Etichetă: viata
Care sunt momentele tale de magie?
Era o seară normală, în pat, aproape să adorm. Mi-au venit în minte parcă de nicăieri niște momente din trecut atât de dulci și de calde în inimă încât am zâmbit fără să vreau prin întunericul nopții din cameră.
Atunci mi-am zis “Aha! Am să le spun momentele mele de magie…și ce fain ar fi ca toți să găsim astfel de momente în viața noastră , în trecut și în prezent -acele clipe , ore sau zile în care ni s-a luminat mintea, ni s-a uns sufletul cu dulceață ca de miere, ni s-a revelat zâmbetul din inima pe chip.” Ce zici de propunerea mea? Lași și tu momentele tale de magie să se aștearnă pe hârtie și să te încălzească în suflet? Să te încarce, să te motiveze, să te aducă în starea de recunoștință pură , de bucurie curată?
Uite câteva dintre momentele mele de magie :
- Prima atingere a mâinilor dintre mine și soțul meu- timpul a stat în loc, și o cascadă de mulțumesc-uri curgeau fără oprire în mintea mea
- Momentul în care am intrat în “pădurea tăcută” și m-a copleșit sentimentul măreției, al perfecțiunii naturii, tăcerea somptuoasă mi-a adus lacrimi în ochi
- După ce am adormit pur și simplu stând de vorba și la prima deschidere a ochilor dimineața, fără cuvinte eu și un el ne-am sărutat atât de dulce. Fără cuvinte, doar o clipă perfecta suspendată-n timp. A fost primul și ultimul sărut între noi. Aveam 20 ani.
- Nopțile în care mâncam gem sub plapuma pe întuneric cu prietena mea cea mai bună din copilărie temându-ne de gândacii care intrau pe geam și zburau prin cameră.
- Momentul în care l-am regăsit pe Dumnezeu căzând în genunchi într-o după-masă oarecare plângând de bucurie,ușurare, regăsire
- Momentele când, în județul Alba am văzut satele, peisajul care mi-a tăiat respirația și m-am simțit copleșită de atâta frumusețe. Lacrimi au curs pe obraji nestingherite, lacrimi de conexiune profundă cu pământul, locul, strămoșii, puterea ancestrală
- Momentul când un preot mi-a confirmat darurile și m-a rugat să mă rog pentru el
- Momentul în care am simțit energia lui Isus și mi s-a umplut inima de iubire
- Pelerinajul la Medjugorie- slujba de noapte închinata lui Isus
- Momente petrecute la masaj – uneori atât de copleșitoare, transformatoare, pline de sens și vindecare
- O călătorie cu autocarul de la Cluj la București în care trăiam revelația noului meu drum spiritual alături de îngeri, împreună cu Dumnezeu
- Câmpia de maci,lavandă și rapiță la un loc-feerie de culoare
- Momentul când am intra în biserica în care urma să ne căsătorim și ne-a podidit plânsul pe amândoi știind instantaneu că aceea era (nu o mai văzusem niciodata ,apăruse doar într-o viziune)
- Momentul când , la Densuș, un fulg s-a rotit în jurul picioarellor mele pret de aproape 10 minute fără să fie curent sau vânt acolo
- Momentul când un fulg s-a ridicat până la etajul 6 , a plutit pe lângă geam și a intrat pe geamul întredeschis în camera mea. Mi-au dat lacrimile și mi s-a tăiat respirația.
- Momentele când mi se face pielea de găina ascultând o muzică
- Momentul când inelele pe care le purtam fiecare ( tip verigheta)și le aveam de ani de zile s-au potrivit perfect pe degetul ceiluilalt și am știut că așa ne-am logodit
- Momentele în care am fost atât de emoționată că am plâns când am primit mesaje și feedback de la cei care au ales să le fiu ghid/terapeut
- Momentul în care a venit ploaia torențială de nu mai vedeam la un metru în față mașinii fiind pe un drum de munte îngust
- Momentul în care pisoiul adoptat fiind pe gata să treacă dincolo, l-am ținut în brațe și i-am cântat mantre
- Ziua în care o relație s-a transformat uluitor dupa ce am reușit să manifest vulnerabilitate completă . Îmi este și acum cel mai bun prieten
- Seara în care am mângâiat cai de herghelie ce erau liberi –senzația de libertate, comuniune, prietenie , sinceritatea și frumusețea lor copleșitoare
- Atelierul cu Îngeri ținut într-o seară cu zăpadă până la genunchi , într-o sală rece cu pături în spate
- Momentele în care realizez cât de libera sunt și ce viață minunată am –așa cum mi-am dorit-o și cum eu aleg în fiecare zi. Fără program, fără șefi, fără constrângeri, fără trezit devreme.
- Focul de artificii dintre ani care naște în mine speranță, bucurie, recunoțtință , iubire
- Orele petrecute în genunchi, plângând într-o bisericuță de lemn de lângă peștera Ialomicioara
- Drumul prin zăpadă, total nepregatită către Sfinx și lăsarea ceții brusc, înnoptarea și noaptea petrecută la Salvamont în luna de miere
- Concertul Deva Premal si Mitten. Fiori, lacrimi, reunoștință, plutire, bucurie
- Filmul Interstellar și sentimentul de apartenență, de UNU, de iubire față de frații noștri Galactici, de măreție, de preaplin.
Care sunt momentele tale de magie? Cât de des le recunoști, îți iei timp pentru a le vedea și simți?
Teama de fericire
Cand ti-e teama sa fii fericit….se intampla atat de multe nefericiri. Cand ti-e frica sa primesti fericirea in viata ta se intampla acel paradox prin care de fapt, iti doresti sa fii fericit, sa fii iubit , insa, in acelasi timp, te inchizi, te retragi, pui ziduri, respingi. Pentru ca ti-e teama ca ai pusa traiesti fericirea si apoi….sa urmeze ceva rau, din nou.
Suntem traumatizati inca de mici prin cuvintele pe care le auzim si absorbim, prin comportamente, prin tot felul de metode educationale sau mai putin ….Multi dintre noi traim dupa credinta , adanc inradacinata , ” dupa bine vine rau/trebuie sa se intample ceva de e asa de bine ” Asa ca alergam o viata intreaga dupa fericire permitandu-ne sa primim doar cu lingurita, cate un pic, cate o imbucatura din ea , de teama ca se termina, de teama ca ceva se va intampla si vom ramane singuri, vom fi parasiti, vom fi saraci, uitati etc…
Si uite asa traim fiind morti de fapt. Si nu intelegem ca fericirea sta in interior, in acele momente de eu cu mine. In liniste, in starea de deschidere, de bine, de a savura, de a te bucura, de a primi, de a lasa controlul…si fericrea este durabila si este mereu accesibila oricui. Da, tie, si tie, si tie…
Vezi cum paradoxul asta este atat de interesant ca faci tot felul de scenarii, joci o gramada de roluri, arati o multime de fete care nu sunt de fapt autenticul tu….pentru a obtine – fericirea ! Si cand te apropii de ea, cand ai un compliment, un moment, o situatie , ignori, treci pe langa , refuzi, te inchizi. De frica.
Crezi ca asa vei ajunge vreodata sa traiesti cu adevarat aceasta stare de fericire?
Crezi ca ea depinde de cei din jurul tau? De oameni care iti dau sau nu, iti fac sau nu, te valideaza sau nu, sunt langa tine sau nu?
Iti propun sa te gandesti la asta. Sa te gandesti la tine si la fericirea ta. Iti propun sa te mai gandesti si la faptul ca nu esti niciodata singur de fapt, pentru ca Dumnezeu /Divinitatea este acolo mereu, clipa de clipa , oferindu-ti toate experientele de care ai nevoie pentru a fi fericit. Doar ca din traumele trecute, din fricile bine inradacinate / invatate de altfel / tu respingi exact acel lucru dupa care fugi de fapt.
Opreste-te. Opreste-te pe bune . Ia-ti timp , atat cat poti. Gandeste-te ce inseamna fericirea pentru tine. Elimina tot ce inseamna exterior si asteptari ca ceilalti sa iti ofere asta. Si ramai cu tine.
Daca tu cu tine nu poti fi fericit , nu poti trai impacat, cu stare de bine, de implinire, de multumire , de plinatate si bucurie….atunci nu vei gasi fericirea in alta parte sau alaturi de altcineva. ASa ca….nu mai fugi de tine.
Incepe sa te accepti, sa te vezi, sa te simti, sa te dezmoretesti, sa iti dai voie, sa primesti, sa te odihnesti, sa stai, sa fii. Permite-ti sa nu mai faci, sa nu mai alergi , elibereaza fricile si experimenteaza. Fii fericit atunci cand apare starea in tine. Traieste pe deplin momentul, nu te mai gandi la ce urmeaza, savureaza-l. Da-ti voie…fericirea este in tine, este pentru tine , este aici, chiar sub nasul tau . Doar opreste-te din alergatul ala , din rolurile alea pe care le joci, din toate limitarile in care traiesti, opreste programele alea care iti spun ce sa fii , cum sa fii, ce iti trebuie, ce nu iti trebuie etc….Si da-ti voie sa te simti liber, sa iti simti sufletul care iti va spune exact unde e fericirea asta in tine , ce ai nevoie pentru a o atinge si trai…
Asta am primit astazi scris pe o lumanare parfumata 
Cativa pasi spre relatia pe care o doresti
Bine te regasesc draga suflet. Acesta este un articol despre tine si despre relatia pe care o visezi si nu mai vine sau pe care o doresti dar pare ca nici una nu este aceea sau….si aici mai poti umple tu spatiile.
Suntem oameni, suntem suflete si suntem aici cautand toti acelasi lucru: iubirea. Cand suntem mici ea vine din belsug de la parinti si cei din jur pentru ca na, cine sa nu iubeasca un bebelus? Apoi crestem putin si incepem sa fim conditionati. INcepem sa primim iubirea „doar daca” facem anumite lucruri sau suntem intr-un anumit fel. Si asa, incet, incet puritatea si autenticitatea noastra se acopera , se transforma in multe roluri si masti pe care le purtam mai apoi, adulti fiind.
De cate ori nu ai facut o multime de lucruri ca sa iti multumesti parintii, prietenii, gasca? De cate ori ai renuntat la a fi asa cum esti tu cu adevarat pentru a parea altceva – mai bun, mai frumos, mai destept, mai glumet, mai de „treaba”, mai serios, mai responsabil ? Aminteste-ti de aceste momente si gandeste-te putin – cine sunt eu cu adevarat?
De aici incepe calatoria ta catre a primi si trai acea relatie pe care o visezi.
- Care sunt calitatile mele? Cum sunt eu de fapt ? Ce imi place si ce nu imi place ? Sunt intrebarile cu care poti incepe sa te regasesti pe tine , cel/cea autentic/a. Pentru ca altfel, relatia ta nu va fi una echilibrata, armonioasa, plina de incredere si frumos. Veti fi doua masti care vor juca rolurile lor pe rand pentru a-l impresiona pe celalat sau chiar pentru a -l invinge ( in argumente, decizii, situatii).
- O relatie nu este despre cine detine puterea sau despre competitie. Este despre a fi tu insati/insuti si despre a colabora, a va completa, a gasi impreuna raspunsuri, solutii, a construi catre ceva comun.
Baza relatiei tale este comunicarea si sinceritate/deschiderea. Da, inca de la inceput. Pe asta construiesti fundamente solide si in felul asta nu incepi purtand o masca ce mai apoi va cadea si atunci nu va veti mai recunoaste unul pe celalalt. In momentul in care incepi sa ascunzi, sa te retii, sa nu spui , incepi sa creezi fisuri in relatia ta. Si da, este vorba despre a fi vulnerabil, deschis, sincer intai cu tine si apoi cu celalat. Nu iti mai fie atat de teama sa fii ranit, sa fii abandonat, sa fii umilit sau respins. Astea sunt rani pe care toti le avem si care se pot vindeca intr-o relatie cu adevarat solida, prin ascultare, acceptare, sinceritate, sustinere. Fii tu asa cum ai vrea sa fie celalat cu tine.- Daca esti femeie, invata sa fii cu adevarat femeie. Invata sa fii receptiva, relaxata, blanda, senzuala, atenta, echilibrata si inteleapta. Invata sa primesti- complimente, daruri, timp, atingeri, gesturi, zambete, priviri. Invata sa te bucuri de tine si de frumusetea ta naturala si nu mai dori sa pari altceva. E nevoie doar sa fii floarea care esti si el sa apara pentru a te culege. Nu e vorba despre competitie aici, am mai zis-o, nu e nevoie sa ii demonstrezi lui ca ” il faci”, nici sa „il pui cu botul pe labe”, nici sa ii arati ” cine-i seful”. Uita de toate astea , ele nu iti vor aduce nimic bun intr-o relatie. Da-i voie barbatuluii sa fie barbat si tu regaseste-ti locul ca si femeie .
- Nu e nimic rusinos in a-ti exprima emotiile, sa plangi, sa arati ca esti vulnerabil.In astfel de momente relatia se solidifica, creste, se creeaza acea intimitate pe care ne-o dorim si care atat de rar exista. In momentele in care lasi deoparte mandria, frica, nesigurantele si spui ceea ce simti cu adevarat, expui felul in care tu esti in acel moment, fara a cere si a judeca, fara a invinovati pe celalat. Doar esti tu, curat, simplu, expus. Ai sa vezi ca nu vei muri, ai sa vezi ca vei gasi intelegere, imbratisari si magia se va crea intre voi.
- Lucreaza cu tine, fa din tine proiectul numarul unu pentru o stare de bine, de armonie interioara, de fericire. Nu astepta sa apara el/ea si sa te „faca” fericit/a , sa iti dea tot ceea ce tu nu poti sau nu stii sa iti dai. Uita-te intai in sufletul tau, afla cine esti tu, renunta la frici, deschide-ti inima, vindeca-ti emotiile reprimate, traumele din copilarie, redevino intreg si abia atunci el/ea va aparea si totul va putea sa curga, sa se lege. Daca astepti de la altul inseamna ca fericirea ta depinde mereu de acel altul, inseamna ca tu, prin tine, nu poti sa fii fericit , nu stii sa fii intreg. INseamna ca toata puterea ta este la altul , mereu. Ca iti pui viata ta in mainile altuia. Asa ca lucreaza cu tine, vindeca-ti ranile, vezi-ti valoarea si frumusetea, seteaza-ti limitele si transmite UNiversului dorintele tale, altfel…nu va merge.
Baza relatiei tale este comunicarea si sinceritate/deschiderea. Da, inca de la inceput. Pe asta construiesti fundamente solide si in felul asta nu incepi purtand o masca ce mai apoi va cadea si atunci nu va veti mai recunoaste unul pe celalalt. In momentul in care incepi sa ascunzi, sa te retii, sa nu spui , incepi sa creezi fisuri in relatia ta. Si da, este vorba despre a fi vulnerabil, deschis, sincer intai cu tine si apoi cu celalat. Nu iti mai fie atat de teama sa fii ranit, sa fii abandonat, sa fii umilit sau respins. Astea sunt rani pe care toti le avem si care se pot vindeca intr-o relatie cu adevarat solida, prin ascultare, acceptare, sinceritate, sustinere. Fii tu asa cum ai vrea sa fie celalat cu tine.Sunt cativa pasi, cateva idei despre ce ar insemna o relatie echilibrata. Mai sunt multe de spus, te las deocamdata sa incepi cu cele de mai sus. Te las sa te gandesti la ele, sa incepi sa actionezi in aceste directii, sa faci ceea ce simti ca e de facut cu tine intai si vei fi pregati apoi sa apara ceea ce visezi.
Voi reveni si cu un articol despre cuplurile deja formate si cateva idei pentru transformarea lor, pentru binele tau interior . Pana atunci , te invit , daca simti, la atelierul despre relatii din 25 iunie. Detaliile sunt aici :https://ankalavinia.wordpress.com/ateliere/
Victima- prietena mea cea mai buna. Uneori prieteniile se incheie ,cand lectia este invatata.
Exista o constanta in vietile noastre, in societatea in care traim, in rutina noastra, in felul in care gandim si ne percepem- de cele mai multe ori- inconstient: VICTIMA.
Poate ca citind pana aici ai sa spui : a, nu e vorba despre mine, nu am nimic in comun cu asta si vei merge mai departe pe alt site sau alta pagina.
Gandeste-te putin ( in cazul in care inca esti aici) : de cate ori ai spus : „viata e grea”, „nu eu am fost de vina, el /ea au facut/zis”, ” toti sunt niste nemernici/nesimtiti/rai/ai naibii etc…si ma fac /m-au facut sa sufar atat de mult”, „mama/tata ar fi trebuit sa…si nu as mai fi suferit atat…” si asa mai departe, mai gasesti tu alte asemenea ganduri sau afirmatii acum ca am deschis cutia. Toate astea sunt VICTIMA din tine.
Stiu ca pare greu de acceptat ca TU esti o victima, tu cea/cel puternic/a, cea/el destept/a, bun/a la toate, sef/a premiat/a etc. Tu care esti atat de bun/a, generos/a, cumsecade si ti-ai luat viata in maini demonstrand toate astea in fiecare zi.
Incearca pentru 2 minute sa accepti aceasta stare, aceasta latura a ta pe care ai ascuns-o. Ea vine din copilarie, din neputinta, din lipsa de responsabilitate, din tot ce am fost invatati. Este o stare a lumii in care ne aflam. Nu te invinovati, nu e nimic rau sa fii o victima , sa o recunosti si sa o accepti. Macar tu devii constient de asta acum si poti alege sa faci o schimbare.
VIctima te tine in trecut, te tine mereu reactiv gasind tot timpul pe cineva de invinovatit si daca nu exista un om va fi o situatie, o conjunctura sau chiar Dumnezeu/Universul. Le-am intalnit pe toate in practica mea. Orice numai sa nu ma uit eu la mine ca la o victima. Am primit chiar replici de genul : nu, eu nu sunt asa, refuz sa accept asta.
Ok, Ai de ales intotdeauna ce doresti sa faci. Poti alege sa fii in continuare dominat/a de victima din tine, de copilul ranit care fuge de orice responsabilitate. Daca insa ai vrea sa shimbi ceva in viata ta, sa te simti mai puternic/a, mai sigur/a pe tine, intr-un cuvant, mai impacat/a si mai liber/a atunci vei acorda acestor randuri cateva minute din timpul tau si vei medita la toate datile alea cand ai gandit sau spus cele de mai sus ori altele asemanatoare.
„Eu sunt responsabil/a pentru suferinta mea, pentru esecul meu, pentru durerea mea, pentru tot ceea ce viata mi-a adus, pentru ca eu am ales sa vin aici, pe pamant, sa invat aceste lectii. Si nu am cum sa invat iertarea, compasiunea, iubirea daca nu sunt pus in fata unor situatii complicate si de cele mai multe ori neplacute. Nu am cum altfel, deocamdata cel putin.
Am pus astazi intrebarea cuiva : ” cat mai vrei sa lasi trecutul sa te domine, sa traiasca in prezentul tau ?”
Toate acele „ei au fost de vina si inca sunt suparat/a pe toti si nu stiu daca o sa-mi treaca” nu fac decat sa alimenteze starea de victima. Ea creste frumos si se bucura exact ca acel copilas care nu mai poate de drag ca a furat jucaria celui de langa el.
Victima ti-a fost de folos pana acum incercand sa te apere , ca tu sa nu mai suferi gasind mereu cauze si explicatii exterioare, indreptand mereu furia, supararea, tristetea catre exterior. Doamne fereste sa recunosti ca Tu ai atras toate acele situatii si persoane in viata ta. Da TU!
Universul functioneaza dupa mai multe legi si una dintre ele spune ca atragi ceea ce esti. De ce? Pai in cazul situatiilor neplacute in care te pui in starea de victima, sa inveti ceva. Si totul se va repeta frumos, intr-un cerc pana ce tu te vei trezi si vei spune: „Gata! Mi- a ajuns , accept ca sunt o victima, accept ca eu ma pun mereu in starea asta, accept ca mi-am facut-o cu mana mea si eliberez acum trecutul, drama, furia etc…Aleg acum sa traiesc in prezent, sa ma conectez la adultul din mine, sa imi iau responsabilitatea asupra deciziilor mele, vietii mele, actiunilor si gandurilor mele. Aleg de acum sa fiu mai atent la mine si sa nu mai las victima sa conduca. Voi privi de fiecare data in interior si nu in exterior pentru a vedea ce a cauzat supararea mea, furia , tristetea, nervii mei , ce vrea situatia respectiva ( sau Dumnezeu/Universul ) sa ma invete prin asta. „
Nimeni nu are putre asupra ta. Nimeni nu te poate face sa te simti in vreun fel- sa te doara, sa suferi, sa-ti fie greu. Doar tu perimiti ca asta sa se intampla pentru ca reactia ta vine dintr-o rana a ta capatata in trecut. Accepta reactia, accepta ceea ce vine si multumeste pentru fiecare oportunitate de a mai invata ceva despre tine si a mai creste.
Nimic nu este intamplator. Vezi viata ca pe o oportunitate si nu ca pe un razboi, ca pe ceva ce te chinuie si iti vrea raul. Iesi din starea de victima si asuma-ti starea de adult constient, liber. Alegerea e la tine, ce mai astepti?
Impreuna cu viata sau impotriva ei?
Astazi am regasit inca o parte din mine…astazi am primit confirmarea ca sunt unde mi-e menit sa fiu.
Asta se intampla atunci cand esti pe drumul tau, atunci cand recunosti menirea ta. Cineva spunea ca viata este ca un rau, ca un flux de energie , daca mergem impotriva lui apar grijile, framantarile, neplacerile, furia, nervii…cam tot ceea ce experimenteaza majoritatea oamenilor, in general. Daca mergi impreuna cu raul, cu energia atunci totul in viata ta va curge lin si vei simti doar implinirea, regasirea, pacea.
Un om minunat a spus la un atelier la care am fost „atunci cand ceva merge greu, e semn clar ca trebuie sa ma opresc.”
Fiecare lucru, fiecare cuvant, om, sentiment, intamplare are timpul sau la care se va intampla, se va manifesta. Noi dorim sa controlam toate astea, sa avem atunci cand vrem noi, sa simtim atunci cand vrem noi, sa cunoastem si sa avem prietenii pe care ii vrem noi si tot asa…Nu am ajuns inca sa intelegem ca atunci ca lucrurile nu ies asa cum vrem nu este timpul lor sa se intample…nu este in energia noastra sa fie asa cum vrem atunci.
Ingerii nostri, Dumnezeu, Universul sau orice credeti voi ca exista ne ofera ceea ce avem nevoie in acel moment al vietii noastre si nu ceea ce noi ne dorim, nu intotdeauna. Daca traim o experienta neplacuta este ca sa invatam din ea, este ca sa intelegem poate ca nu aceea este calea noastra, nu aceea sunt oamenii pe care sa ii avem langa noi si sa ii pretuim sau poate ca sa realizam ceva cu privire la noi insine.
Am avut parte de ani lungi de framantari, de nemultumiri, de plansete si nervi, de noduri in gat si nemancat, de tot ceea ce puteti numi stres la cote maxime…m-am luptat practic cu raul si cu mine sa fac si sa fiu acolo unde „trebuia”, unde zicea lumea sau mintea mea rationala…
Am ajuns in punctul in care tot mai multi sunteti – la „nu mai pot”. Atunci cu pasi foarte mici am regasit drumul Spiritualitatii, al Divnitatii care a fost mereu langa mine dar pe care l-am ratat de fiecare data ca si cum un mare semn de interzis statea deasupra lui. Fiecare il gaseste sau regaseste in felul lui. Pentru mine au fost carti nenumarate care mi-au revelat lucruri minunate despre ingeri si despre oameni, apoi au fost ateliere la care am participat, meditatii pe care le-am inceput incet si cu rabdare, in fiecare zi…apoi au venit confirmarile, semnele ca in sfarsit am gasit cararea aceea demult uitata.
Desi nu este un drum comun, multi ar spune ciudat, neobisnuit, nu conteaza. Asa cum spuneam in articolele anterioare, am invatat sa imi ascult Vocea, Inima ( ingerul pazitor) si sa inteleg ca ceea ce este acolo ca si indemn este ceea ce ma face fericita, Si asa este, asa mi se demonstreaza zi de zi. Nu mai am griji materiale, nu mai am dureri de stomac si intepaturi in inima, zambesc in fiecare zi acum si vad frumusetea din jurul meu aproape in fiecare moment.
Cand mergi impreuna cu viata, cu raul si nu impotriva ei se petrec miracolele. Ele sunt ceva obisnuit pentru cei care sunt pe calea lor si se dezbraca de Ego. incercati pentru o zi macar sa spuneti : astazi va dau voua /Tie toate grijile mele si sunt pur si simplu, merg cu viata impreuna. Fac ceea ce imi spune inima macar de data asta. Observati apoi cum a fost la sfarsitul zilei, notati-va undeva si daca credeti ca a meritat repetati experienta.
„Inceputul cunoasterii este descoperirea a ceva ce nu intelegem”
