia-ti puterea inapoi! Ocupa-te de tine! 

 

 

Iti stau cu mare drag la dispozitie pe acest drum daca esti pregatita sa il incepi. Poti vizita sectiunea „Servicii” si imi poti scrie oricand la scrie-mi@ancalavinia.ro

 

Simt sa fiu o Femeie si o Mama altfel…care sa aduca pe lume copii in mod prezent, constient si cu o pregatire temeinica a mea inainte de conceptie. Sunt pe acest drum de multi ani si doresc sa iti daruiesc din experienta mea personala si cea de cabinet din care invat zilnic foarte mult.

 

Ramai prezenta, blanda si iubeste-te!

Lavinia,
Autentic Feminin

 

Daca vrei sa primesti mai multe informatii/articole exclusive introdu emailul si numele tau mai jos. Aboneaza-te la Newsletter.

Vrei sa fii o viitoare mama altfel?

Poti fi o mama constienta. Poti deveni o mama care este conectata cu ea insasi, cu emotiile ei si astfel, cu sufletul ce va veni pe lumea asta. Poti fi o mama altfel. 

 

Toate suntem cumva mame in devenire fie ca manifestam Arhetipul mamei prin a avea copii sau a ingriji un animal ori a da nastere si a ocroti proiecte.

Astazi vorbesc celei care doreste sa devina mama aducand pe lume un Suflet care alege aceasta experienta pamanteasca. Daca tu esti acea femeie care simte ca se pregateste pentru a fi mama si ai dori sa fii una constienta, prezenta si implicata cu sufletul in acest proces atunci citeste mai departe.

Exista deja ramuri de specializare care demonstreaza cum primim transgenerational tipare, credinte, comportamente si cum repetam ca si adulti povestile de viata ale parintilor nostri, ale buncilor si chiar ale femeilor din neamul nostru. Nu mai este o speculatie ci un domeniu de studiu si de lucru.

Din propria mea exprienta iti pot spune ca am descoperit cum repet credinte si situatii ale bunicii, ale femeilor din neamul mamei fara ca macar sa fi stiut ca o fac. Din experienta mea iti spun ca atunci cand eram in burta mamei am fost amprentata deja de credintele, fricile, gandurile, comportamentele ei.

Bebelusul ce este in pantec preia tot ceea ce mama este si este influentat de tot ceea ce se intampla in mediul lui. Adica gandurile, emotiile, mamei, tatalui, situatia din casa, energia mamei si a tatalui, situatia dintre cei doi, mediul la care este expus bebelusul inca din pantec isi pun amprenta asupta lui ca si adult.

Abia acum , dupa ani de cand sunt pe drumul de autodescoperire si crestere, am realizat pe pielea mea cat de mult m-au influentat toate cele intamplate in sarcina, la nastere, dupa aceea, ca si bebelus si copil. Asta m-a transformat in femeia de astazi si de aceea lucrez neincetat cu mine, spre a ma debarasa de tot ce nu este al meu, spre a nu mai manifesta povestea mamei, a bunicii, spre a nu mai lasa ranile din copilarie si din pantec sa -mi conduca viata de adult. Am simtit si retrait momente pe care le-a trait mama cat era insarcinata cu mine, momente de cand aveam doar un an sau doi ce m-au marcat ca si femeie adulta si  de aici s-a nascut dorinta mea de a sprijini femeile sa se pregateasca pentru sarcina intr-un mod constient. Eu insami trec prin acest proces.

Draga femeie, viitoare mama, te indemn sa te gandesti la ceea ce ti-am spus.

 

Si daca ar fi sa privesti in jurul tau la felul in care copiii sunt astazi crescuti, la felul in care sunt nascuti, cum ii poarta mamele in pantec pentru 9 luni si in ce fel se raporteaza la ei, la sarcina…ce ai zice? Pe mine ma intristeaza sa vad atata deconectare si indiferenta…sa vad cum copiii sunt adusi pe lume din razbunare, din resemnare, din frica, din „asa se face, asta-i mersu’ firesc”, din „ma paraseste, asa-l tin langa mine”, din singuratate si lipsa de iubire de sine, din „am o varsta si cam trebuie…”, din ” vreau si eu sa am pe cineva aproape la batranete” etc…Prea multe motive gresite si prea putina iubire, prezenta.

Tu ai vrea sa fie altfel in cazul tau? Ai vrea sa stii cum sa nu mai transmiti mai departe acelasi fel in care ai fost tu crescuta? Ai vrea sa fii constienta de felul in care concepi, de relatia in care esti si ce iti ofera ea, de pantecul tau si ce reprezinta el de fapt, de sufletul care va locui in el si de tot ce ii transmiti ? Ai vrea sa creezi acea relatie magica cu bebelusul tau si sa ii oferi din relaxare, din liniste, din prezenta, din bucurie, din conectare?

Se poate. Se poate sa pregatesti si sa te pregatesti pentru acest proces , aceasta calatorie. Cum? Devenind constienta de tine, de tot ce ai preluat de la mama ta si de la femeile din neamul tau, de felul in care acum gandesti despre femei, barbati, copii, sarcina, a fi mama, a fi femeie.
Se poate sa inveti sa iti traiesti sarcina ca pe o bucurie, un dar, prezenta, constienta, atenta si sa iti construiesti relatia aceea cu sufletul din pantecul tau.

Se poate daca iti doresti cu adevarat sa fii MAMA CONSTIENTA si CONECTATA la INIMA ei si la PANTECUL ei. 
SI pentru asta este nevoie sa investesti in tine si sa renunti la acele rani ce te-au marcat, la acele modalitati de gandire si raportare la lume, la viata ce acum te mentin in frica, in stres, in griji constante. Odata ce realizezi ca ai puterea de a ALEGE atunci te poti pregati cu adevarat sa aduci un suflet pe lume altfel decat ai fost adusa tu. 

Esti Poarta intre lumi. Esti Creatoare. Esti uniunea dintre vazut si nevazut. Esti datatoare de viata. Esti Magica. Aminteste-ti asta si iesi de pe pilot automat, iesi din tiparele in care ai trait pana acum, iesi din „asa se face, asa trebuie, asta e, n-am ce face, mi-e frica, nu pot” etc….

Devino femeia si mama care contribuie la nasterea FAMILIEI CONSTIENTE,a unor copii constienti, sustinuti, care isi exprima darurile in lumea asta cu usurinta, care stiu cine sunt si sunt lasati sa fie cine sunt, copii care nu sunt iubiti conditionat, carora nu li se spune mereu sa fie altfel, sa faca asa cum vor parintii, sa fie cum vor parintii, sa se conformeze, sa implineasca asteptari…si sa fie flamanzi de iubire. Poti fi mama care sa ofere iubirea, afectiunea, caldura ,prezenta pe care tu nu le-ai avut. 

 

Studiile au demonstrat ca separarea si lipsa conexiunii emotionale cu mamele , cu parintii  ii fac pe copii de 7 ori mai predispusi la dependente de orice fel ca adulti.  Traim azi intr-o lume a lipsei de conexiune emotionala, a lui „trebuie” si „nu am timp”, a bonelor si separarii timpurii de copiii nostri, a lipsei de conexiune umana, emotionala, reala. Tu ce doresti pentru tine si pentru viitorul tau copil?

 

Alege -te pe tine si alege sa fii o mama constienta. Pregateste-te facand curatenie in gandurile, emotiile, viata si pantecul tau asa cum faci curatenie in casa ta cand primesti oaspeti. Copilul ce va veni este cel mai de seama oaspete al tau. Crezi ca merita sa vina intr-o casa curata, plina de lumina, caldura si bucurie?

 

 

Vezi ce iti ofer spre a incepe procesul aici: http://ancalavinia.ro/servicii/sesiuni-private-autentic-feminin-pentru-viitoare-mamici/

 

Ramai aproape si primeste noutatile, materialele exclusive pentru abonati. Lasa numele si adresa de email mai jos.

Ai în tine poarta dintre lumi femeie!

Cineva mi-a scris nu demult despre dorința ei ca eu să susțin o meditație de curățare și binecuvântare a pântecului pentru cele care doresc să fie mame. Am zis că mă voi gândi la asta. Încă o fac.

Până la materializarea acestei întâlniri și meditații ofer aceste gânduri din inimă.

Pântecul este locul sacru al femeii, este spațiul din care Universul ia naștere. Fiecare dintre noi venim dintr-o dimensiune nevăzută și până ce intrăm în cea văzută, fizică prin nașterea propriu-zisă trecem prin tărâmul sacru și misterios din pântec.

Pântecul este poarta dintre lumi, canalul prin care nevăzutul devine văzut, prin care imaterialul devine material.

Prea puține femei mai sunt astăzi conectate cu pântecul lor. Tratăm acest spațiu ca pe ceva normal , ca pe o parte fizică a corpului nostru și îl luăm de bun fără a-i acorda vreo atenție specială. Cu excepția momentelor când ceva este în neregulă și ajungem la ginecolog sau mai rău.

Pântecul /uterul și tot spațiul interior aferent corespunde chakrei 2, chakra Sacrală, până și numele ne sugerează ce fel de spațiu este. Această chakra, situata la două degete sub buric are forma unei pâlnii ce iese atât în față cât și în spatele nostru în chip văzut pentru cei mai sensibili dintre noi, cu acces la lumile subtile. Centrului sacral îi corespunde elementul apă și organul corespondent conform medicinei chineze este rinichiul. Acestea sunt doar câteva date tehnice să le numim așa.

Acest sediu corespunde de asemenea plăcerii, energiei feminine, creativității, bucuriei vieții, sexualității. Când el nu este îngrijit corespunzător atunci funcționează dezechilibrat și apar problemele de sănătate de natura fiziologica- disfuncții sexuale, chisturi, polipi, cancere , dureri diverse sau de natură emoțională, lipsa poftei de viață, a bucuriei, incapacitatea de a primi și simți plăcerea, lipsa creativității și a bucuriei de a fi.

Când nu dăm suficientă atenție acestor zone din viața noastră  avem de suferit. Pe lângă toate astea aici se așează minunata emoție numită rușine . De ce? Pentru că purtăm cu noi ani și ani de rușine pe care am primit-o de la mamele noastre, bunici, străbunici și toate strămoașele noastre.

Pe linia neamului primim toate acele tipare, răni, credințe limitative despre plăcere, sex și sexualitate, despre bărbați, femei și raportarea noastă la aceste subiecte se face prin filtrele femeilor dinaintea noastră.

Ce se întâmplă atunci când ne trezim și începem să ne uităm mai atent la noi, la credințele noastre, la pântecul nostru, la emoțiile noastre? Începem să curățăm, să identificăm tot ce nu ne aparține de fapt, ne regăsim propriile credințe care ne ajută, ne redescoperim pe noi, femeile care suntem mai mult decât fizic și decât tipare preluate.

Dacă ne dorim copii e bine să devenim atente la toate aceste aspecte, să ne îngrijim de noi atât fizic cât și emoțional, spiritual, energetic. Este bine să învățăm să ne conectăm cu pâtecul nostru din nou, cu feminitatea din noi, să lucrăm rând pe rând ceea ce apare la suprafață și să eliberăm rușinea, frica, vinovăția, grijile, neîncrederea etc. Să facem curat în pântecul nostru. Vezi aici articolul cu acest titlu: http://ancalavinia.ro/6389-2/

 

Atunci când ne dorim copii și ei nu vin cauzele sunt multiple și țin de fiecare femeie în parte. Și aici nu mă refer la chestiuni pur fizice ci la cele non-fizice. Pot fi anumite lucruri care vin de pe neam, pot fi anumite blocaje interioare la nivel energetic și emoțional, pot fi tipare ascunse de gândire care rulează și ne spun altceva decât credem noi conștient etc.

Poți însă începe prin a pune mâinile pe pântecul tău, închide ochii și respiră profund. Rămâi acolo cu atenția câteva minute și vezi ce simți înăuntru, cum e acolo, care sunt stările care apar, culorile, flashurile, senzațiile. Fă asta zilnic.

Apoi uită-te la ceea ce crezi tu despre sexualitate, feminitate, corp, plăcere, copii. Notează-ți Descoperă cum te raportezi tu la toate acestea. Ia-ți timp pentru asta, stai în liniște, fii cu tine realmente.

Cum te raportezi tu la apă, câtă apă bei, cât de mult îți place apa, cât de des stai lângă sau în apă? Care e relația ta cu ea?

Cât ești de creativă? Cum este pofta ta de viață? Cât de bine te simți în corpul tău? Cum te raportezi la organele tale genitale, ce spui , crezi despre ele? Le cunoști?

 

Sunt întrebări la care să începi să îți răspunzi din suflet, cu maximă sinceritate pentru a vedea unde te afli acum în raport cu tine însăți,cu pântecul tău, acest izvor de viață, de Divin, de curățenie. Și te-aș mai întreba „Care este relația ta cu Divinitatea?”

Descoperă-te , simte-te, împrietenește-te cu tine, acceptă-te, iubește-te, îngrijește-te. Creează o reală relație cu tine, cu sufletul tău, cu inima ta, cu feminitatea ta, cu pântecul tău. Pas cu pas..inspirăăăăăă șșiiii expirăăăă ușșșșșșor.

 

Binecuvântată să fii!
 

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

Odihneste-te in tine

Închide ochii, respira profund, pune-ți mâinile pe pântec și doar respiră. Stai în liniște , savurează momentul. Fii cu tine, onorează-te, ascultă-te.

Avem nevoie de liniște, de momente de tăcere și ascultare ca de aer. Uităm tocmai de aceste momente care ne hrănesc esența feminină și ne lăsăm duse de vâltoarea zilelor care ne conduc către mecanizare, robotizare, masculinizare, departe de inima și esența noastră.

Ca femei avem nevoie de un alt ritm, de a fi și a lucra dintr-o altă energie decât cea care există astăzi în societate. Avem nevoie de timp, de liniște, de repaos, de retragere în interior, de conectare cu pântecul, cu pământul, cu forța creatoare, cu inima și iubirea, avem nevoie să curgem, să ascultăm, să ne întoarcem la noi.

A fi femeie este o binecuvântare și este ceea ce am ales în acest plan dacă suntem în corp de femeie. Am ales să ne întoarcem la esența feminină și să ne găsim pe noi, cele unice, dincolo de tot ceea ce se spune despre noi, se vrea de la noi, se așteaptă.

Primul model de femeie este cel al mamei și al bunicii. Mai ales daca ea ne crește. Prima influență asupra noastră este cea din pântec, atunci când poate cineva din familie nu vrea fete ci doar băieți și toată energia proiectata în sarcina pe noi este una masculină. Apoi am putea crește sub etichete precum „băiatul lui tata”, „ești un băiețoi”, „arăți ca un băiat” etc. Și mai multă energie masculină proiectată asupra noastră.

Dacă mama este un exemplu de femeie care nu este în contact cu feminitatea ei, care fie este o victimă ce se sacrifică fie ea este cea puternică, cea care ia decizii, cea care știe, face, conduce, pune la punct, ea ne oferă un exemplu de femeie ce trăiește într-o energie masculină și învățăm astfel că o femeie așa trebuie să fie. Preluăm exemplul. Devenim și noi mama încet, încet. Dacă aici mai sunt adăugate programe despre bărbați și sexualitate precum „bărbații sunt degeaba”, „bărbații nu sunt responsabili, nu te poți baza pe ei ”, sau alte asemenea, „sexul este rușinos, păcat, murdar, neimportant, scârbos, nu vorbim despre asta” și altele , atunci energia noastră feminină este deja în pom.

Mai sunt influențele strămoșești, de pe neam care contează enorm atunci când lucrăm cu feminitatea noastră. Cum au fost femeile din neamul nostru? Ce tipare putem observa? Cum e când ne uităm la relația dintre femei și bărbați în neam? Ce simțim despre sexualitate cand ne uităm /conectăm la neamul nostru? Și dincolo de aceste influențe mai există și cea străveche care pune femeia pe un picior de inferioritate, ea trebuie să sufere la naștere, să trăiasca în chinuri , să fie supusă bărbatului.

Acest frumos cocteil ne ajută să vedem cam unde suntem astăzi în ceea ce privește energia feminină, cât de aproape sau departe suntem de ea ca femei, ca suflete.

Se vorbește despre feminitate dar deocamdată într-un mod fragmentat și sunt prea puține cele care s-au dedicat feminității și sprijinirii femeilor spre a se reconecta cu ele, cu energia lor feminină, a o înțelege și lăsa să se manifeste.

Asociem datorita tuturor celor menționate deja, feminitatea cu slăbiciunea, cu gelozia, cu răutatea, cu a fi rănită, cu a a fi inferioară, cu a fi curvă, cu a fi prea fragilă. Nu știm, nu ne-a fost explicat, nu ne învață nimeni ce înseamnă de fapt, feminitatea, energia feminină, nu ne arată nimeni cum să ne conectăm cu ea, cum sa fim Femei. Acel gol cu care trăim poate o viață întreagă, acel ceva care lipsește este chiar conexiunea noastră cu noi, cu energia noastră feminină.

Rușinea, vinovăția, suferința, durerea au acoperit atât inima cât și pântecul nostru. Nu suntem conectate cu trupul nostru, nu ne place de el deloc, nu ne place de noi, nu suntem relaxate în preajma bărbaților, ne este rușine de trup, de organele sexuale, de senzualitatea noastră, de actul sexual, de frumoasa noastră fragilitate, de a fi emotive, ne simțim vinovate dacă facem sex, daca ne permitem să simțim plăcere, dacă cumva purtăm un decolteu mai adânc și se uită careva la noi. Ne este rușine cu noi, cu feminitatea noastră, ne simțim vinovate pentru că suntem femei.

Am trecut prin asta și încă cum! Mersul aplecată pe stradă ca sa nu mi se vadă pieptul, acoperitul corpului ca nu cumva să se uite cineva la mine, rușinea atunci când venea vorba de vreun compliment sau de goliciune, rușinea de a mă simți bine în timpul actului sexual, de a experimenta plăcere etc. Am trecut prin toate. Și toate au lăsat amprente adânci în mine.

M-am rupt atât de mult de mine, de trupul meu mai ales, de pântecul meu și de plăcere încât am devenit insensibilă, reticentă, temătoare, închisă. Asta după ani în care era mai ușor să-mi dau trupul, să ma culc cu bărbați pentru că așa ,poate, primeam niște atenție, niște „băgare în seamă”.

Curva și călugărița sau virgina sunt cele două polarități ale arhetipului Iubitei, cel mai ostracizat, evitat, prost integrat Arhetip feminin după părerea mea. Putem oscila între ele, putem experimenta una din extreme sau amândouă dar nu știm care este zona de echilibru. Nu avem habar ce înseamnă Iubita, ce înseamnă a fi Feminină, în curgere, în armonie cu energia noastră feminină. Și știi ceva? E în regulă să nu știi. Nici eu nu am știut și nu știu încă tot. Și mi-am zis : e în regulă să nu ai habar de feminitatea ta. Acum începe călătoria și pas cu pas, vei afla, te vei regăsi. ” Și asta fac. Sunt în călătoria către feminitatea mea de câțiva ani buni și iubesc ceea ce se întâmplă cu mine.

Am pornit de la mama, credințe, copilărie, modele, tipare, am ajuns la emoții reprimate, la durere, la relația cu bărbații, la sexualitate și în cele din urmă la trupul meu. Una dintre cele mai mari provocări este conectarea cu trupul, îndrăgostirea de propriul trup din nou. Acceptarea lui și deblocarea energiei noastre feminine și a permite ca ea să curgă prin noi, să ne simțim acasă în noi.

Cum facem asta? Trecând prin toate etapele menționate mai sus. Angajându-ne în propria călătorie către centrul nostru. Oprindu-ne din negare, din evitare, din a spune : „da ce, eu sunt femeie, ce-mi trebuie mie prostiile astea?” ori „sunt feminina deja , îmi pun ruj , port rochii, ce  mai am nevoie?” , sau „nu înțeleg domnule ce tot atâta cu feminitatea asta, sunt femeie, ce , nu se vede?” ori ” nu am timp de așa ceva…am o casa, copii, îndatoriri”

Am înțeles pe dos feminitatea și de aceea societatea noastră este pe dos acum. Ține de fiecare dintre noi să ne recunoaștem nevoia de reconectare, de bine cu noi, de apropiere de sufletul nostru și să ne dedicăm nouă mai mult și mai puțin celorlalți. Ține de fiecare să vrea să se reconecteze realmente cu feminitatea ei, cu energia feminină, cu bucuria de a fi femeie. Nu contează câtă treabă ai, pentru tine , dacă vrei cu adevărat, vei găsi timp întotdeauna așa cum îți găsești mereu pentru alții.

Începe prin a închide ochii, a-ți pune mâinile pe pântec și a respira profund, repetat, în liniște, câteva minute. Apoi du-ți o mână pe inimă și continuă să respiri. Fă asta în fiecare zi, câteva minute, pentru sufletul tău. Și în rest, apucă-te de tine…cere ajutorul, intră mai profund, regăsește-te, reconectează-te, învață cum să fii cea mai bună prietenă a ta odihnindu-te în tine.

Este o călătorie pe cinste!

Te îmbrățișez cu blândețe, căldură și prezență <3

 

 

Pentru a ramane in legatura si pentru a primi noutatile, introdu numele si adresa ta de e-mail in rubrica de mai jos:

Renasterea din Umbra

„Bai Liviu tu iti dai seama ca nicaieri nu e scris despre ce facem noi aici? Ca nimeni nu ne spune despre profunzimile astea? ”

A fost o saptamana intensa pentru mine. Targul din 1 aprilie , Open Heart Community Fair mi-a adus atat bucurie, implinire, lacrimi de recunostinta cat si lectii valoroase pe rani foarte vechi.

Asa cum obisnuiesc, ma bag in starea proasta cu totul si incep sa -mi pun intrebari. Cand ma poticnesc cer ajutor. Am facut-o si de data asta si am ajuns in aspecte ale umbrei mele de care nu eram constienta, aspecte legate de Arhetipuri despre care am tot vorbit si tinut cursuri intr-o perioada.
Ce e umbra? Acea parte din noi pe care am tot ignorat-o, pe care nu am vazut-o , anger-creativity_shadow-sidedespre care nu prea ni se spune mare lucru si care este alimentata cu cat nu o vedem, o ignoram ( adica ne ignoram starile si situatiile negative din viata care sustin umbra).

Ce sunt Arhetipurile? Tot parti ale noastre , ale inconstientului nostru pe care le activam tot timpul in viata noastra. Exemple sunt Arhetipul Mamei,al Inteleptei, al Calagarului, al Victimei etc…

 

In timpul lucrului intens cu mine din saptamana ce s-a incheiat am ajuns la o amintire pretioasa pe care o ignorasem : mica fiind ma simteam neinteleasa, nesustinuta, neimportanta pentru ca tot timpul nu conta parerea mea, eram cumva redusa la tacere, mi se interziceau lucurui fara sa inteleg de ce etc. Mi-a aparut foarte clar imaginea mea de acum multi ani plina de suparare, frustrare, furie care zicea parintilor ” Las ca o sa vedeti voi cine sunt sunt eu” . De la aceasta amintire o eliberare fantastica a avut loc in plan emotional, mental si fizic. Cu plans, cu tremurat , cu tot ce trebuie.

Aceasta perioada in care eu am zis destul de des acest motto al meu …creierul meu a preluat acest mesaj, emotionalul meu s-a incarcat cu acea furie si practic mi-am dat comanda sa ma leg de a le demonstra parintilor ca pot, ca merit, ca sunt. Si asa umbra a tot crescut ani de-a randul , facand toate acele lucruri prin care sa le demonstrez lor ceva si de fiecare data cand nu ieseau sa ma simt furioasa, dezamagita. Furia si dezamagirea tot pe mine erau pentru ma „tradam” si nu eram in stare sa le arat lor cine sunt eu asa cum ma legasem sa o fac. Nu suntem constienti ca facem asta, ca asta e cauza ci pur si simplu credem ca nu ne merge bine, ca viata e nasoala, ca oamenii sunt rai, tradatori , neseriosi, ca „asa e sa fie” etc- toate mecanisme de aparare si evitare. Si mai niciodata nu avem timp sa ne ocupa de noi si de starile noastre pentru ca treburile nu pot astepta.

Deci conjucturile de viata se repetau astfel incat eu sa am tot felul de mici nereusite considerate de mine mari, ca sa vad , intr-un final aceasta umbra din mine, sa eliberez aceasta furie de o magnitudine uriasa.

246284-sound-horizon-7th-story-mrchen-darkness-and-light

Cam asa se intampla cu umbrele...Poti sa adopti de exemplu, credinta ca nu poti, nu esti suficient de bun si sa iti imputernicesti Victima. Poti sa faci totul in spirit de sacrificiu, punand pe ceilalti pe primul loc si nevoile tale pe ultimul cu costul sanatatii, timpului, nervilor tai imputernicind astfel Martirul. Poti sa asculti de vocea care iti spune „puteai sa faci mai mult, mai bine, iar ai dat-o-n bara” impuernicindu-ti astfel, Criticul. Sunt multi, inclusiv eu, cei care inconstient fac aceste lucruri mascandu-le in tot felul de explicatii si justificari precum „e bine sa fii bun cu altii, lasa ca de unde dau imi vine etc”

 

Ce-am facut?

Am stat in dialog cu umbrele mele, cu Victima, cu Criticul, cu Martirul , le-am simtit starea si m-am abandonat ei, le-am intrebat de ce fac ceea ce fac in viata mea? Am acceptat si am zis, ok , nu te mai resping, acum pot sa ma relaxez stiind ca nu mai ai putere asupra mea si pot alege diferit. Decat sa simt frica aia in interior , acolo undeva in fundal si sa ma prefac ca nu e acolo, sa spun ca trece, ca sunt doar emotii, sa ma iau repede cu altele, mai bine ma uit la ea, intru in ea si ii dau voie sa fie. Imi recunosc astfel acea parte din mine, acea emotie reprimata care ma conduce si imi iau in felul asta puterea inapoi. E ca si cum zici „am trecut peste, am iertat” insa simti de fiecare data ca esti furios pe acelasi lucru, situatie si ignori.

E simplu? Nu , nu este. Este un proces plin de prezenta, autoobservare, introspectie, emotie si trairi puternice.

Am lucrat cu prietenul meu si terapeutul minunat din el pe aceste umbre si am ramas amandoi uimiti de cata profunzime si complexitate se ascunde in procesul de eliberare si vindecare, de cate aspecte, tipare ascundem fara sa avem habar….NImeni nu ne spune despe aceste profunzimi, despre cum umbrele joaca un rol important in existenta noastra , despre cum noi singuri, prin alimentarea lor ne legam, ne manifestam oameni, situatii neplacute care sa ne confirme dezechilibrele.

E nevoie de experienta proprie si e multa asumare, curaj, credinta..

Tu ? Ce stii despre umbrele tale? Stii ca secretul din spatele lor este un DAR pe hqdefaultcare ele ni-l fac? Stii ca odata acceptate ele nu mai au puterea asupa ta ci TU iti reiei puterea pe care le-ai cedat-o? 

Suntem intr-o perioada astrala in care toate aceste necunoscute, umbre, funduri ale fiintei sunt rascolite, sunt aduse la suprafata in noi si retraim emotii, stari, amintiri…care au rolul de a ne imputernci, de a ne curata si a ne readuc stralucirea Soarelui care suntem.

Multumiri sufletelor voastre care sunt dedicate cautarii de Sine si care si-au gasit curajul de a patrunde in abisalele bucati ale fiintei lor spre a se Imputernici.